Fericirea vândută la gram

via stuffstonerslike.com

Problema drogurilor în rândul tinerilor este o temă intens dezbătută, dar realitatea este că în oraşele mari toţi tinerii au încercat măcar o dată sau, dacă nu au fost curioşi, sigur cunosc ori au auzit de cineva care consumă.

În încercarea mea de a afla mai multe despre consumul de droguri, de unde se procură şi cât de greu e să ajungi „să-ţi faci rost de marfă”, am vorbit cu Liviu, un băiat despre care ştiam că are astfel de obiceiuri şi un cerc de prieteni în care fumatul de marijuana nu este un subiect tabu.

Am mers într-o seară acasă la unul dintre prietenii lui şi printre un pahar de bere, eu şi un joint, din vorbă-n vorbă, am descoperit că ei fumează marijuana aproape în fiecare zi, de relaxare. Seara, după o zi grea la cursuri sau la muncă, în loc să meargă cu ceilalţi colegi la o bere, ei „stau şi fumează un pai”. Ei spun că nu le place să bea alcool că dacă se îmbată nu mai au control asupra lor, spun şi fac numai prostii. Puţină iarbă te ajută să te relaxezi, să uiţi de problemele de peste zi, devii mai zâmbitor, nu îţi pierzi judecata şi e şi mai sănătos, susţin băieţii. Ei, totuşi, recunosc că pe termen lung consumul intensiv îţi afectează capacitatea de memorare şi concentrare şi unii spun că au observat o schimbare în sensul acesta, dar plăcerea e mare.

Când am ajuns la discuţia despre de unde poţi să procuri iarba, am aflat că trebuie doar să dai un telefon cui trebuie şi pentru 60 de lei pe gram şi bani de taxi, îţi vine în faţa blocului. Ba mai mult, unul dintre ei creşte o plantă acasă. A zis că nu vinde. E doar pentru el şi pentru prieteni.

După o scurtă documentare pe internet, am descoperit că sunt zeci de site-uri de pe care poţi să îţi cumperi seminţe de canabis. Comercializarea acestora este legală, deoarece seminţele nu conţin THC (tetrahidrocanabinol), substanţa interzisă din plante, dar, după ce planta răsare, cultivarea acesteia este interzisă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. Durează 10 minute să faci o comandă în urma căreia primeşti cinci seminţe, cu preţuri cuprinse între 100 şi 200 de lei şi ghid de cultivare. De asemenea, aceste ghiduri cu explicaţii detaliate sunt foarte uşor de găsit pe internet. Ţi se spune că dintr-o plantă poţi obţine jumătate de kilogram de marijuana şi planta respectivă face, la rândul ei, alte seminţe pe care să le cultivi.

După câteva zile, am reuşit să-l conving pe Liviu să-mi facă cunoştinţă cu cel de la care cumpără el droguri. Spre surprinderea mea, eu îl cunoşteam pe acest băiat, dar nici prin gând nu-mi trecea că el ar putea avea asemenea ocupaţii. După ce s-a convins că sunt de încredere şi nu o să-i dezvălui identitatea, a fost de acord să-mi povestească câteva lucruri despre lumea aceasta mai puţin cunoscută. A început prin a-mi zice că s-a apucat de treaba asta când a venit la facultate şi avea nevoie de un ban în plus. La început era doar consumator, dar până la a deveni dealer e nevoie doar să cumperi mai mult şi să câştigi încrederea oamenilor potriviţi.

A început să dea doar la prieteni şi cunoştinţe, dar vestea a circulat repede şi au ajuns să-l sune foarte mulţi necunoscuţi. Îi era bine, făcea mulţi bani, dar a ajuns să nu mai poată dormi liniştit noaptea. Îl sunau oameni de 30-40 de ani, dar şi puşti de liceu de 15-16 ani şi câteodată se simţea vinovat faţă de ei şi de familiile lor. Dar gândurile cele mai negre erau cele cu garda. Se consola cu gândul că el e doar un traficant mărunt, că poliţia îi caută pe cei mari, dar după ce a văzut mai multe razii la televizor şi a auzit de ce au păţit alţii, a decis să-şi arunce cartela cu numărul de telefon. Acum mai dă numai într-un cerc de cunoscuţi, în care are încredere. Mi-a spus că în Cluj oricum sunt mulţi care vând şi şi-a făcut un bine numai lui. Clienţii care luau de la el o să găsească imediat pe altcineva de la care să ia.

Am aflat şi de unde cumpără el drogurile. Mi-a zis că este o tipă care aduce din Republica Moldova şi face comandă şi din Bucureşti. „Are tot ce vrei. Iarbă, prafuri, pastile, timbre.” Mi-a zis că o pastilă de ecstasy sau mescalină e 80 de lei, iar un timbru de LCD e mai scump şi trebuie să aştepţi până îi trimite de la Bucureşti. Un gram de iarbă e 60 de lei, dar gramajul e relativ pentru că fiecare îşi trage câte puţin, astfel că la consumator ajunge 0.7-0.8. A avut şi K (chetamina) pe care o cumpăra de la farmaciile veterinare şi o cristaliza, dar e prea mult de muncă şi a devenit şi mult mai greu să o cumperi, pentru că ştiu şi farmacistele şi nu mai vând. Prafuri şi legale (etnobotanice) îşi comandă singur de pe un site din Spania. Există şi în România astfel de site-uri care comercializează etnobotanice sub acoperirea unor etichete pe care scrie sare de baie, odorizant de maşină sau ierburi aromatice.

Îmi mai spune că în vremurile bune făcea şi 4-5 sute de lei într-o zi, dar acum nu mai fuge după bani. Îi ajunge că îşi acoperă consumul propriu şi îi mai rămân şi de mâncare. Încheie prin a-mi spune că „merge câte un cui (joint) din când în când, dar nu te apuca serios, că nu o să fii liniştit.”

Drogurile sunt o prezenţă constantă în viaţă tinerilor de astăzi. Acţiunile forţelor legii au un efect mic şi nu vor împiedica dezvoltarea traficului de stupefiante. Numai educaţia solidă începută la vârste fragede despre ce înseamnă cu adevărat consumul de droguri şi ce efecte are îi poate feri pe tineri să fie atraşi în mrejele plăcerii de acest tip.

RSS
Follow by Email
Facebook
Google+
http://studentpress.ro/2015/02/fericirea-vanduta-la-gram/
Twitter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *