Pokerul: de la joacă pe chibrituri la mize de zeci de mii de euro

„Sunt Cristi, am 27 de ani și-am jucat poker prima oară cu tata, pe bețe de chibrituri, prin școala primară. Mult mai târziu, în facultate, am reușit să trăiesc din poker destul de binișor”. Cristian Dan este un bărbos îmbrăcat aproape mereu în pantaloni cargo și hanorac. E înalt și emană un spirit sportiv, are un tatuaj cu Pink Floyd pe picior și de șase ani își câștigă existența într-un mod nonconformist – jucând poker.

Sursa foto: arhiva personală Cristian Dan

A studiat la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, însă nu s-a gândit niciodată la un job în domeniu, pentru că lumea poker-ului l-a prins strâns în mrejele ei. În timpul facultății, pe lângă suporturile de curs, citea și cărți și forumuri despre poker, deoarece își dorea să își perfecționeze strategia. Îmi spune răspicat, privindu-mă drept în ochi, că pentru el poker-ul este o meserie pe care trebuie să o iei în serios dacă vrei să faci bani de pe urma ei. Îmi povestește cu un ton molcom de maramureșean cum, de la an la an, lucrurile se complică tot mai tare în acest domeniu. Jocurile devin tot mai grele, competiția tot mai acerbă, iar numărul jucătorilor se triază: rândurile jucătorilor recreaționali se îngustează, fiindcă aceștia renunță la joc după ce își pierd banii. De asemenea, faptul că există foarte multă informație pe internet face poker-ul să fie accesibil oricui: „Oricine poate să vadă vreun video, să citească niște articole care îl ajută să nu mai piardă așa mult”.

Afișează un zâmbet larg când citește confuzia de pe chipul meu la auzul unor termeni de specialitate precum flush draw pe flop sau pe river și mă lămurește răbdător, ca și cum ar vorbi cu un copil, că în poker contează ce skill-uri ai, în ce jocuri te bagi și câteodată ai nevoie și de puțin noroc. Ca să fie mai ușor de înțeles, spune că anumite forme de poker seamănă într-o anumită măsură cu șahul, în sensul că trebuie să fii mereu cu un pas înaintea adversarului tău, să ai o strategie bine pusă la punct, să te adaptezi la ceea ce face el și să ai mereu o contrastrategie în buzunar.

„Pokerul e, cumva, și un joc psihologic prin care încerci să-ți dai seama cum gândesc adversarii. Cu cât ești mai bun la a identifica lucrurile pe care le face (n.r. adversarul), cu atât ți-e mai ușor să te adaptezi și să-l exploatezi. Și este stimulant.”

Sursa foto: arhiva personală

De la joaca de copii, la zeci de mii de euro

În martie 2014 și-a trecut în palmares locul I la PokerFest, unde a concurat cu încă 57 de participanți. Dintre aceștia, câțiva sunt foști campioni ai circuitului. După doar două zile de turneu, această nouă speranță a poker-ului a reușit să câștige trofeul și marele premiu, în valoare de 30.500 lei. Din primăvara lui 2016, Cristi a dat Clujul pe capitală, deoarece îi oferă mai multe posibilități din punct de vedere pokeristic. În toamnă, în cadrul turneului Grand 300, unde a câștigat locul II, acesta a plecat acasă cu 17.300 euro, sumă pe care o consideră a fi decentă, având în vedere mizele medii pe care le joacă de cele mai multe ori.

În trecut, juca foarte mult online și participa destul de rar la turnee live, însă de vreun an a lăsat-o mai moale cu online-ul. Participarea la turnee live l-a ajutat să fie mai atent la detalii, să analizeze cu atenție limbajul trupului și să interpreteze orice fel de informație pe care i-o oferă adversarii. Tot turneele l-au purtat în vreo 10 țări din Europa, printre care Elveția, Muntenegru, Cipru sau Italia, iar cel mai exotic loc în care a fost este Caraibe, în 2012, unde a stat o lună și a reușit să se claseze pe locul III încă de la primul eveniment. În viitor, speră să ajungă în Asia și America de Sud. Îmi spune zâmbind larg, așa cum face de fiecare dată când vorbește despre pasiunile lui.

Foto: Primul trofeu din cadrul Pokerfest 2014; sursa foto: pokernews.com 

„20.000 de mâini pe lună”

În mod evident, joacă pentru bani, însă, spune el, are norocul că îi place foarte mult ceea ce face. Nu se consideră dependent de poker și de aceea se orientează, încet-încet, spre alte lucruri. Atât timp cât va putea să facă bani din poker și afacerea asta va fi profitabilă, o să continue pe acest drum. Chiar de-ar fi să renunțe, lucru pe care l-ar putea face în orice moment, i-ar mai plăcea să joace ocazional, pentru relaxare. Planurile pentru 2017, din punct de vedere pokeristic, sunt să joace 20.000 de mâini pe lună la cash, să petreacă mai mult timp studiind și să-și îmbunătățească strategia de joc.

Sursa foto: arhiva personală

În ceea ce privește viața sa privată, Cristi devine mai rezervat și povestește laconic că, de când s-a mutat la București, urmează cursuri de actorie la Școala de teatru Qfeel și este voluntar pentru o asociație care organizează tabere de dezvoltare personală pentru copii. În timpul liber, îi place să ia parcurile bucureștene la rând, iar când vremea e urâtă, se așază în fața calculatorului și se joacă DOTA. Iernile și le petrece pe pârtie, acasă, în Baia Mare.

Foto: La orele de actorie; sursa foto: pagina personală de Facebook

În aer se simte tensiunea, poate pentru că e destul de rezervat cu privire la viața sa personală, așa că îl întreb dacă s-a aflat vreodată pe marginea prăpastiei. Mă lămurește scurt, cu teama omului care nu vrea să pară vulnerabil, că „singurele dificultăți sunt legate de mindset”. La început, îi era foarte greu să-și controleze emoțiile în timpul jocului, însă de o vreme lucrurile s-au schimbat. „E legat de partea emoțională și de un fel de anxietate pe care o aveam când jucam un pot mare. Și e o chestie cu care se confruntă toată lumea, pe care am depășit-o ieșind foarte des din zona de confort, expunându-mă la situații în care se întâmplă asta, acceptând stările respective și renunțând să încerc să le fac să dispară. Pe scurt, m-am împrietenit cu anxietatea”.

România și pokerul

În ultimii ani, în România, poker-ul a devenit un adevărat fenomen social în rândul tinerilor, fie că se joacă în săli de poker, fie în cazinouri, fie acasă. Cea mai populară formă de poker este Texas Hold’em. Pokerul autohton deține o serie de nume mari, printre care poate cel mai cunoscut este al lui Daniel Negreanu, considerat jucătorul cu cele mai mari câștiguri din toate timpurile – peste 32 milioane de dolari, care în 2014 a intrat în Poker Hall of Fame. Dintre jucătorii care trăiesc și joacă în România, un nume sonor este Alexandru Papazian, care a câștigat cea mai mare sumă din istoria pokerului românesc – 1,2 milioane de euro, în cadrul finalei circuitului european de la Monte Carlo. Totuși, Papazian se află doar pe locul al treilea în clasamentul celor care au cumulat cele mai mari câștiguri în turneele live. Primul loc rămâne în posesia lui Mihai Manole, cu 2,05 milioane de dolari, iar locul doi îl deține Ionel Anton, cu 1,93 milioane de dolari.

RSS
Follow by Email
Facebook
Google+
http://studentpress.ro/2017/03/pokerul-de-la-joaca-pe-chibrituri-la-mize-de-zeci-de-mii-de-euro/
Twitter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *