Există suflet în Ardeal. Nu este nicio întrebare şi nicio afirmaţie. Este o realitate. De vreme ce oameni pe care nu i-ai văzut în viaţa ta vin şi îţi încredinţează o părticică din viaţa lor, un dar din inimă pentru sufletele chinuite.

Solidaritate umană, voluntariat, implicare activă. CERT Transilvania este un grup de oameni pe care pasiunea pentru off-road i-a determinat să sprijine cazurile sociale descoperite întâmplător în drumeţiile acestora în locurile izolate din România. Aceştia se întâlnesc de ani de zile, merg la plimbări pur şi simplu pentru distracţie prin Munţii Apuseni. Astfel, au descoperit trasee noi şi locuri în care nu poţi ajunge cu maşina, ci doar pe jos. Primele acţiuni ale membrilor asociaţiei CERT au fost făcute chiar din banii acestora.

Andreea (membru al asociaţiei CERT Transilvania): „Facem cumpărături şi ajutăm pe cine putem. Am pornit de la optsprezece cazuri, iar acum am ajuns până la o sută de familii şi cincizeci-şaizeci de copii pentru care facem pachete separate.”

Poate cele mai importante acţiuni au loc înaintea celor două mari sărbători creştine, Crăciunul şi Paştele, când membrii asociaţiei, în număr de cincizeci-şaizeci de persoane, împărţiţi în cincisprezece-douăzeci de maşini de teren se organizează în echipe, împreună cu prietenii lor, strâng alimente (făină, lapte, pâine, zahar, ulei etc.), jucării, haine şi pornesc la drum.

La un moment dat, au găsit tot felul de cazuri pornind de la copii de vârstă foarte fragedă până la bătrâni.  Sunt familii care trăiesc izolate, în condiţii de neimaginat. Pentru noi, orăşenii, este ceva de poveste. Copii care coboară zilnic patru-cinci kilometri iarna, prin zăpada mare de unu-doi metri înălţime pentru a cumpăra strictul necesar. Nici vorbă de apă şi curent.

cert1

Satul din zona Munţilor Apuseni nu este sub forma pe care o cunoaştem noi, cea organizată, casă lângă casă. Este o zonă foarte izolată, iar casele sunt la cinci-şase kilometri distanţă una de cealaltă. Gospodarii se sprijină între ei, mai mult cei care îşi cunosc, practic, unul altuia traiul de zi cu zi. În apropiere, nu există magazine alimentare, care pentru noi sunt normale. Fiecare familie trăieşte din ce poate, animale şi agricultura care nu este sprijinita de un pământ foarte fertil în zonele respective.  Pe cele mai multe dintre locuinţe nu le putem numi case normale cu un acoperiş, deoarece locul în care trăiesc aceşti oameni neajutoraţi şi extrem de săraci este o cameră construită din lemn sau chiar o gaură de stâncă.

Aşa începe povestea…

Unul dintre cele mai impresionante cazuri a fost cel al unei femei care locuia într-un loc foarte izolat, căreia îi murise soţul în urmă cu un an şi avea două fetiţe: una de treisprezece ani, care locuia la bunici în alt sat, unde putea merge la şcoală şi o fetiţă de doi-trei anişori, care fusese operată de câteva luni la inimă. Ce poate însemna asta pentru un copilaş care locuieşte în vârf de munte, este orfan de tată, iar mama nu are nicio posibilitate de a-i oferi copilului nici măcar stricul necesar? Fetiţa este foarte cuminte şi are o sensibilitate de nedescris.  Este atât de frumoasă, cu nişte ochi albaştri minunaţi… Se uită la noi nedumerită, nu ştie ce se întâmplă până nu primeşte cadouri: hăinuţe şi jucării. Cu toate acestea, reuşim să-i aducem zâmbetul pe buze. Mama fetiţei spune că este foarte speriată de când a suferit acea operaţie la inimă. Ne povesteşte cu tristeţe în suflet şi cu lacrimi în ochi, văzându-şi propriul copil care suferă atât de mult datorită stării de sănătate, iar cealaltă feţiţă îi este departe. Nu are nicio posibilitate să le ţină pe ambele aproape de ea, dar este, totuşi, cu sufletul împăcat pentru fata de treisprezece ani care trăieşte în condiţii mai bune şi poate să înveţe. Întotdeauna membrii asociaţiei CERT sunt aşteptaţi de această familie şi de câte ori ajung acolo, sunt primiţi cu bucurie, iar femeia nu are cuvinte să le mulţumească, deoarece fără ei ar fi cu toţii pierduţi. Viaţa de dinainte să fie descoperiţi de CERT era fără nicio speranţă, iar acum femeia spune: „Mă bucur de fiecare zi pe care ne-o oferă Dumnezeu, deoarece am o speranţă că le pot oferi fetelor mele strictul necesar. Le mulţumesc mult tuturor celor de la CERT Transilvania!”

Inimi frânte…

Andreea, una dintre membrii asociaţiei CERT mi-a povestit despre o familie din Turda care se descurcă foarte greu. Nu am aflat prea multe detalii, deoarece am vrut eu să merg la ei acasă şi să îi cunosc personal. Aşa că, într-o zi, împreună cu o prietenă, am decis să adunăm hainele pe care nu le mai purtăm, să cumpărăm câteva alimente şi să ne pornim la drum spre familia Urcan. Între timp, am vorbit cu doamna Daniela Urcan, iar dânsa ne-a ajutat să găsim adresa la care trebuia să ajungem în Turda. Ajunse acolo, doamna Daniela ne-a întâmpinat din faţa blocului. Era atât de fericită când ne-a văzut… Nu ştiam cum să reacţionez, eram foarte emoţionată. Intrând în apartament femeia, ne duce într-o cameră, acolo unde locuieşte, dar până ajungem în cameră întâlnim încă trei-patru copii, două femei… nu ştim ce se întâmplă acolo. Rămân surprinsă, deoarece un perete din camera unde locuiesc e plin de medalii, cupe şi diplome. Şi aşa doamna Daniela, împreună cu Diana fiica ei încep să ne povestească…

cert4 cert3

Familia Urcan,  locuieşte cu încă trei familii într-un apartament cu patru camere. Fiecare familie are câte doi copii. În fiecare cameră locuieşte o familie a câte patru membri. Este mai special cazul familiei Urcan pentru că Diana, care are treisprezece ani, şi Alex, care are opt ani, sunt foarte maturi pentru vârsta lor şi sunt extrem de conştienţi de situaţia lor. Mama ne povesteşte că în urmă cu câţiva ani a avut o intervenţie chirurgicală, nereuşită, din cauza asta are un handicap la faţă, nu poate vorbi corect şi, pentru acest motiv, a devenit din ce în ce mai greu să îşi găsească un loc de muncă, deoarece aspectul fizic o incomodează foarte mult.  La un moment dat a fost alungată, iar de atunci nu a mai reuşit să îşi găsească niciun loc de muncă. Tatăl lucrează la fabrica de sticlă din Turda, care nu mai prea funcţionează. Ambii copii se descurcă foarte bine la scoală şi au ambiţia pe care mulţi dintre noi nu o avem, chiar daca nu ne lipseşte nimic. De Paşte, membrii asociaţiei CERT le-au dus jucării, haine, calculator şi televizor. Până atunci ei nu ştiau ce înseamnă un calculator, însă Diana avea nevoie din ce în ce mai mult de el, deoarece trebuia să îşi facă temele şi nu avea internet. Cu toate astea, într-un final, am aflat de unde aveau atât de multe cupe şi medalii. Este campioană la lupte, însă de cele mai multe ori nu merge la competiţii, deoarece nu are ce îmbrăca, astfel că a fost nevoită sa renunţe la antrenamente. Începe să ne arate câte diplome are până acum, poze de la competiţii. E atât de emoţionată când vorbeşte despre lupte. Dintr-o dată începe să plângă, deoarece ştie că nu prea mai poate participa la competiţii din cauza situaţiei foarte grele pe care o au în familie. Aceşti copii gustă fiecare moment şi se bucură din plin de tot ce primesc, deoarece sunt conştienţi de greutăţile lor. Familia Urcan s-a bucurat foarte mult de darurile pe care le-am oferit şi ne aşteaptă cu braţele deschise de fiecare dată când vrem să le facem o vizită.

cert2

Andreea (membru al asociaţiei CERT Transilvania): „Când vine vorba de copii susţinem ideea de a-i scoate din acel mediu şi de a încerca să le oferim o perspectivă.”

Unii oameni trăiesc în nişte condiţii foarte grele şi de neimaginat. Aceste cazuri sunt cutremurătoare. Din păcate, aceasta este realitatea pe care unii dintre noi nu o cunoaştem, deoarece sunt cazuri izolate pe care nu le putem descoperi decât printr-o coincidenţă. Aceste familii trebuie făcute cunoscute pentru a exista solidaritate şi din partea celorlalţi.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.