Realizat de Maria Pop și Cami Oltean

Melodiile din soundtrack-ul adolescenței fiecăruia provoacă întotdeauna stări, emoții și amintiri mai profunde decât preferințele sale muzicale actuale. Indiferent cât de dezvoltată e acum cultura muzicală a unei persoane sau cât de mult i s-au schimbat gusturile de-a lungul timpului, ascultarea unui cântec din „acele vremuri” poate să readucă la viață momentele memorabile din trecut, precum și sentimentele care le-au însoțit.

Nostalgia muzicii nu este doar un fenomen cultural. E o comandă neurologică studiată în repetate rânduri. Însă, pentru ca starea pe care o trăim să poată fi etichetată drept nostalgie, sunt esențiale două aspecte: emoțiile, fără de care amintirile nu pot fi semnificative, și conexiunile puternice cu acele perioade ale trecutului nostru. „The reminescence bump”, fenomenul conform căruia ne amintim mai multe momente din adolescență și din tinerețe decât din oricare altă perioadă a vieții, întărește ideea că muzica acelor vremuri are un impact cu atât mai puternic asupra noastră.

Chiar dacă importanța multor evenimente din trecut scade în ochii noștri, nostalgia provocată de muzica pe care o ascultam rămâne. Acest lucru se datorează faptului că muzica influențează, într-o mare măsură, dezvoltarea individuală și formarea personalității, încă din adolescență. Etimologic, termenul „nostalgie” s-a format prin alăturarea a două cuvinte provenite din limba greacă: nostos și algos, care înseamnă „dorința de a te întoarce acasă” și „durere”. Astfel, aflăm că nostalgia se traduce, simplu, prin sintagma „dor de casă”.

În 2018, Seth Stephens-Davidowitz a folosit datele aplicației Spotify pentru a demonstra că anumite melodii, apărute cu decenii în urmă, sunt mai populare în rândul persoanelor care erau în perioada adolescenței, la momentul lansării lor. De exemplu, Radiohead – Creep e ascultată cel mai mult de către bărbații care aveau în jur de 14 ani la apariția melodiei. Economistul a observat că melodiile favorite ale bărbaților au apărut când aveau vârsta cuprinsă între 13 și 16 ani, iar în cazul femeilor, între 11 și 14.

Efectul nostalgic al melodiilor e cu atât mai mare cu cât perioada de timp în care nu le-am mai auzit e mai lungă. Poate fi vorba de impulsul uman de a ne revizita trecutul, de dorul unei perioade în care viața era mai simplă, dar și de senzația plăcută a amintirii unor momente care au conferit mai mult sens vieții noastre.

Party-urile cu muzică veche în România

„Vorbim de un fenomen ce unește toate categoriile sociale și culturale, un sentiment cu care suntem familiari, un loc unde ne simțim cu adevarăt noi”, spune Ștefan Zaharescu, fondatorul party-urilor Fu(n)king With The 90s și Fu(n)king With the 2000s din clubul /FORM Space, Cluj-Napoca.

Fenomenul party-urilor cu muzică veche își face simțită prezența și în România de peste 8 ani. Sunt organizate frecvent evenimente ce au ca tematică principală muzica anilor trecuți, la care participă, de fiecare dată, un public impresionant. „Aceste petreceri au un statut masiv în Europa, sunt evenimente în toată regula cu mii sau zeci de mii de oameni. În România cred că fenomenul a apărut în paralel. În momentul în care am avut prima ediție de Fu(n)king With The 90s, acum circa 8-9 ani, nu cred că cineva din industrie sau din public era la curent cu ce înseamnă acest fenomen, cel puțin pe plan european. De altfel, în acea perioadă, Fu(n)king With The 90s era printre puținele petreceri dedicate acestui curent cultural și muzical, iar boom-ul în sine a apărut doar în ultimii ani, odată cu succesul constant dobândit de acest fenomen”.

Ștefan povestește că primul party Fu(n)king With The 90s a avut loc într-un club mic din București, numit Underworld, un subsol unde nu încăpeau mai mult de 100 de oameni. ,,Acum, cel puțin în Cluj-Napoca, la Fu(n)king With The 90s, numărul constant depășește 1000 de oameni/ediție, iar de multe ori se ajunge chiar și la 1300 de oameni pe seară. La București, media o putem plasa undeva la 600-700 de oameni. Însă toate aceste criterii depind de oraș și locație.”

Lucrând ca DJ în /FORM, Ștefan a observat că muzica veche, în special cea din anii ’90, promovează un stil de viață fără limitări, concept foarte rar întâlnit în zilele noastre. El spune că „există doar egalitate, dragoste, bucurie și prietenie. Nu contează că ai 18 sau 50 de ani, nu contează din ce clasă socială vii, nu contează prin ce ai trecut și nici greutățile care te-au încercat, contează doar să te distrezi alături de prieteni, de necunoscuți, fără griji și fără probleme… exact ca la 20 de ani.” Acestea sunt doar câteva lucruri de care se bucură cei care participă la astfel de petreceri.

Evenimentele cu muzică veche au loc frecvent și în clubul After Eight din Cluj-Napoca. Dj-ul Kamil Stănescu, rezidentul clubului, spune că nu le-a fost greu să se adapteze acestui nou trend, dat fiind faptul că localul promovează petrecerile retro încă de la începuturi. În același timp, kitsch party-urile de la After Eight conturează un concept care se bazează tot pe muzica veche, caracterizat în același timp și de vestimentația excentrică specifică. Asemeni lui Ștefan, Kamil este de părere că aceste evenimente se adresează celor mai tineri, dar și „persoanelor 30+, care văd aceste petreceri ca pe un throwback”.

Aflăm de la Ștefan că playlist-ul depinde mult de oraș și de public. Acesta este atent selecționat și se bazează pe experiența anilor trecuți, îmbinând genuri muzicale diferite. „Constănțenii sunt orientați mult spre muzica hip-hop, la București prind cel mai bine clasicii, iar la Cluj, totul este setat pe party mode”. Cât despre muzica actuală, Ștefan o evită pe cât posibil la astfel de petreceri, iar aceasta se aude doar spre finalul nopții. „Sunt câteva piese noi ce și-au găsit locul permanent în set, însă încerc să păstrez cât mai fidel conceptul. Oamenii îl cunosc prea bine”.

În ultima vreme, piesele vechi cunoscute reprezintă o bază destul de solidă pentru noile hit-uri. Aceste „remake-uri” sunt auzite tot mai des pe radio și se află aproape tot timpul în topul celor mai ascultate piese. Legat de succesul acestor reinterpretări, Kamil are o teorie. „În ultimii doi ani, foarte rar am mai văzut hit-uri originale. Asta e din cauză că, bănuiesc eu, marii producători rămân fara inspirație. Ce fac când se întâmplă asta? Se inspiră de la alții. Iar ei, la fel ca și noi, au observat acest trend legat de muzica veche și au profitat.”

„Inițial, când apare o astfel de piesă, doar o mică parte din public recunoaște originalul si face legătura, așa că durează puțin până se obișnuiesc toți. După ce piesa ajunge hit, începe să se ceară, iar noi, DJ-ii, nu o mai putem scoate din playlist nici când ne săturăm de ea.”

În timp ce Kamil s-a adaptat cerințelor publicului care îndrăgește aceste remix-uri noi, Ștefan alege să rămână fidel compozițiilor originale pentru party-urile Fu(n)king With The 90s și Fu(n)king With The 2000s. El spune că încă nu a auzit o reinterpretare care să îl dea pe spate, deși recunoaște faptul că ele sunt o dovadă a longevității acestui fenomen muzical.

Între piesele românești și cele străine, există un echilibru bine stabilit de DJ, în funcție de publicul și specificul petrecerii în cauză. Ștefan este de părere că „sunt piese românești nelipsite din playlist, indiferent de seară și circumstanțe. Piesele cumva renegate în acea perioadă au ajuns să fie fredonate, urlate și dansate în orice oraș, de către oricine. E un experiment social, dacă vrei. Și nu e nimic de condamnat în asta, ci mai degrabă de apreciat cum muzica are puterea să ne unească. Acestea fiind zise, predomină piesele străine completate de cele românești, alese pe sprânceană”.

Noua generație și muzica retro

Muzica anilor ‘90 și 2000 a ajuns treptat și în sufletele celor mai tineri. Raul Eduard Ianceu este unul dintre cei mai tineri DJ din Satu Mare. Are 19 și lucrează de peste 3 ani în echipa ID Events Team. Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată de tatăl său, care participă la evenimente ca DJ încă din anii ’90.

De obicei, Edi se ocupă de muzică la majorate, dar a participat și la unele petreceri pentru adulți: „la astfel de evenimente, invitații preferă să asculte și să danseze toată noaptea pe diverse genuri de muzică, însă muzica retro își păstrează un loc întotdeauna. Aici vorbim în special de Dr. Alban, Modern Talking, Abba, Queen și alte trupe celebre ale adolescenței lor”.

În mod natural, adulții preferă muzica tinereții lor, dar faptul că cei ce au acum sub 20 de ani preferă muzica apărută înainte ca ei să se nască rămâne încă un aspect ieșit din comun pentru mulți dintre noi. Edi a observat că cei de vârsta lui reacționează la muzica veche aproape identic cu cei de vârsta a doua, în special la muzica din perioada anilor ’90, care, zice el, „a fost o perioadă de aur”. Legat de această preferință neobișnuită, el are o explicație în care crede cu tărie: „Tinerii sunt influențați să se întoarcă în timp, de dragul copilăriei. În primii ani, muzica ascultată de ei este exact aceeași pe care o ascultă părinții, în preajma lor. Astfel că, inevitabil, muzica se transmite din generație în generație. Așa ajungem de multe ori să ascultăm muzica pe care părinții noștri o ascultau când erau tineri, deci afirmația «sunteți prea tineri pentru muzica asta» nu face decât să rămână nefondată. Nu suntem prea tineri pentru muzica anilor ’90, și în niciun caz pentru muzica anilor 2000. Cu siguranță nu va uita niciunul dintre noi acele momente când înregistram, pe primul nostru telefon, piesele de la radio sau de la televizor, doar pentru a avea cel mai cool ringtone”.

Explicația lui Edi nu este o simplă opinie. Teoria a fost demonstrată în 2013, printr-un studiu realizat de doi psihologi de la Universitatea Cornell. Aceștia au demonstrat că tinerii pot simți nostalgie față de melodiile unei perioade în care nu au trăit și pe care nu au putut să o experimenteze, adică perioada de dinaintea nașterii lor.

Conform aceluiași studiu, tinerii care au în jur de 20 de ani manifestă un răspuns emoțional identic cu părinții lor, la muzica pe care aceștia o ascultau la aceeași vârstă. Cei doi psihologi, Carol Lynne Krumhansl și Justin Adam Zupnick, au concluzionat că fenomenul creează o stare de nostalgie „în cascadă”, de la o generație la alta.

Pentru că Edi știe cât de mult apreciază tinerii muzica veche și cât de important este să nu pierdem adevărata esență a vremurilor trecute, s-a gândit să creeze o mini-serie de clipuri pe YouTube, intitulată Oldies but goldies: „am primit feedback pozitiv de la toți cei din jur. Sincer, nu mă așteptam, dar acum sper din suflet ca oamenii să consume în continuare producțiile mele, pentru că eu nu mă voi opri prea curând. E clar că muzica veche e mai mult decât un simplu vibe”.

Energia pe care o simțim de fiecare dată când ascultăm o piesă a copilăriei sau adolescenței noastre se formează datorită conexiunii puternice dintre muzică și senzațiile pe care le-am trăit în perioada respectivă. Din acest motiv, muzica contribuie la întregirea amintirilor mai mult decât orice alt stimul care ne înconjoară. Amintirile readuse la viață prin nostalgia muzicală ne oferă siguranța că existența noastră are un sens, datorită experiențelor fericite din trecut, adânc întipărite în mințile noastre. Muzica veche nu ne va dispărea din inimi prea curând, tocmai pentru că, odată cu ea, am pierde o bună parte din trecutul nostru.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.