Work and Travel: câștig sau pierdere?

    World_Travel___Tourism_Passport_Visa_plane_ticket_018990_
    via showrocktravelsandtours.com

    Tuturor ne place să călătorim și mai ales să avem bani în buzunar, în contul bancar și în pușculiță. O altă parte dintre noi de abia așteaptă să plece de la casa părintească și, mai ales, să devină independenți financiar. Toate astea ne îndeamnă să ne căutăm un job, chiar dacă doar pentru o scurtă perioadă, fie în țară, fie în afară. Dar parcă ar fi mai tentant peste hotare.  Iar pentru a combina utilul cu plăcutul, mulți aleg să plece în America cu ajutorul unei agenții, prin intermediul programului Work & Travel. Întrebarea este câte persoane se informează cu adevărat despre toate aspectele acestei călătorii și angajări.

    Discutând cu prieteni care au fost deja în America prin Work & Travel, am înțeles că lucrurile nu sunt neapărat așa de frumoase cum ne imaginăm de acasă. M.S. ne-a spus că prima lui experienţă Work & Travel a fost una foarte neplăcută, deoarece când a ajuns în New York să se întâlnească cu angajatorul, acesta l-a refuzat cu pretextul că locul a fost ocupat, astfel fiind nevoit să îşi caute singur alt job.

    Alături de colega mea, Bogdana Costache, am hotărât să ne prezentăm la o agenţie şi să ne interesăm de program. La început am pus întrebări simple, legate de locaţie, tipuri de job. Când domnişoara Alexandra Albu, coordonatoarea de program a S.C. WORK PROFILER S.R.L ne-a relatat toate lucrurile pe care le considera importante, am început să îi punem unele întrebări poate mai puţin comode referitoare la lucrurile pe care le oferă agenţia contra sumei de $1000.  

    Văzând că suntem informate, nu a încercat să nege lucrurile pe care le-am expus, dar nici n-a fost prea încântată să le recunoască. Astfel, ni s-a confirmat faptul că încă la început se pot pierde $360, taxa de înscriere şi de viză, asta în cazul în care dintr-un oarecare motiv candidatul nu primeşte viza. În continuare, se pot pierde şi mai mulţi bani, mai exact $1000, taxe de administrare plus preţul biletului, în cazul în care înainte de plecare intervine ceva din cauza căreia nu poţi părăsi ţara. Costurile biletului de avion, al cazării şi al hranei sunt suportate de către student.

    Prezentând cazul lui M.S.,  Alexandra Albu a ezitat şi a încercat să dea vina pe student, deoarece astfel de cazuri ar fi posibile doar dacă acesta întârzie câteva zile. A recunoscut cu greu faptul că agenţia nu poate garanta pentru angajator şi se poate să existe şi astfel de cazuri, completând cu faptul că „este indicat ca studentul să îşi caute singur un alt job, deoarece e mai uşor să baţi din uşă în uşă întrebând, decât să caute agenția pe internet, din Cluj. În plus, durează foarte mult până se aranjează şi interviul cu angajatorul.”

    O altă situaţie despre care am auzit a fost legată de câştig, mai exact de profit, care există sau nu neapărat. Emanuel, student la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, a simţit-o pe propria piele: „Am fost în America în vara anului 2012, începând cu mijlocul lunii iunie, până la sfârșitul lunii septembrie. Fiind în primul an de facultate și fără prea multă experiență în a-mi căuta un job sau ceva… mi-a plăcut ideea de a lucra în State. Mă gândeam că voi combina utilul cu plăcutul. Călătoream și eu puțin și făceam și ceva bani. Chiar voiam să îmi cumpăr o mașină. Când mi-am  ales job-ul nu mi-am calculat câștigurile și pierderile, să văd dacă îmi iese planul, mi-am ales ceva ce îmi plăcea mai mult şi părea OK şi din punct de vedere financiar. Ajungând acolo, după o lună am realizat că mi s-au terminat și banii pe care mi i-am adus pentru în caz că… Așa am ajuns la concluzia că mi-ar prinde bine și un al doilea job, altfel de abia îmi pot plăti chiria și mâncarea, nu să mai adun bani pentru mașină. Mi-am găsit la un hotel un post de agent de curățenie, pe care îl  practicam mai mult noaptea, dar am fost foarte mulțumit de banii primiți de acolo. În final, m-am întors acasă cu două telefoane mobile pentru părinți, care atunci încă nu erau pe piața din România, o cameră foto DSLR, pe care, de asemenea, am achiziționat-o la nici un sfert din prețul din țară și am avut și un profit de aproximativ $3 000.”

    Amintind cazul prietenului nostru, coordonatoarea de program a făcut câteva calcule după birou şi ne-a explicat că pentru a ne putea duce în State, inclusiv şederea pe trei luni şi vreo două săptămâni,  avem nevoie în total de maxim $3 200, care ar include $1 000 onorariul pentru agenţie, $500 hrană şi încă $1 700, pe care i-a explicat vag şi doar pe fugă. A mai calculat şi un salariu de $3 500, astfel reieşind un profit de $500. Profitul e aproape inexistent, chiar şi din calculele ei, așa că am întrebat-o care ar fi rolul agenţiei. „Restaurantele, localurile şi peste tot au nevoie de mai mulţi angajaţi în America, mai ales pe malul oceanului şi mai ales cu ocazia zilei de 4 iulie”. Coordonatoarea a mai completat că studentul îşi poate căuta liniştit şi un al doilea job. Astfel, nu ar avea probleme legate de partea financiară. Pentru a ne convinge cât e de uşor, ne-a exemplificat din experienţa ei, când a fost acolo pentru prima dată şi în jumătate de oră şi-a găsit chiar două joburi în plus. Pe lângă asta, a încercat să ne liniştească din cauza celor $3200 cu faptul că BRD oferă credit de 3 000 USD, cu dobândă aferentă, special pentru aceste proiecte.

    Când am plecat de la agenţie, nu ne-am dezvăluit adevărata intenţie pentru care ne-am prezentat acolo. Astfel, am completat câte o fişă în care am ales ce job ne-ar plăcea şi în ce zonă a Americii de Nord. La final, ni s-a comunicat că vom primi mail cu ofertele de job, să le consultăm şi să ne alegem unul. Ajungând acasă, am început să fac calcule cu privire la investiţiile minime necesare. Mai apoi, am căutat, cu ajutorul documentului primit, informații cu privire la salariile posibile.

    Onorariul pentru agenţie este de $950, iar din anul 2015 se scumpeşte cu aproximativ $50. Dacă studentul doreşte să se ducă în Ocean City sau Maryland, se percepe o taxă suplimentară de $100. În preţuri sunt incluse: obţinerea dreptului de muncă temporară în SUA; asistenţă permanentă atât în România, cât şi SUA (informații despre transport, cazare, shopping); pregătirea dosarului pentru interviul de la consulatul SUA, inclusiv completarea formularului; programarea pentru interviu la consulatul SUA; asigurare medicală completă (inclusiv pentru bagaje pierdute sau urgenţe stomatologice), până la 1.000.000 USD; participarea la un seminar de informare înainte de plecare; la sosirea în SUA (pe aeroportul JFK), întâmpinare și îndrumare de unul din reprezentanții firmei. (sursa: www.workprofiler.ro )

    Pentru a ajunge acolo, cel mai ieftin preţ de bilet de avion l-am găsit la 5 284 lei sau $1 777 (la cursul BRD al zilei), ruta Cluj-Napoca – Charlotte Douglas. (sursa: www.skyscanner.ro și www.cursvalutarbnr.org ).

    Cazarea în hotel ar costa în cel mai bun caz, pentru o persoană, $5 103 pe trei luni (sursa: www.booking.com). Există posibilitatea ca unii angajatori să asigure cazare, care ar costa peste $75 săptămânal.

    În concluzie, costurile minime ajung la: $1000 (taxă înscriere) + $1 777 (bilet avion) + $975 (cazare) + $500 (mâncare) = $4 252, fără eventuale ieşiri la restaurant, vizitat locuri, sau alte plăceri.

    Posibile câştiguri: media de salariu, conform documentului primit de la agenţie, este de $7.25/oră. Asta ar însemna $3 770 pe trei luni. Joburile care oferă mai mult de $8/h au nevoie de angajați pentru 20-30 de ore pe săptămână. Acestea se află în New York, unde costurile sunt și ele mai mari.

    În concluzie, profitul ar fi următorul: salariu/3luni – bani cheltuiţi (costuri minime) => $3770 – $4253 = -$483!!!

    Intenția noastră a fost de a afla câte din lucrurile auzite de la prieteni sunt adevărate. Iar în urma calculelor făcute, am ajuns la verdictul că dacă ai bani pe care să îi investești și ești dispus să lucrezi în două sau mai multe părți, poți ajunge să pui ceva și în pușculiță și să te alegi cu experiențe de neuitat.