În 16 decembrie 1989, în Timișoara începea un protest împotriva evacuării pastorului reformat Laszlo Tokes. Mișcarea a luat amploare, devenind o revoluție împotriva lui Ceaușescu și regimului și ajungând să zguduie o țară întreagă și să schimbe tot.

Zidul Berlinului căzuse și majoritatea țărilor din blocul est-european se eliberaseră de comunism fără violență. La noi nu a fost cazul. Revoluția a fost violentă și s-a lăsat cu multe victime. Oamenii și-au dat viața pentru idealurile lor și nu au făcut-o degeaba, lucrurile chiar s-au schimbat și datorită Revoluției eu pot să scriu liber reportajul ăsta.

ÎNAINTE DE REVOLUȚIE

Părinții mei sunt amândoi din Blaj, născuți și crescuți în regimul comunist. În ’89 nu se cunoșteau. Mama avea 20 de ani, terminase liceul și se pregătea pentru facultate. Voia la drept, dar nu putea să se înscrie acolo – dacă cineva din familie era catalogat drept burghez, nu aveai voie. Bunicii mamei mele deținuseră câteva terenuri agricole, dar evident, nu erau nici pe departe burghezi.

Mama și colegii la concurs în Alba Iulia – din arhiva personală

Tata avea 22 de ani, era student la tehnologia construcțiilor de mașini, seral, în Sibiu și lucra într-o fabrică de mobilă. Atunci, cea mai recomandată meserie era cea de inginer, de aceea studia și tata asta. Își dorea să găsească un loc de muncă, să aibă un viitor.

Nu știau multe despre sistemul în care trăiau. La școală li se predase despre congresele partidului, despre cât de minunat e comunismul și cât de rău și nedrept e capitalismul. Ascultau pe ascuns Europa Liberă și mai aflau ce se întâmpla în afară. Știau puține despre democrație și despre libertate. Dar știau că nu au voie să spună ce cred ei despre sistem, știau că sunt ascultați și urmăriți. Majoritatea oamenilor erau nemulțumiți de condițiile și limitările cu care trăiau, dar toți tăceau. Puținii oameni care îndrăzneau să spună ceva erau pedepsiți.

ÎN TIMPUL REVOLUȚIEI

Când a început revoluția în Timișoara, se auzeau doar zvonuri, nimeni nu era sigur dacă era adevărat ce se spunea. Când s-a extins în alte orașe, tata era încă în Sibiu. Era la fabrică, se oferise să fie portar, ca să nu intre revoluționarii. Mulțimea a trecut și pe acolo, dar tot ce au vrut a fost steagul cu stema Republicii Socialiste.

„În Piața Mare oamenii se împușcau unii pe alții. Mirosea a gaze lacrimogene și a praf de pușcă. La un moment dat, la un geam din piață era atârnat un polițist. În drum spre casă era o cofetărie și am luat un borcan de 5 kile de compot de piersici, că se zvonea că e otrăvită apa. Când am ajuns acasă…. am ieșit cu băieții la o bere.”

Claudiu Gizdavu (Tata)

În Blaj, unde era mama, revoluția nu s-a simțit atât de tare. Oamenii știau din auzite că se întâmplă ceva, dar abia când s-a dat și la televizor au fost siguri. Fiind un oraș mic, au fost puțini care au protestat și nici nu au fost foarte violenți. Au mers din centrul orașului până la gară. Cea mai violentă parte a fost că s-au împușcat doi, din greșeală. Mama avea prieteni în armată în mai multe zone din țară, i-au povestit și ei cum a fost.

„De la colegul meu care era în București am aflat că nu știau ce se întâmplă, era militar în termen, i-au scos în stradă și abia ce au ieșit că i-au secerat pe toți și majoritatea de lângă el au murit, iar pe el l-au scos de sub cadavre. El și-a pierdut piciorul, dar ceilalți au murit. I-au scos în stradă și i-au împușcat pur și simplu, dar nu știe nimeni cine a tras.”

Diana Gizdavu (Mama)


În timpul Revoluției, oamenii nu știau ce se întâmplă. Era o confuzie totală, mai ales pentru cei din orașe mici ca Blajul, unde se auzeau doar zvonuri și presupuneri. Prietenii mamei i-au spus după că nimeni nu știa cine în cine trage.

Soții Ceaușescu reprezentau pentru români sistemul totalitar care i-a asuprit pentru patru decenii. S-au bucurat toți când au fost uciși, dar era o bucurie ciudată, pentru că nimeni nu știa ce urmează. Unii, printre care și părinții mei, erau conștienți că asta nu rezolvă problema în totalitate. Dar ura simțită față de sistem era prea mare ca să rămână Ceaușescu în viață. Oamenii aveau nevoie să se răzbune.

„Au zis că au făcut chestia asta ca să fie siguri că nu mai pot redobândi ei puterea, sau că nu mai poate Ceaușescu să facă ceva. Dar aveam o reținere față de cum s-a procedat.”

Diana Gizdavu (Mama)
Scrisoare de la un prieten de-al mamei, care era în armată


„ Apropo, să-ți mai dau o veste. S-a ridicat starea de necesitate cum s-a numit timpul cât a fost revoluția. Sper ca în curând să vin acasă. Încă nu știu sigur când am să vin, dar oricum sper că în curând. Dacă trebuia să vin doar în aprilie sau mai cred că și înnebuneam. ”

În timpul Revoluției, au murit 1104 de oameni, și 3321 au fost răniți.

DUPĂ REVOLUȚIE

Imediat după Revoluție s-a format partidul Frontul Salvării Naționale, iar Ion Iliescu, fost membru al PCR s-a impus președinte. FSN și-a exercitat imediat controlul asupra instituțiilor statului, inclusiv asupra organelor media.


Mama cu doi prieteni în Piața Revoluției, 1990

„Schimbarea afost imediată în percepția populației, pentru că toată lumea era fericită că am scăpat de Ceaușescu, dar nu asta era tot. Nu doar Ceaușescu însemna regimul,dar lumea așa privea situația.”

Diana Gizdavu

După Revoluție, prietenii mamei i-au scris despre cum a fost. Erau fericiți că se terminase și entuziasmați de posibilitățile noi pe care le aveau.

„Și eu trebuie să mă apuc să învăț limba germană, deoarece prin Austria am nevoie de așa ceva. Dar, să-ți spun drept, nu prea am chef să mă mai mut, deoarece acum când vor mușchii mei mă voi duce în Austria sau în orice altă țară. Poate și în SUA, să vizitez și eu muzeul Elvis.”

După Revoluție, mama a mers în vacanță în Bulgaria. A intrat la Drept, după ce lucrase o vreme în asigurări. Tata a terminat facultatea și s-a angajat la o firmă de telecomunicații. Se mândrea că a fost primul om din Blaj care a avut telefon mobil.

Speranțele oamenilor că totul se va schimba după Revoluție erau foarte mari. Își doreau libertate și democrație, dar nu toți știau ce înseamnă asta. Schimbarea a venit încet. E greu să transformi o țară care a fost comunistă pentru atât de mult timp, într-una capitalistă, democrată. Oamenii au fost confuzi și după căderea comunismului. Nu știau ce să facă cu atâta libertate.

Nici în ziua de azi nu se știe exact ce și cum s-a întâmplat la Revoluție și cine a început-o. Există mai multe speculații. Iar în sistem încă există probleme rămase din comunism. Cred că nici noi nu știm exact ce înseamnă libertate și nici liberi în totalitate nu suntem. Dar lucrurile s-au schimbat în bine și eu sunt încrezătoare că vor continua să se schimbe.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.