Contrastul dintre conversațiile naturale, profunde și imaginile psihedelice formează elementul de impact al Midnight Gospel. Chiar dacă în primele minute poate da impresia unui alt serial animat pe care-l poți viziona în maraton, lucrurile stau altfel.
Clancy Gilroy, un spacecaster (podcaster video în spațiu), călătorește cu ajutorul unui simulator de universuri pentru a intervieva ființe care trăiesc în lumi aflate pe punctul de a muri. Pe parcursul a opt călătorii, acesta poartă conversații filosofice pe teme precum viața sau moartea până la meditație și sănătate mintală, în timp ce se află în situații anormale.
Serialul este o producție Netflix și a avut premiera pe 20 aprilie 2020. Bucurându-se de o audiență în creștere și recenzii majoritar pozitive din partea criticilor, cu o notă de 8,4/10 pe IMDb și un procent de 89% pe Rotten Tomatoes, nu este considerat a fi pentru toate gusturile.
The Midnight Gospel a fost creat de Duncan Trussell, comediant și Pendleton Ward, creatorul serialului animat „Să-nceapă Aventura”(nr. Adventure Time). Cei doi au adus împreună podcastul The Duncan Trussell Family Hour și imaginarul inventiv și coloristica animației lui Ward.
Clancy Gilroy este însuși gazda podcastului, Duncan Trussel. Simulatorul de Universuri este adus la viață de Phil Hendrie, cunoscut pentru emisiunea radio The Phil Hendrie Show.
Restul personajelor episodice sunt invitați speciali: Drew Pinsky sau Dr. Drew (Micul Președinte), Anne Lamott (Câinele Căprioară), Damien Echols (Omul Bol de Pește), Trudy Goodman (Trudy Barbarul Dragostei), Jason Louv (Pasărea Suflet), David Nichtern (David), Caitlin Doughty (Moartea) și Deneen Fendig (Deneen Fendig).
Coloana sonoră a fost realizată de către Joe Wong, cunoscut pentru muzica producțiilor precum The Yes Man, Russian Doll, To All The Boys I’ve Loved Before. Muzica acestui serial este o combinație între ritmuri băștinașe și zgomote mecanice. La producția sunetelor a contribuit și directorul de departament Jeff Halbert, care și-a pus amprenta și asupra animațiilor precum Rick și Morty, Big Mouth sau Final Space.
Vizualul se îmbină și el cu tot ce se întâmplă în zona de audio. Departamentul de animație este format din oameni precum Mike Roush, cunoscut pentru seria animată Black Panther și Randy Sanchez, care a lucrat în producții precum Hercules sau Lion King.
Acțiunea se naște în The Chromatic Ribbon, unde fermierii utilizează computere bio pentru a simula universuri și a recolta tehnologie. Clancy împrumută bani de la sora sa pentru a cumpăra un Simulator de Universuri interzis și se mută în această dimensiune cu scopul de a deveni spacecaster.
Fiecare episod îl urmărește pe protagonistul care se trezește, își bea cafeaua și se pregătește de un alt episod pentru spacecast. Simulatorul îi oferă opțiuni de planete pe care poate găsi un subiect interesant. Clancy își selectează un „avatar”, o formă pe care o ia în acea lume și își introduce capul în simulator, apoi călătorește prin spațiu ca un meteorit, prăbușindu-se în cele din urmă pe o planetă.
Acompaniat de câteva drone care înregistrează interviurile, se deplasează prin lumi aflate în mijlocul unor apocalipse, cunoscute ca având „o eroare de operare”. Intervievează personaje excentrice precum o pasăre a sufletului unui deținut, în timp ce acesta încearcă să evadeze sau un rinocer cu coarne, în timp ce sunt transformați într-o pastă de carne de către clovnii care au preluat puterea. Chiar dacă situațiile sunt de multe ori la limita dintre viață și moarte, atât gazda, cât și invitatul, continuă conversația fără probleme.
Natura subiectelor pe care le poartă și imaginile sunt conectate tematic de multe ori, însă nu converg spre aceeași idee. Unul dintre exemple ar fi episodul „Gust de rege”, în care are loc o apocalipsă zombie, iar Clancy îl urmărește pe însuși președintele Statelor Unite. „Micul Președinte” discută despre problema consumului de droguri, în timp ce ucide zombi de pe acoperișul Casei Albe.
Când se termină interviul, Clancy suflă într-un corn și revine în rulota sa din Chromatic Ribbon, dar nu înainte de a lua un suvenir.
Pe lângă acest fir narativ, apar intervenții semnificative pentru direcția în care se întreaptă serialul. Întrucât spacecasterul se bucură de prezența fanului său, decide să-i trimită câteva obiecte în semn de mulțumire, dar tatăl acestuia nu este cel mai mare susținător al lui Clancy. Simulatorul nu primește îngrijirea de care are nevoie din cauza neglijenței stăpânului său și lucrurile iau o întorsătură neașteptată ș.a..
Nu se oferă foarte mult context despre cine este Clancy. Doar câteva vagi amintiri pe care le relatează în discuțiile cu invitații săi îi conturează un trecut și un caracter. Fiind mai degrabă o călătorie spirituală decât o narațiune cu care am fost obișnuiți, Clancy pare a fi stângaci și caraghios prin comportamentul său poate chiar „neinițiat”, dar o prezență intrigantă.
Midnight Gospel este mai mult o cale de mijloc pentru persoanele pe care nu le atrage ideea de podcast, dar sunt pasionate de astfel de subiecte și/ sau de animație.
Chiar dacă discrepanța dintre vizual (încărcat de întâmplări și culoare) și subiectul discutat (de fiecare dată plin de înțeles) poate părea copleșitoare, în același timp creează o experiență unică prin fiecare episod. Imaginile sunt o ancoră destul de puternică pentru mulți telespectatori și le mențin interesul când discuțiile tind să se îndrepte spre o dimensiune spirituală, de multe ori morală. Unele secvențe, care pot părea banale, au un impact semnificativ prin simplitatea ilustrației, precum o creatură care se uită pe telefon în timp ce merge și trece printr-o săgeată, pe care nu o observase.
Întrebat de cei de la Mashable despre modul în care a fost primit primul sezon, Duncan Trussell admite că „ …am crezut că va fi un pic mai polarizant decât pare a fi. Dacă cineva vizionează ceva ce am creat (noi) și se sperie sau le amână reacția, cred că acela este un indicator puternic că am făcut ceva bine.”
Atât ideea unor lumi extraordinare și bizare, cât și secvențele violente, împreună cu aceste culori vibrante care dau impresia unor halucinații, pot aminti de „Rick și Morty”. Subiectele abordate pot lăsa aceeași impresie deoarece ating puncte comune.
Midnight Gospel te aduce în punctul în care ajungi să empatizezi și să-ți deschizi mintea spre a înțelege ce înseamnă prezentul, a ierta și multe altele. Finalul sezonului aduce multă emoție. E o constantă alergare între extaz și durere și te determină să-ți reevaluezi viața.
