Atentatul terorist din capitala Franţei, care a avut loc miercuri, 7 ianuarie şi activităţile desfăşurate în următoarele zile au creat controverse şi manifestări distincte nu doar acolo, la Paris, ci şi la nivel global. Părerile oamenilor sunt împărţite privind acest subiect, însă un lucru este cert: această perioadă va dăinui în mintea oamenilor şi le va marca existenţa. Atentatul teroriştilor, măsurile puse în aplicare de statul francez, activităţile desfăşurate în aceste zile, „Marşul Solidarităţii” organizat duminică, 11 ianuarie, în Paris sunt temele cele mai importante dezbătute de mass-media în zilele trecute. Pentru România, aceste informaţii au fost transmise zilnic, în direct, la telelevizor, de către Marcela Feraru, corespondent din România aflat la Paris.
Am realizat acest interviu pentru a descoperi părerea unui jurnalist care a participat la toate activităţile acestea desfăşurate la Paris, care a fost părtaş la ceea ce s-a întâmplat acolo, a trăit sentimente şi emoţii unice.
Cum caracterizaţi atentatul teroriştilor din capitala Franţei care a avut loc săptămâna trecută?
Este o întrebare cu răspuns foarte lung. O să încerc să sintetizez puţin. Nu este pur şi simplu un atac împotriva libertăţii de exprimare, pentru că, mai mult decât atât, s-a văzut că a avut loc într-un context mai larg − un atac împotriva unor evrei, împotriva unor poliţişti. Nişte jurnalişti au fost omorâţi fiindcă erau jurnalişti, nişte poliţişti au fost omorâţi fiindcă erau poliţişti, niște evrei au fost omorâţi fiindcă erau evrei. Evident că este de văzut de ce aceşti trei tineri au basculat în tabăra jihadistă teroristă şi au făcut ceea ce au făcut.
În calitate de jurnalist, care este părerea dumneavoastră despre materialele publicate de francezii de la „Charlie Hebdo”?
Nu are absolut nicio importanţă provenienţa materialelor. Este vorba de libertatea de opinie: îţi place sau nu „Charlie Hebdo”, asta are mai puţină importanţă. Nu îţi place, nu cumperi. Vreau să subliniez faptul că în Franţa există o lungă tradiţie a libertăţii de exprimare, este una diferită faţă de alte naţiuni. În secolul al XVIII-lea, de exemplu, pamfletele împotriva lui Ludovic al XV-lea sau împotriva lui Ludovic al XVI-lea au dus la revoluţia franceză. Voltaire… ce ar fi Voltaire fără libertatea de exprimare?
Prin acele caricaturi care au fost publicate în presă, credeţi că s-a întrecut limita sau a fost vorba de libertatea lor de exprimare?
Jurnaliştii de la publicaţia franceză „Charlie Hebdo” nu au publicat doar caricaturi insultătoare sau împotriva lui Mahomed, ci şi împotriva religiei creştine, a evreilor, fiindcă acesta era crezul lor. Erau atei şi înţelegeau să se exprime în această calitate. Ei spuneau că Franţa este o ţară laică şi că toate deciziile pe care le iau acolo sunt împotriva clericilor şi a tot ceea ce poate fi exagerat într-o religie. Cum am spus mai devreme, libertatea de expresie în Franţa este diferită față de alte naţiuni.
Cum descrieţi atitudinea statului francez în acţiunile petrecute din ultimele zile, privind rezultatul operaţiunii antiteroriste?
Ştiu că în România s-a creat un nou curent politic, adică fiecare persoană, chiar dacă n-are habar despre ce vorbeşte, îşi dă cu părerea. Cel mai interesant este că 90% dintre cei care îşi dădeau cu părerea în platourile de televiziune spuneau în ce hal s-a descurcat poliţia franceză. Francezii ştiu foarte bine că, în cazul unui atentat, nu reuşesc să prindă atentatorul după 20 de minute. Opinia mea generală este că poliţia şi jandarmeria franceză s-au descurcat foarte bine. Identificarea a avut loc chiar în orele care au urmat, deci s-a ştiut pe cine trebuie să urmărească, urma lor a fost luată destul de repede, iar în 48 de ore cei trei atentatori au fost prinşi. Nu s-a dat un asalt destul de repede nici la Verssailles, din cauză că viaţa ostaticilor conta mai mult decât a-i prinde pe acei terorişti mai repede.
În ce măsură s-au mobilizat duminică forţele de ordine pentru asigurarea securităţii la „Marşul Solidarităţii” de la Paris?
Din punctul meu de vedere, din ceea ce am putut să aud eu aici, din ceea ce am văzut aici, poliţia şi jandarmeria s-au descurcat foarte bine şi au dat clasă tuturor. Dacă vă uitaţi în ce mod au fost primiţi poliţiştii francezi şi jandarmii de la manifestaţia de ieri, de la „Marşul Solidarităţii”, o să puteţi observa că au fost primiţi cu aplauze. Poate francezii sunt mult mai înţelepţi din punctul acesta de vedere, fiindcă există şi o lungă experienţă de luptă împotriva terorismului aici în Franţa încă din vremea războiului franco-algerian, din anii ’50.
Care a fost atitudinea francezilor şi, în acelaşi timp, a cetăţenilor care au participat la acest „Marş al Solidarităţii”?
A fost o zi de foarte mare solidaritate, o emoţie extraordinară. Probabil că nu au fost atât de mulţi musulmani faţă de cum ne aşteptam. În toate aceste cortegii, nu doar în marile oraşe ale Franţei, ci şi în oraşe mult mai mici şi chiar şi în sate, lumea s-a strâns ca să arate că nu le e teamă. Până la urmă teroriştii încearcă să împrăştie teroarea şi să ne facă să purtăm frica în noi. Prin toate aceste manifestări, oamenii tocmai aceasta au vrut să arate că nu le e frică. Chiar cu riscul mare de atentate, care a fost confirmat la cel mai înalt nivel, de Preşedintele Franţei şi de Ministrul de Interne, lumea a ieşit în stradă ca să demonstreze că Franţa are anumite principii şi valori pe care încearcă să le respecte.
Consideraţi că acest atent care a avut loc într-o instituţie media şi toate activităţile desfăşurate în ultimele zile vor rămâne un moment semnificativ în istoria oamenilor?
Toate evaluările care s-au făcut aici spun că a fost un înainte şi un după 11 ianuarie şi că multe lucruri vor fi schimbate. În orice caz, au fost câteva reuniuni ministeriale, chiar câte două-trei pe zi, cele mai multe ţinute direct la Élysée, iar multe măsuri au fost deja anunţate. Chiar şi azi dimineaţă, Emanuel V. a anunţat câteva măsuri suplimentare şi cred că va fi o schimbare la nivel de societate. Nu vor fi luate doar nişte măsuri pentru a asigura mai bine securitatea cetăţeanului, ci mult mai departe decât atât, adică măsuri de societate. În ceea ce priveşte educaţia, şcoala, integrarea diverselor comunităţi şi în ceea ce privește anumite libertăţi personale, este vorba de măsuri care vor fi luate la nivel european, după cum s-a anunţat.
Marcela Feraru este jurnalist, autor şi realizator de documentare istorice pentru La Chaine Histoire din grupul TF1. Din 2002 până în anul 2006 a transmis de la Paris pentru Televiziunea Română, iar până în anul 2008 a fost corespondent la Agenţia Naţională de presă – Agerpres, realizând interviuri şi reportaje.
Din 2006 până în 2010 a colaborat cu Radio France Intérnationale, realizând interviuri, reportaje şi analize. Este redactor şef la colecţia „Soldats de la Légion étrangère”, membru al Asociaţiei presei prezidenţiale şi al Societăţii civile de autori multimedia SCAM, precum şi autor al numeroaselor articole de la revista “14-18”. De asemenea, din anul 2007 are o activitate consacrată în ceea ce privește cercetările iconografice, imaginile de arhivă și scenariile de film. Autoare a numeroaselor cărţi, a publicat în 2009 “La Révolution Roumaine” din colecţia “Les Grandes dates de l’Histoire”, în 2010 “Bigeard”, la SOTECA şi în 2013, “Femmes dans la Guerre d’Algérie”, SOTECA.
