arta1

Text si fotografii: Flavia Dima

Strada Universității, numărul 3. La parterul clădirii imense, care se prelungește din Piața Unirii înspre jumătatea străzii, se află unul din cele mai importante edificii ale Clujului, care (asemeni altora) a stat închis ca urmare a efectelor unui proces de retrocedare. S-au împlinit deja trei ani de la închiderea Cinematografului Arta, care la momentul respectiv era cel mai vechi cinematograf funcțional din România. Care este istoria acestui loc? Cine au fost personalițile care au contribuit la ascensiunea și decăderea sa? Și care este viitorul său?

Cheia din spatele poveștii cinematografului este cea a clădirii în care se află: Casa Sebestyen e una din cele mai impozante clădiri din centrul istoric al Clujului. Finalizată la final de Belle Epoque, Casa Sebestyen era o capodoperă a arhitecturii tip Seccesion, care a fost construită sub egida antreprenorului David Sebestyen, cel care s-a ocupat și de construcția Palatului Justiției și a Facultății de Drept. Găzduind  40 de apartamente, spaţii comerciale, un magazin alimentar şi agenţia unei bănci, palatul a fost conceput încă din start de către David Sebestyen ca având o sală de cinematograf la parter.

Istoria Cinematografului Arta merge în paralel cu nașterea și formarea industriei cinematografice din Cluj, aflat la momentul respectiv sub dominația Imperiului Habsburgic. Acesta se deschide în data de 13 octombrie 1913 sub numele de „Cinema Select”, an care a coincis cu realizarea primului film clujean în regia legendarului Jenő Janovics, „Sárga Csiko” (Murgul șarg) – o peliculă care s-a bucurat un succes internațional răsunător. Una din cele mai marcante figuri din istoria culturală a cetății, Janovics a fost simultan actor, director al Teatrului Maghiar și regizor de teatru și de film, el lucrând în perioada 1913 – 1920 la realizarea a peste 60 de filme și transformând orașul într-un imens platou de filmări. Înființând primele case de producție de film din Cluj, precum Corvin Film, acesta a acționat în calitate de director al Cinema Select (cunoscut și sub numele de Cinematograful Universității) până la finalul celui de-al doilea Război Mondial. Numele cinematografului se reflecta și în prețul biletelor la film, despre care cetățenii vremurilor se plângeau că ar fi prea scumpe.

În anul 1948, Casa Sebestyen și, implicit, cinematograful au  fost confiscate și trecute în subordinea statului, precum 90% din toate afacerile ale vremii. Decretul numărul 303 din noiembrie 1948 pentru nationalizarea industriei cinematografice stipula faptul că toate întreprinderile cu caracter cinematografic „trec în proprietatea Statului, ca bunuri comune ale întregului popor, libere de orice sarcini”, acestuia fiindu-i anexată o listă cu 409 săli de cinematograf, 9 din ele din Cluj: Capitol, Corso, Forum, Olimpia, Popular, Royal Palace, Urania, Cinema Huedin și Select. Acestuia din urmă avea să i se schimbe denumirea în Cinema Maxim Gorki după naționalizare, ca mai apoi acesta să se schimbe în Tineretului și, în cele din urmă, în Arta.

Din timpul perioadei comuniste nu au rămas prea multe izvoare scrise despre istoria cinematografului; în schimb, acesta a rămas viu în amintirea clujenilor. „Era una din ele mai mici săli ale Clujului, dar era frumișică,” își amintește Constantin Mărușcă, care locuiește în oraș de când și-a început studiile, în 1965. „Vineri seara, acolo era telecinemateca. Se dădeau filme vechi, dar bune – era de societate, venea un public destul de select; în restul cinematografelor mergeau cei care preferau filme mai noi, color, cu muzică tare. Se dădeau filme alb-negru, clasice, valoroase: nu numai din America (pe vremea aia nu era moda), ci și filme rusești, filme nemțești, englezești.” Povestește că filmele, în vremea respectivă, făceau un circuit al cinematografelor din oraș, începând cu Republica (actualul „Florin Piersic”), Victoria, Progresul (o sală aflată în incinta Castelului Banffy din Piața Unirii, între timp desființată) și Tineretului, urmând apoi să apară în restul sălilor. „Desigur că cinemaul era la mare căutare în vremea respectivă. Foarte puțină lumea avea televizor în vremea aia, nu erau color, și jumătate din transmisie era doar purici”, conchide el.

arta2

Fațada Palatului Sebestyen.

Clădirea rămâne în proprietatea statului până în anul 2010, an din care datează cea mai recentă descriere a cinematografului de dinaintea închiderii sale. Cinematograful e încadrat în rețeauna internațională Europa Cinema, fiind dotat cu 257 de locuri și aparate performante, precum un proiector Kinoton, sunet Dolby-Stereo și aer conditionat. Biletele la film erau ieftine (5-7 lei), iar filmele proiectate erau în marea lor majoritate alese în funcție de valoarea lor artistică, neținându-se în mod necesar cont de actualitatea acestora. De asemenea, Arta găzduia adesea săptămâni tematice, în colaborare cu varii instituții culturale din țară, care erau dedicate producțiilor cinematografice ale mai multor națiuni (Marea Britania, Franța, România etc.).

După un îndelung proces, Palatul Sebestyen a fost parțial retrocedată, în 12 martie 2010, urmașilor lui David Sebestyen, eveniment care a declanșat în mod inconștient evenimentele care au dus la închiderea pe termen nedeterminat a Cinema Arta. Aceștia au putut intra în posesia imobilelor abia după un an de zile, primind despăgubiri în valoare de peste 930.000 de lei pentru perioada de întârziere. Andrei și Monica Sebestyen, strănepoții constructorului, au declarat de la bun început faptul că își doresc să mențină statutul sălii de cinema, dând de înțeles, însă, că doresc să vândă alte spații din apropiere, precum cel al clubului artistic Victoria, care se afla la subsolul cinematografului și era nefolosit din 1992.

În final, nu retrocedarea Casei Sebestyen în sine a dus la închiderea pe termen nedeterminat a Cinematografului Arta, ci, mai degrabă, un eveniment minor care a ținut de vânzarea unei părți din holul și spațiul de birouri al cinematografului pentru contrucția unui club de noapte în locul cercului Victoria. RomaniaFilm a continuat să gestioneze activitatea cinematografului și după retrocedarea clărdirii, suportând toate costurile și pierderile financiare, dar ocuparea unei părți a holului și a birourilor i-a forțat să își înceteze activitatea. Astfel, cinematograful s-a închis în data de 17 februarie 2012, toți angajații acestuia fiind disponibilizați. „Nu dorim să văduvim spectatorii clujeni de un loc cultural semnificativ ”, se arată într-un comunicat al familier Sebestyen din 22 februarie, „suntem hotărâţi ca spaţiul să îşi menţină destinaţia de cinematograf şi, mai mult, să devină un pol cultural prin alte evenimente de profil conexe”.

Cu toate acestea, optimismul proprietarilor nu a părut să scadă, iar inițiativele de salvare a spațiului nu au întârziat să apară. Inițial, conducerea RADEF s-a arătat dispusă să vândă aparatura cinematrografului proprietarilor contra sumei de 10.000 de Euro, dar a indicat că nu crede că aceștia au resursele de a suporta pierderi lunare de peste 5000 de Euro. Regizorul Tudor Giurgiu și-a exprimat dorința de a include cinematograful Arta în rețeaua CityPlex și de a investi în echipamentul necesar sălii, dar planul nu a ajuns să se finalizeze niciodată – cu toate acestea, singurele perioade din an în care cinematograful funcționa era în timpul festivalului TIFF. În final, co-proprietara Monica Sebestyen a participat la numeroase cursuri internaționale despre gestiunea sălilor destinate filmului, descoperind că majoritatea cinematografelor de artă din Europa se confruntă cu aceleași probeleme ca și familia ei. Ca urmare a acestor cursuri, ea a înființat Asociația „Arta în dialog”, prin intermediul căreia a început să strângă fonduri pentru redeschiderea cinematografului Arta.

În ciuda retragerii definitive a susținerii RADEF, Andrei Sebestyen susținea, în 2014, că nu a renunțat la planul de a redeschide sala publicului larg, cu intenția de a le pune clujenilor cât mai curând la dispoziție un spațiu destinat nu doar filmului, ci mai multor tipuri de evenimente cu caracter artistic și cultural. Tot în 2014 s-a deschis în spațiul alăturat The Sin Social Code Club, a cărui activitate deranja adesea spectatorii proiecțiilor de la miezul nopții din cadrul TIFF.

arta3

Intrarea în cinematograf.

Acum, în 2015, idealul urmașilor familiei Sebestyen pare a deveni realitate, prin intermediul unui proiect ambițios inițiat de către Asociația Studenților Arhitecți, prin intermediul platformei Com’mon Cluj. Aceștia și-au propus să redeschidă cinematograful cu ocazia Zilelor Arhitecturii (care s-au desfășuart între 11 și 17 mai), axându-se pe patru mari aspecte: modernizarea echipamentului, refacerea fațadelor în stilul original al clădirii, extinderea scenei și adaptarea holului, astfel încât acesta să găzduiască o cafenea în care să se desfășoare expoziții și dezbateri. În ceea ce privește evenimentele, studenții propun activități precum proiecții de filme de artă și de film documentar, instalații new media, concerte, spectacole, dezbateri și conferințe, lansări de carte, programe educative și evenimente speciale destinate studenților . În final, punctul de greutate al proiectului cade pe integrarea Cinematografului Arta în circuitul turistic al orașului și al intervențiilor moderne în spații istorice, cu accent pe transmiterea informațiilor culturale.

Arina Timiș, coordonatoarea Centrului de Arhitectură din cadrul ZA2015, povestește despre modul în care studenții de la Arhitectură au conceput proiectul. „Voiam să găsim un spațiu vechi, cu o istorie deja bine definită, pe care să îl putem personaliza în stilul nostru, cel puțin pentru evenimentul ZA2015. Aveam nevoie de un spațiu central, cu o capacitate destul de mare, deoarece ideea era să îl redăm publicului. Stând la o cafea peste drum de Cinema Arta și discutând toate astea, ne-a venit ideea de a redeschide cinematograful Arta”, ne spune aceasta.

Au plănuit atât activități cu caracter cultural temporare, cât și permanente  pentru cinematograf, iar cu sprijinul financiar al sponsorilor ZA2015 pentru materialele de construcție și uneltele necesare amenajării, dar șu prin munca voluntară a studenților, proiectul a fost finalizat cu succes. Colaborarea cu Monica Sebestryen a fost una excelentă de la bun început, ea fiind foarte deschisă la ideea de a redeschide Arta pentru evenimente culturale. În final, proiectul a dorit să aducă la cunoștință publicului larg problemele spațiului urban, prin implicarea comunității locale în proiectele culturale și sublinierea necesitatății aportului cetățenilor clujeni în arhitectură.

Chiar dacă Zilele Arhiecturii au luat sfârșit, Arta nu va râmâne pentru mult timp închisă – curând, cinematograful își va redeschide porțile pentru cea de-a paisprezecea ediție a TIFF, urmând să găzduiască zeci de proiecții de film, pe parcursul celor zece zile ale festivalului. Programul său după TIFF este încă necunoscut, spațiul nedispunând de o pagină web oficială, dar Arta va continua să funcționeze cu siguranță.

Surse:

http://citynews.ro/din-oras-10/casa-sebestyen-o-retrocedare-de-10-milioane-eu-219496

http://www.ziardecluj.ro/secretele-cinematografelor-clujene-dezvaluite-pasi-de-plimbare-asociatia-korzo-va-propune-tururi-ghidate-incepand-cu-acest-week-end

http://www.stiridecluj.ro/social/cinema-arta-s-a-inchis-citeste-ce-promite-proprietarul-andrei-sebestyen

http://filmsi.ro/prezentare-cinema/39/cinema-arta-eurimages

http://www.stiridecluj.ro/social/cum-vrea-tudor-giurgiu-sa-salveze-cinema-arta

http://eclujeanul.ro/2013/12/28/un-nou-club-de-fite-a-rasarit-in-oras-in-locul-unui-fost-cinematograf/

1 Comments

  1. Pingback: 112 ani de arta: Istoria celui mai vechi cinematograf al tarii - I Love You Cluj

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.