Zoltan este unul dintre acei tineri perseverenţi care cred şi vor să se remarce cu adevărat în ţara în care au crescut. El este convins că şi la noi se poate, asta atât timp cât ai un pic de talent, un strop de voinţă şi foarte multă pasiune pentru ceea ce faci. Cu toate astea, e sensibil atunci când vine vorba de faptul că arta nu este apreciată atât cât trebuie de către conaţionalii noştri.

zoltan

R: Cum ai început să desenezi cu spray-ul, de ce nu ai ales pensula sau altceva?
Z: Mi-a plăcut mai mult decât să pictez şi am vrut să fie ceva mai altfel. Plus că tehnica asta îţi oferă mai multe posibilităţi, nu e nevoie să faci ceva foarte realist, cu detalii şi nu poţi să ceri detalii de la tehnica asta pentru că nu-ţi permite, deoarece eu nu lucrez cu pensula, eu lucrez cu şosete, cu capace de margarină, cu orice altceva care să nu fie convenţional.

R: De unde te inspiri pentru tablourile tale?
Z: Mă uit foarte mult pe internet la ce fac şi alţii, dar încerc să-mi păstrez stilul meu, pentru că în tehnica asta e bine să vii cu ceva original, să te ducă creierul acolo unde nimeni nu şi-ar imagina că poţi să ajungi. Tehnica pe care o folosim noi se numeşte speed painting, dar lumea o ştie sub denumirea de space painting pentru că se axează mai mult pe planete, pe legătura între Pământ şi spaţiu, cosmos. Noi, însă, cei care practicăm space painting, am dus tehnica asta foarte departe, adică am făcut peisaje, flori şi orice altceva, tocmai de aceea am zis să o numim speed painting: pentru că tablourile se realizează foarte repede.

zoltan1

R: Acum ai un loc de muncă?
Z: Pentru mine e foarte important să fii liber, iar un artist trebuie să fie liber, să poată să-şi facă meseria. Momentan lucrez într-un call center, am un job pentru că încă nu am cum să mă întreţin din ce fac eu. E foarte greu să intri pe piaţă cu ceva nou, plus că arta începe să decadă cumva în România. Se caută kitschuri, se caută chestiile ieftine, chinezăriile.
Acum încercăm să ducem chestia asta pe stradă pentru că acolo e locul ei ‒ fără discuţii ‒ şi sper să vină ofertele să pot să ies pe stradă. Dar concluzia e că arta e la pământ în România. E varză!

R: Ce înseamnă pe stradă?
Z: Ce fac eu este născut din arta stradală. Deci eu nu lucrez pe pereţi, acolo e cu totul altceva, altă tehnică. Pe stradă înseamnă că eu mă duc cu toate ustensilele mele, îmi pun o masă şi încep să fac live în faţa oamenilor, să le fac o demonstraţie şi prin demonstraţia aia oamenii, de fapt, văd cum se crează un tablou, adică modul cum poţi să faci ceva din nimic.

zoltan2

R: Câştigi ceva bani momentan din tablouri?
După ce am apărut (n.r la Românii au talent) a început lumea să guste. Puţini, dar sunt.
Să văd nişte copii care se apucă să fie creativi şi să facă ceva, decât să stea în faţa calculatorului… pentru mine ăsta ar fi un câştig mult mai mare decât cel financiar. Bineînţeles că mi-aş dori să pot trăi din lucrul ăsta, dar în România e foarte greu acum. În ţara asta sunt oameni foarte creativi şi ţara ne dă posibilitatea să facem lucruri creative, dar dacă noi stăm şi ne plafonăm la kitschuri şi la prostie o să rămânem la nivelul ăla şi, din păcate, asta încă se vede, încă se simte şi orice încerci să faci neconvenţional eşti privit ca un vandal. Tot ce se întâmplă pe stradă ar trebui promovat, pentru că sunt lucruri frumoase şi care necesită foarte multă muncă şi foarte mult talent şi nu oricine poate să facă aşa ceva. Oricum, să nu se facă confuzie între mâzgălelile de pe pereţi şi graffiti-ul în sinea lui.

R: Care este preţul unui tablou?
Tablourile în format A4 costă 40 de lei şi cele A3 costă 60 de lei. Vreau să împânzesc cât de multă lume, pentru că de acolo porneşte totul şi sunt ferm convins că oamenii sunt captivaţi de chestia asta. Lor le place, spun că e super tare, super fain, însă nu poţi trăi doar din aprecieri…

R: Care este preţul unui spray?
Preţurile diferă, între 17 şi 25 de lei, depinde de ce marcă îţi iei. Pentru un tablou folosesc minim 6, 7 spray-uri, nu folosesc tot conţinutul, dar îmi trebuie nuanţele. Asta dacă vrei să faci ceva.

zoltan3

R: Dacă ar fi să pleci afară, unde ai alege să pleci?
Ar fi Paris, Londra, Barcelona şi în Italia, oriunde unde sunt obiective turistice, pentru că acolo eu pot să desenez acele obiective turistice în tablourile mele şi astfel ai de 3 ori mai mari şanse să reuşeşti, pentru că toată lumea îşi ia suveniruri. Afară, oricum, oamenii sunt mai interesaţi, dar problema e că acolo mai sunt şi alţii care fac lucrul ăsta, iar concurenţa e foarte mare. Oricum, mie îmi place concurenţa, pentru că din concurenţă se nasc lucruri foarte interesante, de aceea şi colaborez cu tot felul de oameni din Mexic şi din toate colţurile lumii pe care i-am găsit pe internet şi fac lucrul ăsta; pentru că împreună putem să facem ceva foarte tare.

R: Cum ai decis să mergi la Românii au talent?
Z: Nu m-a susţinut multă lume, a fost o nebunie de moment, o autoimpulsionare, am vrut eu să văd până unde pot să-mi duc limitele. Sunt nişte emoţii acolo foarte mari peste care trebuie să treci înainte să intri pe scenă. Când ai ajuns acolo şi, de fapt, vezi toată atmosfera, te schimbi total, adică intri într-o transă şi e foarte greu să te menţii acolo, să stai conectat, pentru că te duce emoţia, ţi se pune un nod în gât şi nu mai poţi să zici nimic.
Toată familia mea e împărţită prin toate colţurile lumii, doar eu am rămas aici de nebun pentru că mie chiar îmi place mult ţara asta, are un potenţial imens, dar e exploatat prost şi lumea e undeva la nivelul zero, stăm foarte prost la anumite capitole. Toate aceste lucruri se trag şi din insuficienţa financiară; asta ca să nu-i zic altfel, să nu fiu mai dur.

R: Ce planuri de viitor ai?
Z: Planul meu de viitor este să rămân cât pot aici, iar cel mai mare câştig al meu ar fi să mai văd încă 10 copii care se apucă de chestia asta sau fac orice altceva creativ, în afară de faptul că stau pe calculator. Ca un alt plan aş putea spune că vreau să mai cooptez pe cineva, să facem o echipă, pentru că vreau să facem şi un spectacol din chestia asta. Şi, nu în ultimul rând, aş mai vrea să fac nişte expoziţii, dar e foarte greu pentru că sunt destul de scumpe locaţiile, e greu şi cu mediatizarea, dar sper să reuşesc să fac măcar 1, 2 în oraşele mai mari. Tablourile vor fi scoase la vânzare prin licitaţie, iar o parte din bani vor fi donaţi în scopuri caritabile. Nu vreau să mă îmbogăţesc, dar vreau să pot să-i ajut şi pe alţii. Luna viitoare voi participa la un eveniment de caritate, voi picta 3 tablouri care ‒ la fel ‒ vor fi scose la licitaţie şi toţi banii vor fi donaţi pentru o fetiţă din Dej care are nişte probleme de sănătate. Acum fac un concurs şi ofer cadou tabloul care l-am făcut în semifinală. Concursul se desfăşoară pe Facebook, unde lumea mă găseşte foarte uşor cu numele meu, Zoltan Martonos. Pe pagina mea găsesc o poză a concursului la care trebuie să dea share la poza respectivă şi like la pagina mea de facebook şi automat intră în tragerea la sorţi pentru concurs. Concursul se va desfăşura până la sfârşitul lunii.
Cei interesaţi mă mai pot găsi şi pe pagina mea oficiala, pe blogul meu: www.sprayart.info.

RSS
Follow by Email
Facebook
Google+
http://studentpress.ro/2013/06/arta-nu-vadalism-interviu-cu-zoltan-martonos/
Twitter

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.