Cu o vechime de doisprezece ani în domeniu, Ionel-Costel Chertic, șeful echipei de pirotehnică din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Petrodava” din județul Neamț, explică ce înseamnă meseria sa.

„Am fost militar din ’91. De ce să-mi fie greu?”

Militar din ’91, domnul Chertic are o pregătire temeinică, ce s-a desfășurat pe parcursul a mai multor ani. Astfel, în 1991 a studiat la Institutul Militar de Infanterie, Grăniceri și Chimie „Nicolae Bălcescu” din Sibiu. Anul următor a învățat la Școala Militară de Subofițeri, Grăniceri, Poliție de Frontieră „Avram Iancu” din Oradea. Din 1993, vreme de șase ani, a lucrat la Inspectoratul Poliției de Frontieră Botoșani, urmând ca din 1999 până în 2007 să facă parte din Detașamentul de Pompieri din Piatra Neamț, pe intervenții.


În 2007, când s-a înființat departamentul de pirotehnică, domnul Chertic nu a avut nicio ezitare să se înscrie: „Am fost militar din ‘91. De ce să-mi fie greu? N-are cum. Trebuie să-ți placă orice presupune meseria. Trebuie să te gândești bine înainte. Și dacă ajungi la concluzia că îți place, nu e greu. Nici ca militar nu mi-a fost greu. Sunt militar de mic. Am avut în familie militari și bunici, și unchi. I-am avut pe ei ca model”.

„E o meserie care ține de istorie”

Principala activitate a pirotehnistului constă în asanarea teritoriilor de munițiile rămase neexplodate din timpul conflictelor armate. Asanarea implică o serie de operațiuni care încep cu cercetarea unei zone și se termină cu distrugerea muniției descoperite în acea zonă.

De asemenea, echipa pirotehnică răspunde și de distrugerea zăporului (n.red. gheața de pe râuri), care se formează pe raza comunelor Borca, Farcașa, Poiana Teiului: „Am avut misiuni de distrugere în mai multe județe din țară, precum județul Suceava. Suntem chemați în sprijin. Mergem la autorizări, unde desfășurăm și activități practice. Mergem și în afara județului și o să o facem tot mai des, că rămânem din ce în ce mai puțini.”

Pentru astfel de misiuni, echipa pirotehnică folosește o multitudine de echipamente speciale precum: explozor, sursă de alimentare, bobină de cablu, capse electrice, încărcături explozive (aplicate pe muniție). Distrugerile se fac de la distanță.

Linguri de argint și oseminte

Multe intervenții au rămas întipărite în mintea domnului Chertic, cele mai multe fiind, bineînțeles, pe vechile fronturi de război. Un exemplu concret în acest sens îl constituie comuna Brustur din județul Neamț, situată la graniță cu județul Suceava, unde, în 1944, s-a dus „Bătălia Moldovei”: „Dacă la Oarba de Mureș au murit 9.500, aici au murit undeva la 14.000 de oameni. Îți dai seama ce poți găsi acolo.”

Harta județului Neamț, însemnată în locurile în care au avut pirotehniștii intervenții 

Impresionat de istoria locală, domnul Chertic oferă mai multe detalii despre Bătălia Moldovei, mai ales pentru că „Neamțul are o istorie încărcată, însă prea puțin știută”. Părintele Iustin Pârvu, exponent al Mișcării Legionare, începuse să spovedească și să împărtășească din ce în ce mai mulți soldați, care se duceau să lupte pe front. Se ducea o luptă crâncenă: „Boii nici nu mai urcau în pădure ca oamenii să adune decedații, la ce miros era. Se zicea că pe pârâiașele din zonă curgea sânge”. Jumătate de an a durat lupta cu rușii în Borta Dracului, zonă din apropierea Culmii Pleșului.

La mulți ani după război, părintele Iustin a început să schițeze un monument închinat celor căzuți, cărora nu li s-a putut aduce trupul înapoi la familiile lor. Astfel, osuarul a fost inaugurat în 2016, însă nu de părintele Iustin, care a decedat în 2013, ci de către alte oficialități ale Bisericii Ortodoxe.

Totuși, nu toate descoperirile din timpul misiunilor au constat în oseminte: „În timpul unei misiuni, am găsit, cu un detectorist devotat, în comuna Brustur, o lingură de argint, cu siguranță pierdută de un ofițer rus. Am găsit-o într-o zonă unde s-au dus bătălii extraordinare în ’44. Curățată, o să ajungă la un muzeu. Se găsesc tot felul de suveniruri.”

„Dacilor le era frică de moarte?”

Neprevăzutul își face simțită prezența de multe ori. Domnul Chertic își amintește cum, pe data de 23 aprilie 2008, într-o zi de Sfântul Gheorghe, a fost nevoie de intervenția echipei pirotehnice pe raza comunei Dochia. Condițiile meteorologice nu erau favorabile: „Aveam un camion de muniție de distrus la Dochia, iar vremea era ploioasă. Am rămas împotmoliți cu vehiculul în afara comunicației. A venit și al doilea camion. Cu greu am ajuns la groapă. Am fost uzi până la piele o zi întreagă.”

În ciuda neprevăzutului, echipa pirotehnică își organizează mereu pașii, motiv pentru care domnul Chertic nu a avut parte de evenimente șocante: „Destinul nu mi-a rezervat nimic șocant până acum.”

Organizarea riguroasă, dar și curajul și devotamentul asigură succesul misiunilor: „Cui îi e frică de moarte? Dacilor le era frică de moarte? De pe vremea lui Burebista se zice că n-are cum să-ți fie frică de moarte. Oricum nu suntem nemuritori. Pirotehnistul greșește o singură dată. E un motto. Trebuie să eviți greșeala.”

„Puțini cunosc județul Neamț așa cum îl cunosc eu”

Deși e „o meserie murdară, uneori”, domnul Chertic o recomandă și altora, întrucât „nu e dificilă, ci frumoasă.” „Trebuie să fii dispus să te rupi de multe: familie, uneori de timpul liber. Pasiunile sunt o poveste. N-am mai pescuit nu știu de când. Îmi place, dar nu înseamnă că și practic.”

Programul de lucru zilnic este de opt ore, de la ora 8:00 dimineața, până la ora 16:00. La toate acestea se adaugă și misiunile, care pot apărea oricând: „De sărbători, din șase zile, patru la serviciu, iar din cele două libere, dacă eram sunați, interveneam prompt. Non-stop suntem la dispoziție. Luăm măsuri pentru asta. Altfel nu se poate.”

În situații speciale, în care un pirotehnist anunță din timp că nu poate ajunge, pe baza unei învoiri aprobate, sunt cooptați alți pirotehniști din județele vecine: „Ne și sprijinim unii pe alții, județele între ele, că e musai, mai ales dacă ai o problemă serioasă și nu poți ajunge. Nu lăsăm munca neacoperită.”

Cu toate că trebuie să fie non-stop la datorie, domnul Chertic n-ar alege altă meserie. Ba chiar mai mult, „din 1993 aș fi ales-o dacă aș fi putut. Pirotehnia are ceva aparte, mai ales dacă ții de un județ în care ai misiuni. Sunt și județe deficitare în acest sens. Nu se pune problema de plictiseală la noi, că nu prea ne prinde.”

Nu vede meseria diferit de cum se aștepta să fie: „M-am interesat, am interpretat. Te mai uiți și pe Discovery, să vezi cum funcționează un detector de metale. Vezi muniție, vezi arme. Îți dai seama de unele chestii. Dacă ajungi la concluzia că ești pe domeniu, e în regulă.”

Nu s-a gândit niciodată să abandoneze, întrucât satisfacțiile ca descoperirea istoriei și eliminarea pericolului legat de muniția neexplodată sunt cele care îl determină să spună că doar pensionarea îi poate opri activitatea profesională: „Când ies la pensie, poate abandonez meseria, dar nici atunci nu cred. Putem să fim detectoriști și la pensie.”

RSS
Follow by Email
Facebook
Google+
http://studentpress.ro/2019/06/pirotehnistul-greseste-o-singura-data/
Twitter

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.