Andreea* este o mamă în vârstă de 22 de ani, care, împreună cu soțul său, are trei copii. Familia lor s-a confruntat cu dese probleme financiare, mama fiind casnică și cea care se ocupa de cei trei copii, care nu mergeau la grădiniță, iar tatăl lucra în construcții, având un salariu aproape de minimul pe economie. Cei doi soți au primit din partea părinților o casă, în care copiii lor să se poată dezvolta. Însă casa se afla într-o stare nefavorabilă, iar părinții nu își permiteau renovarea ei. Astfel, echipa Hope and Homes for Children a venit în ajutorul lor, oferind suma de bani necesară renovării integrale a casei, de la parchet, faianță, până la mobilă și toate lucrurile necesare unui trai decent. Deși problemele financiare păreau rezolvate, cei doi soți s-au despărțit, iar copiii au rămas alături de mamă. Cei patru au fost nevoiți să își găsească un alt loc în care să locuiască. În prezent, mama are grijă de cei trei copii ai săi, fiind ajutată îndeaproape, de mai bine de un an și jumătate, de Hope and Homes for Children, care îi sprijină lunar cu o sumă  de bani, pentru a asigura alimentele copiilor. Această mamă, raportându-se la propria experiență, menționează că, deși uneori pare că oamenii cu posibilități oferă foarte puțin, pentru persoanele aflate în cazuri speciale contează mult orice ajutor: „Doresc să mulțumesc tuturor oamenilor care ne-au ajutat, și ne ajută în continuare, pentru că, pentru noi, chiar dacă ne ajută cu puțin, înseamnă extraordinar de mult”.

Misiunea Hope and Homes for ChildreN, în prezent și în viitor

Hope and Homes for Children este o organizație non-profit, care militează pentru o țară în care toți copiii cresc alături de familie și nu în centre de plasament. Împreună cu autoritățile publice locale și naționale, încearcă să schimbe viața copiilor aflați în orfelinate, fie prin reintegrarea în familie, fie prin integrarea în case de tip familial. ONG-ul se concetrează în două direcții: prima este închiderea tutoror orfelinatelor din România și construirea unor case de tip familial în locul acestora, pentru copiii care nu pot fi reuniți cu familiile lor, și a doua este prevenirea separării copilului de familie.

Ca obiectiv principal, ONG-ul și-a propus închiderea tuturor orfelinatelor din România până în anul 2027. De cele mai multe ori, un copil este luat din familie atunci când aeasta nu îi poate oferi siguranță, căldură sau strictul necesar pentru o bună dezvoltare. În cazul în care este luat, sau uneori chiar părăsit, copilul ajunge într-un centru de primiri urgențe, iar de acolo este trimis în orfelinat. În prezent, în România, 3500 de copii cresc în peste 100 de orfelinate. Reporterul de investigație Paula Herlo a realizat, în anul 2019, o anchetă intitulată Copilărie sub anestezie, în care dezvăluie condițiile improprii din aceste instituții: copiii primesc tratamente psihiatrice, fără a avea dizabilități mintale. Potrivit acestei anchete, în momentul respectiv, peste 5700 de copii primeau cocktailuri de patru medicamente antipsihotice sau antidepresive, pentru a fi sedați, deci „liniștiți”. Personalul din orfelinatele anchetate au menționat că folosesc această practică din cauza lipsei personalului.

În prezent, Hope and Homes a închis 60 de orfelinate, iar fundația s-a ocupat de copii, în funcție de situația famililor lor. Cei ale căror familii prezentau condiții pozitive, au fost reintegrați în familie și ajutați financiar, iar pentru restul s-au găsit diferite soluții, precum asistenții maternali, adopția sau, în cele din urmă, integrarea lor în casele de tip familial.

Activitatea ONG-ului este una complexă. Acesta încearcă, pe cât posibil, să evite separarea copilului de familie, dar în anumite cazuri, precum cele în care în familie există violență, neglijență, abandon, acolo este nevoie de mai mult decât un sprijin financiar și trebuie găsite soluții. Una dintre ele poate fi apelarea la familia extinsă, la bunici, unchi: „Pentru toți copiii încercăm să găsim soluții, precum: reintegrare în familie, adopție, asistență maternală, dar pentru acei copii pentru care niciuna dintre aceste soluții nu poate fi aplicată, construim case de tip familial. La noi, foarte multe resurse financiare se duc pe case, aproximativ 250 de mii de euro costă să construiești o casă de acest tip. Suntem la casa 114, ne pregătim să o deschidem pe a 115-a. Dar odată ce vom încheia acest proces, o să ne concentrăm pe copiii din case, să le asigurăm și alte nevoi, pe care nu le putem asigura acum”, spune Larisa Dumitru, coordonatoarea departamentului de comunicare. Casele de tip familial sunt case în care locuiesc un număr de maximum 12 copii, care participă la diferite activități, inclusiv cele casnice, precum curățenia sau gătitul. Aceste activități sunt supravegheate de către asistenții sociali. Odată integrați în căsuțele de tip familial, copiii continuă să facă parte din sistem, astfel că statul este cel care se ocupă de ei.

Sursa video: Facebook Hope and Homes for Children

Nicoleta Marcu, coordonatoarea departamentului de fundraising, amintește faptul că, în viitor, printre activitățile de care ONG va trebui să se ocupe se numără și reducerea numărului copiilor care nu au o familie, încât să fie tot mai puțină nevoie de astfel de case: „Chiar și într-un moment îndepărtat, în care centrele de plasament nu ar mai exista, totuși ar exista un lanț mare de case de tip familial, ceea ce înseamnă că, în continuare, ar exista sute de copii care cresc într-o instituție. Deci nouă ne-ar rămâne în continuare multă treabă de făcut pe prevenirea separării copiilor de familie și apoi, încet, ar trebui să ne propunem până și închiderea caselor de tip familial, deoarece țelul suprem este ca toți copiii să crească în familie.”

Statul susține inițiativa echipei Hope and Homes, prin legea prevenirii separării copilului de familie. Această lege spune că autoritățile trebuie să depună eforturi ca fiecare copil să rămână în familie. Totuși, „această lege nu are articole referitoare la buget, nu spune că Ministerul de Finanțe trebuie să pună la dispoziție Ministerului Muncii buget pentru prevenirea separării copilului de familia lui. Legea trebuie completată, obiectivul ei este bun, doar că nu are stabilit și mecanismul cum faci ca ei să rămână acasă”, a spus Nicoleta. De asemenea, ea consideră că în următorii doi ani, această lege va fi completată, pentru că autoritățile publice, implicit Guvernul, au început să facă eforturi în acest sens.

O colaborare eficientă

Departamentul de comunicare al fundației este suport pentru departamentul de fundraising. Acesta se ocupă cu tot ce înseamnă comunicarea în exterior, de la donatori, companii, media, parteneri instituționali, până la oamenii care susțin acest ONG. Pentru ca departamentul de fundraising să își îndeplinească principalul scop, acela de a strânge bani, trebuie să existe o comunicare foarte bună. Astfel, cele două departamente sunt într-o strânsă legătură. Larisa povestește cum de fiecare dată când cei de la fundraising au nevoie de ajutor cu newslettere, rapoarte anuale sau comunicarea pe social media, cei de la comunicare îi ajută îndeaproape. Rolul departamentul de fundraising este de a genera venit pentru a putea sprijini toate proiectele care urmează să fie implementate, dar și pentru a susține funcționarea fundației. Banii aceștia provin din strângerile de fonduri de la companii și de la persoane fizice din România.

Larisa Dumitru are un trecut mai vechi în zona activităților non-profit. A lucrat aproximativ 5 ani la Asociația Ovidiu Ro, care se concentra tot pe zonele defavorizate, în ceea ce privește educația preșcolară și accesul la cărți pentru copiii preșcolari din cele mai sărace zone din România. „Mi-am dorit să simt că există un impact în ceea ce fac”, spune Larisa. În cariera ei a încercat să lucreze și în agenții de PR și corporații, dar zona ONG-urilor este cea în care s-a regăsit cel mai mult: „Pentru a da ce e mai bun din mine în domeniul comunicării, eu am nevoie să am un sens, iar sensul l-am găsit din impact, și impactul e într-un ONG. Copiii sunt foarte aproape de sufletul meu și de când sunt mama sunt și mai empatică pe partea aceasta, încât a fost minunat să lucrez timp de 5 ani la Ovidiu Ro”. După această perioadă, a simțit nevoia de o schimbare, dar își dorea să rămână tot în zona de fundații. Astfel, a decis să se alăture echipei Hope and Homes for Children România, loc în care lucrează de aproximativ un an.

Nicoleta Marcu a ajuns să lucreze la Hope and Homes în urmă cu 3 ani. Până în acel moment, Nicoleta nu a avut nicio legătură profesională cu lumea ONG-urilor. Înainte de a se angaja aici a lucrat în vânzări, iar singurele implicări non-profit ale sale erau participările la proiectele fundației Vodafone, lucru pe care îl făcea cu drag de fiecare dată când avea ocazia. Nicoleta își amintește că, într-o zi, a început să caute informații pe internet despre ONG-urile din România, fără a se gândi că își dorește să devină una dintre persoanele care lucrează într-un astfel de mediu, ci căuta informații și detalii din perspectiva unei pesoane care apreciază activitățile lor.

„La începutul anului 2018, îmi amitesc și acum că am fost la patinoar cu niște prietene, iar la un moment dat stăteam pe bancă și navigam pe Facebook. Am observat o postare în care se spunea că Hope and Homes for Children caută o persoană cu experiență în vânzări, pentru coordonarea depatamentului de fundraising. Eu, având experiență în vânzări, am simțit că pot face acest lucru, iar din acel moment am simțit că voi lua jobul, fără să mă gândesc câți candidați vor fi sau că nu știam foarte multe lucruri despre organizație”, povestește Nicoleta despre cum a descoperit locul de muncă. Deși lucrează în această fundație de 3 ani, ea spune că, în prezent, se simte cel mai bine și a devenit cea mai bună versiune a ei, fiind productivă, creativă, liniștită și cu gândul doar la ce are de făcut.

Activitatea fundației este susținută de persoane publice

Fundația Hope and Homes îi are ca ambasadori pe Amalia Enache, Marius Manole, Alexandru Tomescu și Mihai Morar. Pe lângă aceste persoane, de-a lungul timpului s-au implicat foarte mulți cântăreți, printre care Irina Rimes, sau oameni de televiziune, spre exemplu Florin Negruțiu. Toți acești oameni au venit în ajutorul ONG-ului. „Nu poți să îi ceri unui om să dea din timpul, energia, și resursele lui tot timpul. Există valuri. Din ce am văzut, sunt oameni care se implică o dată, dar puternic, dar sunt oameni care rămân alături de tine și fac asta când este nevoie”, povestește Larisa. O persoană foarte implicată și care a depășit așteptările celor din ONG este arhitectul Omid Ghannadi, care găzduiește live-urile de pe pagina de Facebook Hope and Homes for Children, invitați find artiștii și vedetele care își doresc să ajute copiii defavorizați din România. „Ori de câte ori am avut nevoie de ceva, de la contacte, la a fi prezent, Omid a fost alături de noi și sunt mulți oameni de genul acesta, care odată ce au cunoscut copiii, odată ce au văzut nevoia, sărăcia, suferința, traumele, au rămas alături de noi”, spune Larisa.

„Totul a pornit din dorința de a face mai mult pentru copiii aflați în nevoie”

Andreea Dulercea este asistent social. Aceasta a descoperit jobul la Hope and Homes după o experiență de 15 ani lucrați într-o instituție publică. Raportându-se la experiența sa cu acel loc de muncă, Andreea povestește cum a realizat că nu poate schimba unele lucruri așa cum și-ar fi dorit și că se simțea uneori legată la mâini, neavând suficiente resurse materiale. Astfel, dorind o schimbare, s-a îndreptat către acest ONG, unde se bucură de faptul că poate interveni direct în nevoile unei familii și reușește să le satisfacă mult mai repede decât într-o instituție. În decizia de a deveni asistent social a cântărit foarte mult modul în care este ea, ca persoană, iar faptul că este empatică a făcut-o să își dorească să îi ajute pe oameni: „Totul a pornit din dorința de a face mai mult pentru copiii aflați în nevoie, mai mult decât să îi compătimesc sau să le donez cinci lei”.

Ca asistent social, întâmpini uneori situații neplăcute. Printre cele resimțite de Andreea se numără momentul în care nu reușește să oprească o separare a unui copil de familia sa: „A fost un caz unde era o mamă cu un copil și, cumva, am refuzat să intervenim, pentru că acolo era mai mult decât nevoia de sprijin financiar, era o lipsă a abilităților parentale. În cazul acesta, copilul a fost luat și introdus în sistem, și în mod clar acelui copil îi este mai bine acolo, pentru că, în familie, mama se confrunta și cu suferințe mentale, iar copilul nu putea crește într-un mediu neadecvat”, povestește Andreea. Amintește, de asemenea, că atunci când este vorba de lipsuri materiale și sărăcie, Hope and Homes for Children ajută până când părintele reușește să se pună pe picioare.

Andreea a întâlnit, până în prezent, foarte multe cazuri, iar problemele oamenilor pe care îi ajută ajung uneori să o preocupe și pe ea, în timpul său liber: „Pleci de la familii cu o încărcătură, pentru că, într-o anumită măsură, oamenii aceia fac parte din viața ta pentru o anumită perioadă de timp și se creează o relație.” Pe de altă parte, Andreea recunoaște că uneori nu dorește să se detașeze de acea încărcătură cu care pleacă de la familii, pentru că, de multe ori, poate fi vorba de un sentiment pozitiv. Spre exemplu, a vizitat o familie cu o fetiță care are un sindrom genetic, mutație de cromozon, și are o întârziere de 4 ani în dezvoltarea mentală și fizică. Iar din cauza acestei probleme de sănătate, apar foarte multe probleme financiare. În general, la primele vizite ale familiilor, Andreea nu se așteaptă ca cei mici să fie deschiși, având în vedere că este un străin pentru ei: „Dar în cazul acestei fetițe m-am bucurat enorm când, după zece minute, fetița mă ținea în brațe și îmi povestea cum își dorește un cățeluș, pe care să-l plimbe prin curte, iar mai apoi mi-a prezentat toate păpușile ei”. Ea consideră că asistenții sociali și familiile aflate în nevoie se ajută reciproc, pentru că asistenții îi ajută financiar și material, iar familiile, în opinia Andreei, reușeșc să le acopere nevoile lor sufletești, printr-o îmbrățișare și prin vorbele lor naturale și sincere.

Rezultate și moduri prin care oamenii pot susține fundația

Organizația Hope and Homes for Children a fost înființată în anul 1994, fondatorii au fost britanicii Mark și Caroline Cook. În prezent, își desfășoară activitatea în 30 de țări din Europa, Africa și America de Sud. În România, organizația și-a început activitatea din anul 1998, iar pe site-ul lor putem urmări raporturile anuale ale activităților desfășurate de-a lungul timpului. Până acum, ONG-ul a reușit să reintegreze sau să ofere o viață mai bună pentru aproximativ 5.800 de copii din orfelinate și să ajute peste 33.000 de copii să rămână în familiile lor. Oamenii pot susține activitatea ONG-ului oferind donații de 2 euro, prin SMS la 8844, cu textul „HOPE” sau donații de 4 euro, prin SMS la 8864, tot cu textul „HOPE”. Donațiile pot fi realizate și direct cu cardul, accesând pagina destinată acestora, de pe site-ul fundației.  De asemenea, oamenii pot redirecționa 3.5% din impozitul pe venit obținut în anul anterior, în timp ce companiile pot direcționa 20% din impozitul de profit al companiei.

*Andreea – pentru a respecta anonimatul beneficiarului, numele folosit în acest articol este unul fictiv

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.