Odată cu răspândirea la nivel global a virusului SARS-CoV-2 și instaurarea măsurilor de siguranță în martie 2020 în majoritatea țărilor europene și nu numai, populația a suferit un șoc imens. Firește, din punct de vedere economic, pandemia de COVID-19 a avut un impact devastator asupra societăților din întreaga lume, având în vedere măsurile impuse de conducerea țărilor afectate, precum distanțarea socială și închiderea tuturor întreprinderilor neesențiale.

După mai bine de 10 ani de locuit în Italia, Mariana Manolachi a fost nevoită să se întoarcă înapoi în România împreună cu familia ei. Aceasta, cameristă la un hotel din Napoli, șotul ei, ajutor de bucătar la un restaurant, iar fiul în vârstă de 15 ani, elev, au avut de suferit enorm din pricina pandemiei. „Ne pare rău, dar noi nu te mai putem plăti, poți să îți dai demisia sau poți rămâne să lucrezi aici cât mai este de lucrat și te vom plăti când vom avea cu ce – Așa mi-au spus, nu am simțit nici măcar puțină remușcare din partea lor, am rămas fără loc de muncă de pe-o zi pe alta. Asta s-a întâmplat prin aprilie 2020.”, spune Mariana. După câteva zile, și soțul acesteia a rămas fără un loc de muncă, iar după câteva luni, aceștia nu au mai avut cu ce să își plătească chiria, iar din necesitate au fost nevoiți să se întoarcă înapoi în Negrești, România. În timpul acestui proces, fiul lor, Andrei, și-a întrerupt studiile din Italia, reluându-le în septembrie 2020, în țară.

Conform unui articol realizat de cei de la „The Economist”, pandemia a inversat vechile tipare de migrație din Europa. Cu estimare, aproximativ 1.3 milioane de români s-au întors pe plaiurile autohtone în 2020 – echivalent cu mai bine de trei ori populația celui de-al doilea oraș ca mărime din România.

Anul 2020 a fost unul foarte drastic din punct de vedere financiar, însă, în ciuda acestui fapt, românii care au ales să rămână în străinătate au reușit să trimită în continuare bani acasă. „Între ianuarie și august 2020, românii care lucrează în străinătate le-au trimis celor de acasă 2,28 miliarde de euro, potrivit datelor Băncii Naționale a României. Este o scădere de 13% față de primele opt luni din 2019, dar este o scădere modestă.”, relatează cei de la Ziarul Financiar.

Precum Mariana sunt mulți, însă există și persoanele care au ales să rămână în străinătate, fie de nevoie, fie din hotărârea de a nu se mai întoarce înapoi acasă, indiferent de dificultățile întâmpinate.

„Am preferat să rămân”

Conform unui studiu despre impactul pandemiei de COVID-19 asupra pieței muncii românești, atât din interiorul, cât și din exteriorul țării, România este țara cu cei mai mulți emigranți din Uniunea Europeană, cu peste 3 milioane de români care trăiesc în cele 27 de state membre, iar majoritatea dintre aceștia lucrează în industria prelucrătoare sau HoReCa.

Diana Alexandra are 25 de ani și face parte din categoria persoanelor care au rămas în străinătate. A părăsit România în urmă cu aproximativ 5 ani, crezând că plecarea ei va fi o vacanță. „Lucrând în gastronomie, pot spune că pandemia m-a afectat destul de mult, având în vedere că localurile din regiunea unde locuiesc, Essen, sunt închise încă din luna noiembrie 2020, neștiind încă o dată precisă a redeschiderii.” Cu toate acestea, Diana este fericită că pandemia a afectat-o doar pe plan financiar și că persoanele apropiate nu s-au confruntat cu o infecție. Diana nu s-ar mai întoarce în România, dar își vizitează cât de des poate familia.

Diana Alexandra

Munca de la distanță

Pandemia a influențat foarte mult modul în care populația care muncește își desfășoară activitățile. Munca de la distanță, cunoscută și sub numele de „remote work”, nu era atât de încurajată înainte, însă acum a crescut într-un mod fără precedent. Italia este țara lideră în ceea ce privește munca de acasă, procentajul oamenilor care au început să lucreze în acest fel din totalitatea populației muncitoare fiind de 41%.

Asemenea Dianei, și Alex a rămas să lucreze în străinătate, însă ceea ce îi diferențiază este locul de muncă și abilitatea de a lucra de la distanță. Are 39 de ani și a părăsit România acum ceva timp din motive financiare. „Nu simțeam că taxele pe care le plăteam îmi asigurau siguranța sau sănătatea. Nu îmi plăcea mica corupție și sistemul polictic și nu credeam că se va îmbunătăți ceva în viitorul apropiat (și se pare că am avut dreptate, după comportamentul pe care l-am observat în timpul pandemiei), spune acesta. Alex declară că este bucuros că a prins pandemia în altă țară. În Malta, spune el, nu a existat un lockdown real, iar lumea a respectat, în general, restricțiile impuse. Acesta lucrează în domeniul IT și precizează că s-a trecut foarte ușor la munca remote, iar veniturile au crescut cu peste 50%. În același timp, „o mare parte din prietenii și cunoștințele mele care nu lucrau în IT sau construcții au plecat înapoi în țară. Familii întregi s-au refugiat în România, majoritatea de nevoie, unele de frică (deși sistemul de sănătate din Malta este mult peste România). Industria HoReCa este moartă (dar Guvernul plătește un minim pe economie pentru fiecare angajat din sistem; bineînțeles, dacă lucrează cu acte și nu la negru). Chiriile sunt destul de mari, mai ales pentru familiile care trăiesc din minimul pe economie, așa că a fost mai ușor să fugă înapoi în țară, la părinți sau bunici.”, relatează el. Alex nu s-ar mai întoarce în țară.

Românii care lucrează în industria transportului

Majoritatea businessurilor esențiale nu au fost afectate foarte mult din cauza pandemiei. Chiar din contră: oamenii au apelat mult mai mult la cumpărăturile online, iar companiile care desfășoară comerț și distribuție, dar și cele care livrează mâncare și alte produse alimentare la domiciliu au avut mult de câștigat. Totodată, curierii și persoanele care transportă pentru companiile de acest gen au avut și ei, la rândul lor, de beneficiat. Cei de la The Guardian au afirmat că Amazon și-a triplat profitul în timpul pandemiei. Nu este mare procentajul de români care lucrează în acest domeniu, însă cei care o fac au reușit să treacă mai ușor peste criza economică instituită de pandemie.

Cătălin Iftemie a plecat din România acum 3 ani, pentru că nu suporta gândul că cei 1500 de lei câștigați aici sunt apogeul lui din punct de vedere financiar. Pentru el, pandemia nu a avut un impact semnificativ. Locuind în Norvegia și având meseria de curier, acesta declară că „ultimul an a fost extrem de normal, am lucrat și am avut posibilitatea să ies la fel ca înainte, datorită numărului mic de cazuri din Norvegia. În ultima perioadă de timp, cazurile au crescut puțin, iar restricțiile sunt puțin mai aspre, însă în niciun caz ca cele din România. Și eu, și oamenii de aici avem încredere în statul norvegian, pentru că rezultatele se văd, nu sunt fictive.” Cătălin nu are vreun gând de a se întoarce în România în momentul de față.

Cătălin Ionuț Iftemie

Emoțiile din timpul pandemiei

Nu este surprinzător că schimbările profunde aduse de COVID-19 în stilul de viață și rutinele populației și-au pus amprenta asupra stării generale de bine a oamenilor. Impactul emoțional, dar și psihologic provocat este cu atât mai greu când ești departe de casa și familia ta.

Maria Jacota are 28 de ani și locuiește la 20 de km de Paris, pregătindu-se să devină guvernantă. A plecat acum câțiva ani din România în Franța, pentru a se regăsi cu cineva drag. Pe Maria, pandemia a prins-o într-un moment foarte frumos, dar și emoționant din viața ei. Aceasta era însărcinată. „Pentru mine, prima parte a pandemiei a fost foarte grea din punct de vedere emoțional. Când s-au instaurat măsurile de prevenție, eu eram în maternitate, soțul meu încă muncea, iar frica de a se infecta și apoi de a-mi transmite (n.r. virusul) mie sau fetiței mele era foarte mare. Apoi, faptul că nu am putut să îmi botez fetița așa cum îmi doream, ci doar cu două persoane lângă mine, m-a întristat puțin. Aș fi vrut să îi putem face botezul cu toate rânduielile, alături de toate persoanele dragi nouă”. În a doua parte a anului, Maria a resimțit schimbările aduse de pandemie din punct de vedere financiar, însă acest lucru nu a afectat-o foarte tare. Însă impactul emoțional s-a resimțit și în vară, atunci când s-a întors în vizită în România. „Datorită scăderii cazurilor din Franța, în timpul verii am venit în vizită acasă, însă sora mea, care se află în altă țară nu a putut. A fost o senzație ciudată să știu că nu e și ea cu noi.”, spune aceasta. În momentul de față Maria este în Franța împreună cu familia sa, iar în ciuda emoțiilor resimțite de-a lungul pandemiei, este foarte fericită. Maria declară s-ar întoarce oricând înapoi în România, restul familiei și persoanele dragi ei lipsindu-i enorm.

Maria Jacota

Tinerii români din străinătate și școala online

Marius are 23 de ani și este masterand în Estonia. A ajuns acolo datorită stagiului Erasmus, care a avut loc în timp ce era student în România. Acesta avea planuri destul de mari pentru anul II, își dorea să plece în Japonia pentru un semestru și să lucreze la lucrarea lui de disertație, dar din cauza pandemiei, toate planurile sale au fost anulate. Trecerea în online a sistemului universitar a fost o surpriză neplăcută pentru acesta. „Am fost forțat să iau parte la toate cursurile în mediul online, ceea ce nu a fost oportun deloc. Am simțit că nu mai dau randament, că nu mai sunt interesat de ceea ce învăț și că viața a devenit deosebit de statică”. În opoziție cu ce au experimentat majoritatea oamenilor, Marius a început să se implice mai mult în activitățile extracurriculare. „Am intrat într-o organizație studențească și am început să petrec mai mult timp cu prietenii și să am o viață socială mai activă. Cumva, pandemia m-a făcut să realizez că nu sunt deloc o persoană introvertită. Ba din contra, mi-am dat seama că am nevoie de cât mai mult contact cu oamenii”. Acasă a ajuns doar pentru două săptămâni în timpul verii, după care s-a întors înapoi în Estonia. „Atunci a fost ultima dată când am fost acasă. Mai este puțin și se face un an de atunci, iar dorul meu de casă a scăzut considerabil”, declară el. Marius nu s-ar mai întoarce să locuiască în România.

Emanuel Cârlig locuiește în Altamura, Italia, are 17 ani și este elev. Acesta consideră că ultimul an a fost foarte greu din punct de vedere financiar atât pentru el, cât și pentru părinții săi. Cu toate acestea, el precizează cât de mult l-a maturizat și schimbat în bine pandemia. „Perioada aceasta m-a ajutat să cresc și să îmi dau seama de cine sunt, însă îmi pare rău că în vara aceasta nu am putut să îmi vizitez familia de acasă.  Mi-e dor și îmi este frică că nu o să mai prind momente ca în anii trecuți cu bunicii mei, îmi este frică că nu o să îi mai pot vedea, ei fiind singurele persoane care mă fac să vreau să revin în România.”, spune acesta. Emanuel studiază online în momentul de față și și-ar dori să revină în România pentru a-și continua studiile în cadrul Facultății de Medicină.

Emanuel Cârlig

Xenofobia latentă

Conform studiului „Carantină! Xenofobia și lucrătorii migranți în timpul pandemiei de COVID-19” ,rasismul și xenofobia împotriva imigranților este în creștere, având un impact foarte mare asupra lucrătorilor ce au emigrat din țara nativă. Problema xenofobiei împotriva românilor nu este o temă nouă, însă aceasta a explodat în timpul pandemiei.

Alex consideră că pandemia a scos de sub preș xenofobia latentă. Acesta a observat un număr mai mare de comentarii și discursuri xenofobe apărute atât în social media, cât și în presă. „Acest lucru se datorează discrepanței dintre străinii rămași în Malta și maltezii tipici.”

Mariana a precizat că, atunci când i s-a spus să își dea demisia sau să rămână să lucreze neplătită, nu a observat nimic discriminatoriu, însă mai târziu aceasta a realizat că ceea ce i s-a spus ei, le-a fost spus și altor muncitori străini. „Nu am simțit nimic discriminatoriu atunci când am fost dată afară, dar după ceva timp am aflat că majoritatea persoanelor care au fost nevoite să demisioneze erau străini, la fel ca mine.

Trecând în nordul Europei, Cătălin spune că a avut de aface cu o mică fărâmă de xenofobie, nu pentru că ar fi român, ci pentru că nu vorbea limba norvegiană. „Nu am avut atât de multe experiențe de acest tip, norvegienii sunt destul de bucuroși dacă aud că vrei să le înveți limba, dar să fim conștienți, rasismul și xenofobia există oriunde în lume, indiferent de țară.”, spune Cătălin.

Epilog

Pandemia a avut un impact financiar și emoțional major asupra românilor din străinătate. Bineînțeles, există excepții, dar acestea sunt cazuri izolate. Majoritatea românilor emigranți locuiesc în Europa Centrală sau Mediteraneană și profesează în domenii care nu le permit munca de la distanță. Poveștile acestor oameni sunt doar câteva dintre cele ale milioanelor de români care pleacă din țară în căutarea unei vieți mai bune sau pentru a reuși să își întrețină familia. Un lucru este cert, nevoia de împlinire financiară și emoțională a românilor eclipsează șocul produs de pandemie.

Foto articol de Ingo Joseph pe Pexels

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.