Robert Glință este un înotător în vârstă de 23 de ani, care a reușit să se califice la viitoarea ediție a Jocurilor Olimpice, la proba de 100 metri spate.

Acesta s-a născut și a copilărit în Pitești, unde și-a descoperit pasiunea pentru înot. S-a apucat de sport la îndemnul părinților săi, având primul contact cu acest domeniu la karate. Tatăl său a fost sportiv, iar ulterior a devenit antrenor de karate, motiv pentru care l-a îndemnat pe Robert să încerce acest sport. La vârsta de 9 ani, Glință a început să meargă la bazin pentru a învăța să înoate, iar într-un timp scurt a ajuns să facă parte din grupa de performanță a antrenorului Viorel Ciobanu. În timp, Robert a înțeles că înotul devenea o parte importantă din viața lui, așa că a ajuns să prioritizeze antrenamentele și să muncească tot mai mult pentru performanță. Acesta mărturisește că și în prezent „devotamentul meu este de 100% pentru a reuși să cresc în continuare și să reușesc să îmi ating adevăratul potențial”.

Sursă

„Doresc să demonstrez că se poate face performanță și la noi în țară”

În anul 2017, Robert a ajuns să petreacă o perioadă de aproximativ un an antrenându-se în Statele Unite. Conform lui, în Statele Unite, sportul, în general, este tratat cu foarte mare seriozitate, iar sportivii învață despre valori pe care, mai apoi, le aplică în competiții. Câteva dintre acestea ar fi spiritul de echipă, susținerea reciprocă și energia pe care o obțin din faptul că reprezintă ceva mai mare decât pe ei înșiși. După spusele lui Robert, „Teamwork makes the dream work”. Acesta spune că există o diferență clară este mentalitatea pe care sportivii de acolo și-o însușesc și mentalitatea sportivilor români. Motivul pentru care Robert nu și-a continuat activitatea sportivă a fost faptul că s-au resimțit prea mult diferențele culturale, lucru ce l-a făcut să nu se simtă suficient de confortabil în mediul acela. Acesta ne spune că „în prezent, doresc să demonstrez că se poate face performanță și la noi în țară, iar în parcursul drumului meu să reușesc să îi inspir și ajut și pe alții care doresc să urmeze calea aceasta, în vederea atingerii potențialului lor maxim”.

În ceea ce privește ajutorul din partea Federației de Natație și Pentatlon Modern, Robert spune că nu i se pare că primește vreun tratament special. În funcție de lotul din care fac parte, sportivii sunt tratați în mod egal din perspectivă financiară. Robert evidențiază faptul că, în ultima perioadă, a observat că sportivii sunt lăsați să își desfășoare activitatea singuri: „Federația nu are intenția de a interveni în vreun fel, decât dacă se apelează în mod deosebit la ei. Însă și când se apelează, ajutorul pe care îl oferă este extrem de limitat.”  

De-a lungul carierei sale, a fost nevoit să ia anumite pauze din activitatea sa sportivă. Cea mai lungă perioada a fost în primăvara anului 2017, atunci când Robert a intrat într-un sindrom de supra-antrenament, fiind diagnosticat de Institutul Național de Medicină Sportivă. A primit drept recomandare să ia o pauză completă de minim 3 luni de la orice activitate sportivă, pentru ca organismul său să se refacă. Acesta mărturisește că a fost o perioadă destul de grea și care l-a scos complet din ritm, însă a fost o pauză extrem de necesară. După această experiență, a luat decizia de a accepta bursa din SUA, iar după 4 luni de zile, în august, a reînceput antrenamentele la Universitatea din California de Sud. Perioada de readaptare la efort a fost extrem de dificilă, însă, cu ajutorul antrenamentelor complexe și intense, a reușit să obțină medalia de bronz la Campionatele Europene în bazin scurt din Danemarca, din luna decembrie, la proba de 100 metri spate, cu timpul de 49 de secunde și 99 de sutimi.

Perioada aceasta de supra-antrenament s-a dovedit a fi cel mai mare obstacol pe care l-a întâlnit Robert. Însă, pe lângă acesta, s-a confruntat cu un număr considerabil de momente grele, pe care le-a depășit cu ajutorul părinților săi și al persoanelor apropiate: „Deși nu am avut o cale bine bătătorită înaintea mea, am avut parte de ajutorul necesar în momentele de cumpănă ale vieții mele.”

La nivel competițional, Robert a avut parte și de experiențe în care nu a câștigat trofee, dar din care a învățat multe lecții. Spune că „toate au un loc special în inima mea”. Dintre cele mai valoroase experiențe, acesta amintește momentul în care a urcat pe prima treaptă a podiumului, la Campionatele Mondiale de Juniori, înotând sub recordul campionatelor. Competiția s-a desfășurat în Singapore, în august 2015, unde sportivul a câștigat proba de 100 metri spate, cu timpul de 54 de secunde și 30 de sutimi. De asemenea, Glință a participat la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, care s-au desfășurat în august 2016. La această competiție, a fost singurul sportiv român care s-a calificat într-o finală, la proba de 100 metri spate. A reușit să se claseze pe locul opt, cu timpul de 54 de secunde și 34 de sutimi. Iar cea mai valoroasă clasare recentă pe care o amintește este cea din cadrul Campionatelor Europene de Seniori, care s-au desfășurat în Glasgow, în anul 2018. A reușit să obțină medalia de argint la proba de 50 de metri spate, cu timpul de 24 de secunde și 55 de sutimi. Acesta menționeză, însă, că pandemia a suspendat foarte multe competiții în ultima perioadă. Totuși, concentrarea lui de a ținti topul clasamentelor internaționale rămâne aceeași.

„Sportul în România nu este tratat la adevărata lui valoare”

Robert spune că sunt prea puțini oameni care știu cu adevărat ce înseamnă sportul de înaltă performanță, cerințele și necesitățile acestuia pentru a reuși să se țină pasul cu celelalte țări, care câștigă în mod constant medalii la toate competițiile la care participă. De asemenea, persoanele care ar putea realiza o schimbare și care ar putea veni în ajutorul sportivilor de elită au un interes foarte scăzut. Robert subliniază faptul că, dacă interesul mass-media față de acești sportivi ar crește, ar ajuta atât spotivii, cât și persoanele care îi urmăresc. Sportivii ar vedea această expunere drept un factor motivațional, încercând să devină din ce în ce mai buni, iar publicul ar avea o deschidere mai mare la activitățile sportive, familiarizându-se cu acestea și adoptându-le în viața de zi cu zi. Acesta evidențiază că „Sportul nu te face doar mai sănătos fizic, ci iți îmbunătățește și capacitățile cognitive, iți dezvoltă forța vitală, te educă și disciplinează”.

Cu toate acestea, reușește să își alimenteze motivația din dorința de a câștiga medalia de aur. În vara anului 2019, în cadrul competiției de la Guangzhou, din China, a reușit să fie primul sportiv român care s-a calificat la Jocurile Olimpice la proba de 100 metri spate. Baremul de calificare la această proba a fost de 53 de secunde 85 de sutimi, iar sportivul a reușit să termine proba în 53 de secunde și 70 de sutimi. Faptul că este conștient de cât de puternică este competiția și cât de bine pregătiți vor fi particpanții îl ajută să facă tot posibilul să se prezinte la Jocurile Olimpice cât mai pregătit. Amânarea acestei competiții importante din viața oricărui sportiv nu i-a afectat deloc această perspectivă și atitudine cu care a pornit la drum, ci s-a hotărât să o privească ca pe o reconfigurare a traseului și a pregătirii, astfel încât să obțină cea mai bună performanță la Jocuri, indiferent de perioada în care vor avea loc.

Sportul în timpul pandemiei

În timpul perioadei de carantină, Robert a locuit acasă la tatăl său, în Valea Ursului, lângă Pitești. Tatăl său deține o căsuță cu o curte destul de mare, având în împrejurimi o câmpie întinsă, cu păduri și dealuri. Sportivul a profitat de toate acestea pentru a-și desfășura pregătirea fizică în continuare, alături de tatăl său, care este preparatorul său fizic. Împreună s-au focusat pe a îmbunătăți mai multe aspecte ale pregătirii fizice, astfel ca, în momentul în care va reveni în bazin, să aibă o condiție fizică mai bună decât la începutul carantinei. Un plus în această perioadă l-a reprezentat faptul că a locuit împreună cu antrenorul, motiv pentru care antrenamentele erau bine puse la punct și se desfășurau sub o supraveghere atentă. Pe lângă aceste antrenamente, a beneficiat din partea Federației de Natație și de un simulator ergonomic, pe care a lucrat diferite procedee de înot. Toate acestea au avut un impact pozitiv, deoarece acesta declară că, „în momentul în care am reintrat în bazinul de înot, am ajuns într-un timp destul de scurt la nivelul la care eram înainte”.

În prezent, sportivul își desfășoară activitatea la bazinul din Complexul Olimpic de la Izvorani, iar pregătirea fizică într-o sală de forță privată.

Desemnat co-copităn al echipei internaționale Iron

Robert menționează că cea mai mare inspirație și-o extrage din parcursul în pregătire pe care îl au ceilalți colegi și prieteni înotători internaționali, în special colegii săi din echipa Iron din cadrul ISL (International Swimming League). A reușit să formeze o legătură foarte strânsă cu ei, datorită faptului că aceștia l-au desemnat co-căpitanul echipei, alături de Katinka Hosszu. Acest lucru reușește să îl inspire pentru a se ridica la nivelul campionilor deja consacrați din acea echipă.

De-a lungul activității sale sportive, a învățat diferite lucruri, însă printre cele mai valoroase reamintește de respectul și aprecierea față de adversari, colegii de echipă și antrenorii cu care colaborează. Totodată, la fel de valoroase consideră că sunt disciplina și simțul responsabilității, pentru a fi organizat și dedicat din toate punctele de vedere în atingerea scopului propus. Robert evidențiază că „aceste trăsături mi s-au dovedit foarte utile și în viața de zi cu zi, departe de activitatea sportivă.”

Spune că nu ar fi ajuns la performanțele actuale fără ajutorul și îndrumarea tuturor antrenorilor cu care a lucrat de-a lungul carierei sale. Indiferent de durata perioadei în care au colaborat, acesta consideră că fiecare și-a lăsat amprenta în ceea ce a devenit Robert Glință în momentul de față. De asemenea, îl menționează pe Mugur Tomescu, acesta fiind actualul său antrenor, cu care comunică foarte eficient în bazin, având și o relație extrem de bună. Totodată, tatăl său, Ciprian Glință este în prezent preparatorul său fizic, datorită căruia a ajuns într-un punct de susținere energetică și metabolică superior oricărei etape de pregătire a carierei sale. O altă persoană pe care o consideră extrem de importantă este cercetătorul Pierre DeHillerin, cu care abordează o pregătire specifică pe un simulator, într-un mod științific, cu implicații introspective și cognitive. Toate aceste persoane, împreună cu psihologul Aurelian Ursulescu, formează echipa cu care încearcă să pună la punct cele mai mici detalii care fac diferența între sportivii de elită la nivel mondial.

„Viața personală s-a modelat în jurul celei sportive”

Robert a reușit să echilibreze viața sportivă cu cea personală, iar viața personală s-a modelat în jurul celei sportive. În timpul său liber, încearcă să găsească activități plăcute, entuziasmante sau relaxante. De asemenea, consideră că este benefic să reușească să se detașeze de toată munca zilnică și să își limpezească creierul, pentru a face fața perioadei de pregătire.

Acesta nu consideră că a făcut anumite sacrificii de-a lungul carierei, ci doar a trebuit să se adapteze la un stil de viață specific, din dorință și din devotament pentru performanță. „Niciodată nu spun că am sacrificat un anumit stil de viață pentru altul, pentru că scopul meu este de a-mi însuși stilul de viață corespunzător cu obiectivele mele.”

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.