Cu doar câteva luni în urmă, în februarie 2020, Alexandru Lăzărescu (senior producer EA România) menționa faptul că industria jocurilor a depășit deja industria filmului, într-un interviu pentru Wall-Street.ro. În anul 2018, studiourile de jocuri video au înregistrat o cifră de afaceri de 188.5 milioane de dolari, conform unui raport publicat anul trecut de către Asociația Dezvoltatorilor de Jocuri Video din România (RGDA).

În România, există în jur de 100 de studiouri de game development, dintre care peste 50 de află în București. Alte orașe, cu o prezență importantă pentru această industrie, sunt Cluj, Timișoara, Craiova și Iași. Printre cele mai cunoscute jocuri dezvoltate în România se numără seriile FIFA și Need for Speed (Electronic Arts), Iron Blade (Gameloft), precum și Assasin’s Creed Origins (Ubisoft), cele trei firme fiind primele din România în această industrie, după cifra de afaceri.

În cadrul companiilor dezvoltatoare de jocuri video, există joburi pe partea de experiență cu utilizatorul (user interface/ user experience designer), pe partea de programare, de monetizare a jocurilor, de soundtrack sau de poveste, precum și altele legate de marketing sau customer service. Însă, dintre toate, jobul de Game Artist are cele mai multe specializări: artist 2D, artist 3D, artist de concept, artist pentru interfețe, artist specializat pe caractere sau animator.

Deși datele par promițătoare, situația în ceea ce privește sectorul artistic din industrie este dificilă, deoarece nu există destule școli sau cursuri de artă digitală în România. Alexandru Popa are 40 de ani, este din Cluj-Napoca și lucrează de peste 15 ani în domeniu. El a învățat să folosească singur softurile de care are nevoie: „am în listă Photoshop-ul, pentru concepte și manipulare foto, PainSaiTool și Krita pentru schițe și Zbrush, pentru modelare 3D. Din păcate, pentru toate aceste softuri nu există tutore specializat sau licențiat în România, de aceea a trebuit să le învăț singur, proces ce a durat un pic mai mult decât dacă aș fi avut un profesor”.

Educația în arta digitală

Sistemul educațional din România nu are departamente specializate pe segmentul creativ al industriei de jocuri video. Angajații care lucrează pe partea artistică și-au dezvoltat abilitățile pe cont propriu, din pasiune, sau au fost ajutați de internship-uri sau programe de training oferite de companiile în cadrul cărora doreau să se angajeze.

„În cazul meu, facultatea a fost mai mult pentru hârtiile și diploma de final. Nu neg faptul că am avut ceva de învățat în toți acei ani, mai ales pe partea de desen tradițional, însă, în rest, nu m-a ajutat cu nimic pe linia pe care am mers ca artist”, spune Alexandru.

El menționează faptul că, dacă nu dispui de un buget de relocare în alte țări, în care există astfel de școli în acest domeniu, cel mai probabil ești nevoit să plătești sesiuni sau cursuri online, prin care să înveți skill-urile necesare. El descrie sistemul de învățământ din universitățile de artă ca fiind unul „medieval”, deoarece este bazat pe arta tradițională. Există puține materii pentru care studenții au ocazia să lucreze digital.

UNATC a făcut un prim pas în acest sens, înființând, în anul 2019, un program de studii de Master denumit „Arta designului de jocuri”. Pentru a fi admiși, candidații trebuie să treacă de două probe: prima constă în prezentarea portofoliului și un interviu pe baza CV-ului, iar cea de-a doua în prezentarea abilităților de lucru în medii software specifice, pe o temă dată.

Lucrare din portofoliul lui Alexandru Popa

O platformă care ajută mulți artiști în ceea ce privește angajarea, pe care o folosește și Alexandru, este Artstation. E ca un muzeu de artă digitală, unde artiștii își expun portofoliile sau lucrările preferate, putând fi recrutați de diverși angajatori din industria artei de entertainment.

România, comparativ cu alte țări

Din păcate, diferența de salarizare dintre o firmă din România și o firmă străină este „ca de la cer la pământ”, chiar și atunci când vorbim de același tip de job.

„Spre exemplu, în România, pentru postul de concept artist (junior sau senior), salariul este de două ori sau chiar de trei ori mai mic decât în străinătate, în cadrul aceleași companii, deoarece firmele în care am lucrat erau sediile locale din România ale companiei-mamă, ce este situată în Canada (companie ce are sedii în foarte multe țări pe mapamond). În cazul meu, am avut neplăcerea să mi se dea o sumă de 400 de euro, în 2009, pentru un post ce în altă țară, în aceeași companie, era de minim 1000-1200 de euro. Am întâlnit seniori ce nici nu ajungeau la acea sumă minimă ca salariu, seniori al căror nivel de skill era cu mult peste cel al meu.”

Alexandru explică acest fenomen prin faptul că „de-a lungul anilor, pe partea estică a Europei, s-a creat și pus în aplicare un stereotip, și anume mâna de lucru mai ieftină, adică oameni ce ocupau aceeași functie și aveau același talent (în unele cazuri, mai mare) nu erau plătiți conform standardelor vestice”.

De o întâmplare asemănătoare a avut parte și o cunoștință de-a lui, care avea o vechime de 5 ani în compania respectivă. Acesta se afla în categoria de senior și avea un salariu de 800 de euro. „A contactat conducerea în vederea renegocierii salariului, însă a fost refuzat pe motivul că nu sunt bani și i s-a spus să revină altă dată pentru acea negociere. Însă, când persoana le-a adus la cunoștință faptul că a fost contactat de alte companii în vederea angajării, s-au panicat și i-au oferit o dublare de salariu ca să nu plece din companie, un salariu ce odată dublat, nu mai există șansa de mărire, indiferent de vechimea în companie. În acest caz, persoana și-a dat demisia, deoarece salariul de angajare oferit de alte companii era de peste 2000 de euro.”

Experiența de lucru în firmele din România

Pe parcursul anilor de muncă pentru două corporații care au sedii în România, Alexandru a întâmpinat atât aspecte pozitive, cât și negative.

„Colegii, în mare parte, erau prietenoși, te ajutau în caz de încurcatură în cadrul vreunui proiect, îți ofereau informații utile de rezolvare. Alții erau dușmănoși și plini de sine, dar erau doar o minoritate ușor de ignorat, ce nu predomină în toate firmele. Condițiile materiale de muncă erau bune, îți era oferită tehnologia necesară pentru lucru, acces la baze de date pentru proiecte. La capitolul ăsta nu aș avea plângeri.”

Lucrare din portofoliul lui Alexandru Popa

Un aspect negativ a fost schimbarea fluxului de muncă spre alte proiecte: „cel mai deranjant era atunci când te mutau de la un proiect la altul, fara să apuci să îl termini pe cel precedent, deci nu mai aveai satisfacția că ai făcut parte dintr-un proiect cap-coadă”.

În ceea ce privește relația cu cei ce fac parte din conducere, Alex mărturisește că a avut parte de unele dificultăți: „depinde de personalitatea angajatului și a angajatorului. În cazul meu, m-am lovit de șefi cu care am avut conflicte de interese și recunosc că a fost și partea de ego la mijloc. Când dai de un șef pe departamentul de artă (n.r. departament ce includea modelarea 3D, programarea, designul de nivele și concept art-ul) ce dovedește că nu prea are destule cunoștințe, mai ales pe partea practică, în domeniile amintite, devine cam bătător la ochi și deranjant”.

„Am avut în schimb parte și de șefi buni, ce își meritau postul și mai ales respectul, însă aceștia sunt mai mult întâlniți în firmele mici (indie), decât cele corporative. Ei își cunoșteau munca foarte bine, fapt ce a dus la o relație extrem de benefică pentru ambele tabere.”

În prezent, artistul lucrează pentru o firmă indie din Germania, care l-a ales pe baza calității artistice și stilului de lucru pe care îl abordează, iar după mulți ani de muncă în domeniu, „plata este exact cum ar trebui să fie”. În opinia lui, la momentul de față e mai benefic să lucrezi pentru studio-uri străine, indiferent dacă lucrezi la sediu (cu relocare) sau de acasă (remotely).

Lucrare din portofoliul lui Alexandru Popa

„Ca să poți avea un beneficiu în acest domeniu, este foarte important să devii foarte bun în ceea ce faci, să fii constant în munca depusă, să ai calitate în lucrări, să știi să îți prezinți produsul și să știi să îl vinzi. Deoarece în ziua de azi e important să te vadă cât mai multă lume, cu cât ești mai bun și vizibil, cu atât mai mult ești căutat, iar șansele de angajare, full time sau doar pe proiect, cresc exponențial”, încheie artistul.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.