Printre zidurile castelului Corvinilor din Hunedoara, pe lângă legende și mituri, avem ocazia să întâlnim oameni îmbrăcați specific timpurilor medievale. Într-o zi, o fetiță, împreună cu mama ei, se plimbau prin curtea castelului, iar la un moment dat fetița exclamă către mama sa: „Uite, mami! E Elsa!”, în timp ce fugea către aceasta. În spatele mantiei de mătase albastră și a părului său lung, se afla, de fapt, Andrei-Ironim Ceotlăuș, unul dintre cavalerii castelului. Fetița a făcut asocierea din cauza locului în care se afla, iar pentru a nu strica imaginea de poveste pe care ea și-o crease, Andrei s-a prefăcut pentru 5 minute că este o prințesă. „N-am îndrăznit să spun ceva, pentru că și-ar fi dat seama că sunt băiat, așa că am zâmbit, i-am făcut cu mâna și am luat-o în brațe, iar astfel a rămas cu o amintere frumoasă de la castel”, își amintește el.

Andrei este un tânăr de 24 de ani. Lucrează la castel de 3 ani și menționează că această activitate nu reprezintă doar un loc de muncă, ci este și o pasiune pentru el. Își petrece 5 zile pe săptămână în interiorul castelului, începând de la nouă dimineața, până la ora 18.

Andrei și-a descoperit pasiunea pentru istorie și pentru acest castel în urma unei experiențe mai puțin fericite din viața sa. În timp ce era student în anul 3 la Facultatea de Inginerie Electrică și Calculatoare din Hunedoara, a început o perioadă mai dificlă pentru el. În paralel, s-a înscris și la Conservator, în Alba Iulia, pe ramura de muzică religioasă. În această perioadă avea un program încărcat. Se trezea la 5 dimineața, pentru a face naveta, iar după jumătate de zi petrecută la cursuri, se întorcea în Hunedoara, pentru laboratoarele de la Facultatea de Inginerie, care se încheiau la ora 20. Timp de un semestru, acesta a fost programul său zilnic, iar la final, atât din cauza suprasolicitării, cât și a unor probleme personale, Andrei a căzut în depresie. Deși nu i-a fost ușor, și-a găsit motivația în activitatea pe care o practică și azi: „Norocul meu din perioada aceea a fost că, în urmă cu un an, intrasem în Ordinul Cavalerilor de Huneodara. Simțeam că nu îmi găsesc locul nicăieri și singura modalitate prin care reușeam să uit de toate cele întâmplate și să mă simt bine era atunci când veneam la castel.” Astfel, Andrei a început să facă asta zilnic, timp de 6-7 luni, iar pe zi ce trece devenea tot mai fascinat de muzica medievală. Într-o zi, directorul castelului i-a propus un loc de muncă. „Deși sună amuzant, în momentul respectiv i-am spus  nu, dar la finalul verii am realizat că nu trecusem psihic peste toate cele întâmplate, așa că am revenit la castel, unde am fost primit cu brațele deschise”, povestește Andrei. Începând cu acel moment, a devenit tot mai fascinat de acest loc: „În viitorul apropiat, probabil nici în cel îndepărtat, nu mă văd făcând altceva, deoarece iubesc să comunic cu oamenii și să le cânt”. 

A început să studieze muzica pe care o cântă, folosind partituri moderne ale cântecelor medievale, iar în timp a început să creeze propriile linii melodice, acumulând informații despre cum ar trebui să sune acestea. În mare parte, la castel interpretează melodii din secolul XV. „La vârsta de 19 ani, mi-am luat cea de-a doua chitară, iar încă de atunci, ceea ce exersam eu foarte mult era fingerstyle. Aparent, mă pregăteam pentru muzică medievală, fără să îmi dau seama”, își amintește Andrei.

Totuși, momentul în care a realizat că își dorește să cânte și să creeze muzică medievală a fost cel în care a ascultat-o pe Ana Creangă cântând live, la festivalul „Ștefan cel Mare”, în anul 2019, care a avut loc în cetatea Sucevei. „Îi datorez foarte mult Anei, pentru că ea a fost prima persoană pe care am văzut-o cântând muzică medievală live și am rămas uluit de splendoarea melodiilor pe care le cântă. Acela a fost momentul în care am simțit acel ceva în suflet, care m-a motivat și nu mă lăsa noaptea să dorm, așa că exersam până târziu muzică medievală la chitară”, menționează Andrei.

O altă pasiune a lui Andrei și cea pentru care s-a înscris la Facultatea de Inginerie și Calculatoare, a fost electronica. De mic a fost pasionat de calculatoare, iar jocurile sale favorite din copilărie erau cele care aveau o tematică medievală: „Mă atrăgea genul acesta de jocuri, în care lumea medievală era combinată cu magia, iar liniile melodice pe care le ascultam acolo erau cu tematică medievală.”

O zi la locul de muncă

O zi la locul de muncă începe cu pregătirea sălii cavalerilor, unde își petrece întreaga zi. Aceasta a fost construită în secolul al XV-lea, de către Ioan de Huneodara, iar scopul încăperii era unul multiplu: sală de judecată, sală de mese la ocazii festive și sală de consilii. Una din legendele acestei săli se referă la trapa din podea: nobilii care erau găsiți trădători erau aduși în sală, pentru a fi judecați de Ioan de Hunedoara. Dacă la judecată  spuneau ceva ce nu îi convenea domnitorului, acesta declanșa trapa, iar nobilii cădau 3 metri adâncime, pe stâncă sau în țepușe, iar dacă existau supraviețuitori, acest lucru era înțeles drept un semn de la divinitate că acei oameni trebuie să trăiască și merită să fie iertați. De asemenea, trapa ducea la un tunel, care făcea legătură cu temnița, însă, în prezent, a rămas doar un element de design în sala cavalerilor.

De-a lungul zilei, Andrei se retrage în colțul din care are cea mai bună vizibilitate asupra întregii săli și începe să cânte linii medievale la chitară. Când vizitatorii încep să aibă curiozități, Andrei preferă să le răspundă păstrând o linie melodică specifică pe fundal, în timp ce se plimbă alături de ei prin încăpere, oferindu-le informații despre toate elementele medievale expuse. Printre poveștile pe care le împărtășește se regăsește faptul că, de-a lungul timpului, castelul a fost incendiat, motiv pentru care toate vitraliile care se găsesc în această încăpere sunt din secolul XIX. Totuși, arcadele și decorațiunile medievale de pe tavan datează din secolul XV, nefiind afectate de incendii. Expoziția din sala cavalerilor conține replici din secolul XIX, însă recent a fost adusă o nouă expoziție, care cuprinde arme din secolele XVII-XX. De asemenea, în expoziție regăsim pinteni (vârfuri de săgeți, din secolele XIV-XV), sulițe (folosite în câmpul de luptă, datorită lungimii și tăișului din vârf), halebarda (folosită pentru a da jos călărețul de pe cal), spade, săbii de cavalerie, armuri orientale și bustul lui Ioan de Hunedoara, acesta fiind făcut în secolul XIX, din bronz.

„Mi-ar fi plăcut să trăiesc în acea perioadă”

Andrei spune că i-ar fi făcut plăcere să se nască în epoca medievală: „Cu siguranță mi-ar fi plăcut să trăiesc în acea perioadă, deoarece sunt sătul de faptul că timpul trece pe lângă noi, iar noi stăm cu ochii în telefoane și uităm să ne bucurăm de locul în care ne aflăm în acel moment”.

Castelul reușește să îl atragă pe Andrei, prin energia pe care o transmite: „Castelul mă transpune într-o lume fabuloasă, de basm, o lume magică, a frumosului, a bucuriei, a legendelor, în care îi transpun și pe cei care ne vizitează.”  Personajul istoric pe care Andrei îl apreciază este Ioan de Hunedoara, datorită reușitelor sale, precum momentul în care l-a înfrânt pe Mehmed al II-lea, în anul 1456.

Oamenii pe care îi întâlnește la castel s-au arătat foarte interesați de istoria locului, motiv pentru care Andrei încearcă să le împărtășească povești mai puțin cunoscute, una dintre preferatele sale fiind faptul că toate bisericile care trag clopotele la ora 12 noaptea o fac în cinstea victoriei lui Ioan de Hunedoara, din anul 1456, de la Belgrad. Prin meseria sa, invită oamenii să afle cât mai mult despre trecutul nostru, pentru că, susține el, „avem o istorie fabuloasă”.

Vestimentația pe care o poartă în timpul programului este realizată din materiale naturale. Este alcătuită din cizme din piele naturală, pantaloni din bumbac, cămașă din in, tabarda (o haină scurtă, fără mâneci, purtată în general de bărbați), iar peste se poartă blazonul. Pe lângă acestea, poartă două curele și o mantie din lână. Culorile lor diferă la fiecare set de îmbrăcăminte, însă cele mai purtate de el sunt alb și albastru (specifice familiei Corvin) sau negru și albastru.

Pe lângă timpul pe care îl petrece la castel, lui Andrei îi place să citească poezii în engleză: „Iubesc exprimarea din engleza veche, totul sună mai artistic, din punctul meu de vedere.” De asemenea, îi place să meargă prin oraș pe role, ascultând muzică, să iasă cu prietenii și să viziteze locuri, în special cetatea Sighișoarei.

Cele mai frumoase experiențe trăite la castel

Multe din experiențele pe care le trăiește la castel, alături de Ordinul Cavalerilor din Hunedoara, se numără printre cele mai frumoase momente din viața sa. Ordinul Cavalerilor este un ONG al castelului, înființat acum 13 ani, din care fac parte 15 persoane. Voluntarii se îmbracă în costume medievale, băieții în cavaleri, iar fetele în domnițe, și împreună organizează diferite evenimente, specifice erei medievale.  La început, când s-a alăturat Ordinului, Andrei își imagina că se va îmbraca în armură și că va purta câte o spadă pe fiecare mână, însă, în timp, a înțeles că ceea ce încearcă acest ONG să transmită oamenilor trebuie să fie corect din punct de vedere istoric.

Una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-a trăit la castel este și primul eveniment pe care l-a organizat împreună cu voluntarii din Ordinul Cavalerilor. Este vorba despre Noaptea Muzeelor, din anul 2017. Toți cei din Ordin erau în interiorul castelului, animând locul. Erau îmbrăcați subțire, iar la un moment dat a început să plouă. Andrei, împreună cu restul voluntarilor, a trebuit să stea cu hainele ude, până la două dimineața, iar în momentul în care au mers să se schimbe, au constatat că cel care avea cheia de la ușa respectivă pleacase acasă. Astfel, au mai așteptat încă 40 de minute, în frig, noaptea, cu hainele deja ude, până când a venit persoana care avea cheia. „Deși sună traumatizant, a fost atât de frumos, pentru că acela a fost unul din momentele care ne-a unit și ne-a întărit pe noi, ca echipă, pentru că încercam să spunem glume, să ne plimbăm prin castel și să ne luptăm cu săbiile, pentru a ne încălzi”, povestește Andrei.

O altă experiență amuzantă pe care o amintește Andrei a fost la Călan, în cadrul unui eveniment  în fața primăriei. Când au tras cu archebuzele, au pornit alarmele la toate mașinile din apropiere, inclusiv cea de la banca de lângă primărie. Astfel, toți oamenii aflați la eveniment au fost nevoiți să aștepte timp de 10 minute, să se oprească toate alarmele. 

Organizarea și desfășurarea evenimentelor, alături de Ordinul Cavalerilor, se numără printre cele mai frumoase amintiri ale lui Andrei. Pregătirile începeau prin montatul corturilor, unde așezau recuzita, precum paleți de fân, săbii realizate din bureți, mingi, sfori, pe care mai apoi le foloseau pentru a anima vizitatorii. De asemenea, pregăteau și așezau rastele cu arme, care conțin sulițe, halebarde, spade, săbii de cavalerie. Pe lângă aceste arme, care sunt regăsite și în sala cavalerilor, mai există archebuze, tunuri care sunt folosite atât la castel, cât și la cetatea Sucevei, și arcuri.

Toate aceste arme trebuie întreținute, iar înaintea unui eveniment sunt curățate de rugină și lustruite cu ulei. Andrei explică faptul că „sarea pe care o emană palma, prin transpirație, la contactul cu metalul, îl face să ruginească”, motiv pentru care turiștii sunt rugați să nu atingă părțile metalice. Andrei povestește despre un eveniment la care a stat cu o bucată de șmirghel și puțin ulei lângă săbii, iar dacă vreun vizitator atingea partea metalică, îl ruga să o lustruiască: „Deși pare ca și cum profitam de ei, mi se pare o experiență incredibil de frumoasă pentru un turist, să vină, să atingă arma, iar mai apoi să aibă experiența de a o lustrui, totodată ajutând la menținerea ei într-o formă cât mai bună, pentru mai mult timp.”

Desfășurarea evenimentelor pentru Ordinul Cavalerilor se rezumă la demonstrații de luptă, dansuri ale domnițelor, jocuri cu publicul – precum aruncatul potcoavei – sau jocuri cu sfoara. O altă activitate preferată de public este un joc în care doi participanți sunt legați la ochi și trebuie să stea cu mâna pe un obiect, iar în acest timp trebuie să se lupte cu săbii realizate din bureți, cu scopul de a-l face pe adversar să ia primul mâna de pe acel obiect.

O altă experiență frumoasă pe care o are de la locul de muncă este din perioada când începuse să exerseze vocal în sala cavalerilor, crezând că nu este nimeni în apropiere. În mijlocul repetiției s-au alăturat 15 persoane, iar când i-a observat s-a oprit, crezând că falsase, însă turiștii l-au rugat să continue, spunând că i-a făcut să se simtă precum în epoca medievală. „Este o amintire specială, pentru că, în acel moment, eu nu puteam să cânt vocal și nici la chitară nu cântam aproape deloc”, povestește Andrei.

Pasiunea pentru muzică

Pasiunea sa pentru muzică a existat mereu. La 17 ani, și-a cumpărat prima chitară, pe care a denumit-o Loreley, iar începând de atunci a luat-o cu el, indiferent unde mergea, pentru a deveni din ce în ce mai bun. La 19 ani, și-a cumpărat o nouă chitară, iar acest lucru l-a motivat să exerseze și mai mult. Cu timpul, se simțea fericit și împlinit de fiecare dată când învăța câte ceva nou, iar acest lucru continua să îl motiveze. Genul său preferat de muzică este symphonic metal și îi apreciază mult pe cei din formația Haggard. De asemenea, îi place la fel de mult și heavy metal, iar formațiile sale preferate de acest gen sunt Dio, Kempes și Trooper.

Andrei cântă la chitară acustică, electrică și bass, iar în prezent învață fluier și caval. În interiorul castelului cântă la chitara acustică, pentru că, în opinia lui, sunetul pe care îl emite poate fi foarte cald, iar astfel reușește să creeze o atmosferă liniștită. Ocazional, folosește și fluierul sau cavalul, dar preferă să o facă atunci când nu sunt foarte mulți vizitatori, deoarece încă învață să cânte la aceste două instrumente.  

Andrei povestește despre cea mai frumoasă experiență a sa legată de muzică, petrecută în cadrul Festivalului de Artă Medievală „Ștefan cel Mare”, în anul 2019. Peste 100 de oameni au reușit să transpună întreaga cetate într-o lume medievală, prin muzică, dansuri, jocuri medievale, spectacole de seară cu torțe, scenete și jonglerii cu foc. În ultima perioadă, din cauza pandemiei, aceste tipuri de evenimente, cât și interacțiunile pe care Andrei obișnuia să le aibă cu vizitatorii au fost limitate. „Sper că vom avea parte cât de curând de astfel de evenimente, sunt niște clipe incredibil de frumoase, care merită trăite de oricine”, conchide Andrei.

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.