Copilul nimănui – domesticirea

copilul

În Copilul nimănui, protagonistul este un copil găsit din întâmplare de către un grup de vânători sârbi la începutul anului 1988, în afara orașului Travnik din Bosnia-Herțegovina. După așa-zisa capturare a copilului sălbatic, acesta este dus  la un orfelinat din Belgrad. Pe lângă faptul că acesta nu corespundea cu nicio dispariție, oamenii care-l asistă își dau seama că au de-a face cu un caz cu totul special. Din comportamentul lui reiese că este incapabil să interacționeze funcțional cu alți oameni și se comportă asemeni unui animal. Acesta este îngrijit, spălat și îmbrăcat cu greu, deoarece se pare că deprinsese un comporament violent. Limbajul lupin al corpului și sunetele pe care le scoate vorbesc de la sine. Există o scenă în care unul dintre angajații oferlinatului se luptă efectiv cu copilul sălbatic, în timp ce încearcă să-l încalțe. Îl mușcă, se zbate, se descalță. Pur și simplu refuză noul său statut „domestic”.

Copilului îi este dat la întâmplare numele musulman de Pucurica Haris, dar primește porecla Puchke din partea copiilor din orfelinat, care inițial adoptă o atitudine de respingere a acestuia. Doar unul din ei începe să dezvolte o simpatie față de el –  Zika. Acesta îl protejează împotriva agresiunilor celorlalți ocupanți ai unității și îl învață să vorbească, încetul cu încetul. O prietenie începe să înflorească între copilul-lup și tânărul rebel. Legătura care se dezvoltă între băieți este asemănătoare cu o relație dintre un câine și stăpânul său. Puchke începe să răspundă la prima comandă, cea de a aprinde becul.

El începe deja să vorbească și să se împrietenească cu ceilalți copii. Încetează să se mai comporte ca un animal, nu mai stă în patru labe și-și începe viața de om, nelipsită de tot felul de întămplări și schimbări de situație.

Haris reprezintă milioanele de copii care sunt lăsați în voia sorții în fiecare zi, peste tot în lume. Filmul abordează un subiect universal, cu o structură bine definită. Smuls din sălbăticie, ajunge să aibă o dorință puternică de a fi iubit de prietenul său, Zika, și de a face parte dintr-o comunitate. În același timp, în jurul lor, identitatea unui întreg popor este distrusă , dând cale urii. Natura și civilizația încep să fuzioneze una cu cealaltă.

Copilul nimănui se bazează pe povestea adevarată a unui copil care a fost crescut de lupi și a gasit de vânători în padurea bosniacă în 1988. Regizorului sârb Vuk Rsumovic marchează un debut sensibil și convingător cu acest film, care a câștigat Premiul FIPRESCI al secțiunii Settimana Internazionale della Critica di Venezia 2014.

RSS
Follow by Email
Facebook
Google+
http://studentpress.ro/2015/06/copilul-nimanui-domesticirea/
Twitter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *