Poate că numele nu vă spune multe. Dar ce ziceţi de Oameni ai Bucureştiului sau Humans of New York? Mereu m-am întrebat cine este în spatele acelor poze cu oameni atât de diverşi, cu poveşti atât de interesante. L-am descoperit pe Alexandru, student la Arhitectură în Bucureşti. Are 25 de ani şi un viitor plin de… poveşti.

fd

foto via

Îmi place să fac poze şi să socializez.

Alexandru a descoperit Humans of New York şi s-a hotărât să îşi ia aparatul în mâini şi să facă o comunitate asemănătoare pentru români, dar şi pentru a avea şansa de a-şi exersa şi expune pasiunea pentru fotografie.  Oriunde mergea, avea la el un carneţel şi un creion. Nota tot ce i se părea interesant, indiferent că era despre străini sau despre prietenii lui.

,,Legat de fotografie, am pornit mai serios prin vara lui 2013, în Vama Veche. Am făcut o pagină de Facebook numită Vama Nouă.  A fost un pas mai mare în fotografie făcut de mine şi am vrut să fac şi în Bucureşti ceva de genul, dar am stat pe gânduri. Apoi, am descoperit Humans of New York.  Ştiam că e interesant să vorbeşti cu străini. Când mergeam în Vama Veche, făceam autostopul şi timp de 3 ore, cât petreceam cu omul/oamenii necunoscuţi, aflam tot felul de chestii interesante.”

Oamenii au diverse reacţii atunci când Alexandru îi opreşte din drumul lor pentru a-i fotografia. El îi întreabă simplu: ,,Salut! Pot să îţi fac o poză?”. Unii îl refuză, alţii se arată chiar încântaţi să se lase fotografiaţi şi să spună ceva despre viaţa lor. Aşa, fotograful a reuşit ca pe lângă o colecţie mare de fotografii, să cunoască multe tipuri de oameni şi poveştile de viaţă ale acestora. Una dintre poveştile care l-a impresionat în mod deosebit pe Alexandru este aceea a unui boschetar de pe străzile Bucureştiului. L-a întrebat dacă îşi aminteşte cel mai fericit moment din viaţa sa. Răspunsul său este pe cât de simplu, pe atât de profund.

effd

foto via

„Îți aduci aminte cel mai fericit moment ?”

„Da, azi am întâlnit o fată blondă. A stat lângă mine și am vorbit. A înțeles care e situația mea. Știa ce vrea de la mine. M-a ascultat sufletește. O femeie să se așeze lângă tine, un boschetar, și să te asculte, e mai greu. M-a făcut să nu mai beau azi.”

„De ce trebuie să bei ?”

„Nu mă simt om, altfel.”

Uneori, cuvintele rănesc oamenii.

Când l-am întrebat care sunt satisfacţiile lui, Alexandru mi-a spus că este fericit că poate să îşi facă prieteni noi, din toate categoriile de oameni. De asemenea, de multe ori cunoaşte persoane care doresc să colaboreze cu el sau, pur şi simplu, au nevoie de un fotograf.

Oriunde merge, tânărul fotograf are la el aparatul foto şi se opreşte din drumul lui pentru a poza oameni despre care crede că au ceva interesant de spus.

,,Proiectul acesta m-a scos din casă şi într-un sens bun. Când postez o poză, aştept să văd dacă apar comentarii negative legate de subiectul fotografiat şi încep să le şterg. Este posibil să îmi ceară persoana fotografiată să şterg poza pentru că nu îi place. Asta pentru că cineva a spus ceva de rău despre poză. Uneori, cuvintele rănesc oamenii.”

Alexandru îşi doreşte să continue acest proiect. De asemenea, speră că în viitor va reuşi să aibă şi câştiguri materiale de pe urma profesiei sale de fotograf. Momentan, el spune că nu lucrează ,,pe gratis”, ci ,,pe poveşti”.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.