Anul: 2021

Încercarea: numărul doi

Zilnic sunt publicate articole noi despre ireversibilitatea situației climatice, știri despre dezastre ecologice și lucrări științifice din ce în ce mai detaliate despre cum vom ajunge să nu mai existăm (asta după zeci de cutremure, furtuni violente, zone deșertice extinse, terminarea resurselor de apă).

Ultimele luni au fost pline de știri despre urgențe climatice și schimbări pe care le putem face. Iar poluarea marină sau a solului cu deșeuri de plastic are efecte dezastruoase asupra schimbărilor climatice și a calității vieții. Pe scurt, după o perioadă de un an, în care auzeam, citeam și discutam numai despre pandemie, în țară și străinătate, dintr-o dată apar din ce în ce mai multe probleme de natură ecologică. 

Studiul Parlamentului European, din octombrie 2020, a fost conceput pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la impactul pe care supraproducția plasticului l-a avut asupra planetei și repercusiunile pe care le vom trăi. Măsuri au fost luate, după cum menționează studiul, în Europa fiind anual plătite sume de până la 630 milioane de de euro pentru curățarea apelor de plastic și gunoaie. Și tot în cadrul acestor cercetări, au fost descoperite particule de microplastic în mări și oceane, iar o specie de pește care există la 6,300 metri sub nivelul mării care avea microfragmente în el.

 Istoric

În anul 1907, chimistul de origini belgiene și americane Leo Baekeland a creat Bakelite, un produs sintetic fabricat la scară largă. După această descoperire, au fost create alte produse cu formule îmbunătățite, care să poată rezista la orice temperatură și să poată avea o durată de folosire cât mai mare. Motivul principal pentru care a avut loc această dezvoltare a fost nevoia de a nu epuiza resursele naturale care erau procurate și prelucrate cu greu și la costuri mai mari. Așa am ajuns, în anul 2021, să putem cumpăra aproape orice produs ce conține sau este în totalitate din plastic. Bem apă din sticle de plastic, depozităm orice în cutii de plastic, ba chiar din nevoie sau comoditate folosim o singură dată o sticlă de apă din plastic, și mai nou mâncăm produse cu microplastic. Este estimat că în oceanele planetei se află 51 de trilioane de tone de plastic, iar acest număr se va multiplica de zece ori în următorii cinci ani, dacă nu se vor lua măsuri. Deoarece plasticul nu se degradează  complet, ci se dezintegrează încet-încet, am ajuns să fim înconjurați de microplastic, regăsit în hainele pe care le purtăm, mâncare și în aer. Există însă și alți poluatori, precum industria petrolieră, de fast-fashion, de rafinare a produselor prime (zahăr, făină).

Avem ceasul Climatic din New York, un exemplu al unei măsuri menite să ne atragă atenția spre perioada de timp scurtă pe care o avem să luăm măsuri mai bune, până când totalitatea emisiilor de gaze ne vor afecta ireversibil. Carbonul, principalul poluator al atmosferei, are cel mai mare efect asupra încălzirii globale. Gazele cu efect de seră ajung în atmosferă, unde pot sta până la zeci de ani, iar asta înseamnă că împiedică o răcire naturală a planetei. Iar dacă temperatura globală crește, ghețarii de la Polul Nord și Sud se topesc în mare. Și așa se formează mai apoi cicloni, curenții de aer își schimbă cursul, spre zone unde clima nu se poate adapta la schimbări majore, nu mai există patru anotimpuri clare.

„Dar ce legătură am eu cu încălzirea globală?”

O legătură directă sau, mai bine spus, o vină directă nu ai pentru efectele dezastruoase asupra mediului. Însă poți juca un rol cheie în conștientizarea firmelor care produc tot plasticul, hainele sau obiectele neperisabile să oprească acest trend ascendent.

Păi și cum pot face asta? Eu sunt nesemnificativ…

Nu ești chiar nesemnificativ. Cel mai bun exemplu l-a dat Laura Singer, fondatorul Trash is for Tossers, în videoclipul canalului de youtube Vox, Going green shouldn’t be this hard. Dacă obișnuiești să bei o cafea de la Starbucks în fiecare zi a anului, ai consuma 365 de căni, 365 de capace din plastic nereutilizabile, 365 de paie și minim dublu de pachețele de zahăr. Înmulțind cu încă 100-200 de persoane, cunoscuți, care și ei au același obicei, rezultatele devin demne de luat în considerare. Aceeași poveste este valabilă și în cazul comenzilor de haine, de mâncare sau produselor de igienă.

Asta nu înseamnă să te oprești de mâine din a face aceste cumpărături, ci să schimbi anumite aspecte ale modului în care obișnuiai să le faci. Spre exemplu, poți înlocui pungile de plastic cu pungi reutilizabile, care pot ține până la 4 kg de produse. Sunt destul de ieftine, depinde de magazinul de unde le cumperi, și pot avea modele interesante. Poți face cumpărături de la piețe, dacă ai unele în zonă, deoarece acolo nu există procesul de etichetare a produselor, acest fapt făcând o pungă să nu mai poată fi folosită a doua oară. Un alt exemplu de schimbare poate fi cumpărarea unei căni reutilizabile. O poți folosi oricând, iar cafenelele sunt obligate să te servească, ba chiar Starbucks oferă o reducere de un leu dacă îți aduci propria cană.

Prima dată când am încercat să reduc din plasticul pe care-l foloseam a fost în iarna anului 2019. Nu prea mi-a reușit… însă, cu timpul, am deprins anumite obișnuințe, am strâns informații și ponturi. Cea mai mare problemă cu care mă confrunt este vina pe care o port că uneori rup pungi de plastic sau nu pot recicla anumite produse. 

Acum, la aproape doi ani de când am avut prima tentativă, încerc din nou să testez cât de mult plastic pot reduce. Regulile sunt următoarele: voi încerca să nu comand prea multă mâncare, maxim o comandă pe săptămână, alimentele care  nu pot fi cumpărate fără plastic, să aibă gramajul cât mai mare, pentru o întrebuințare de lungă durată; să îmi motivez prietenii să se alăture cauzei.

Conținutul documentării din săptămâna 24.06.2021-01.07.2021 va fi sub forma unui jurnal, unde voi nota fiecare zi și greutățile care au intervenit.

Miercuri, 23 iunie

E prima zi a acestui challenge și am început bine, consider eu. Nu am consumat niciun pic de plastic în oraș. Mi-a intrat în obișnuință să comand băuturi servite la sticlă sau să îmi iau de acasă, într-o încercare de reducere a utilizării plasticului. Uneori, refuzul de a consuma plastic sau orice fel de produse ambalate, înseamnă pentru mine să nu mănânc nimic, dar știu că dacă am răbdare, pot mânca orice acasă. Și prin orice, mă refer la salate sau produse neambalate.  Încerc să iau foarte în serios acest challenge, pentru că tratez asta ca și sportul zilnic. Dacă o duc la capăt, îmi pot dovedi că pot deveni o persoană mai bună. În plus, economisesc banii pe care probabil i-aș fi cheltuit pe nimicuri. 

Am discutat cu prietenii despre impactul pe care îl avem asupra mediului și am fost bucuroasă să aud că și ei sunt extrem de îngrijorați și iau măsuri. Și-au cumpărat paie de metal, caută soluții pentru eficientizarea folosirii unor produse și evită și ei să mănânce lucruri gata ambalate.

Nu par lucruri importante, însă tocmai am realizat că și cei din jur iau în serios aceste probleme. Sunt obișnuită să observ, în mediul online, la diferite ocazii, zeci sau sute de cunoscuți care susțin reducerea poluării făcute de oameni sau care sesizează lipsa de respect și proasta creștere când vine vorba de lucruri elementare ca sortarea selectivă sau aruncarea de gunoi în păduri și parcuri. În schimb, în discuții față în față, nu prea am avut ocazia de a auzi pe cineva să declare  că încearcă să își schimbe comportamentul și felul în care tratează planeta. Credeam că, în afara telefonului meu, nu știu cu adevărat pe nimeni care să susțină lucrurile pe care le susțin, dar uite că nu este așa.

Joi 24 iunie

Când faci cadouri, este inevitabil să consumi plastic. O formă de a evita asta, lucru pe care eu îl fac de peste un an, ar fi să nu ceri pungi de plastic în care să pui hainele, cadourile, cărțile. O plasă din material textil, care poate avea mai multe mărimi și designuri poate ține până la 3-4 kg de produse. De multe ori există cineva din grup care să îți ofere o pungă de cadouri, chit că a mai fost utilizată.

De fiecare dată când merg să cumpăr haine, le pun direct în sacoșă. Când merg la cumpărături de alimente, iau doar strictul necesar pentru câteva zile (aici nu poate fi inclus oricine, deoarece eu stau la cămin și cumpăr strict pentru mine). Singura formă de poluare sunt etichetele, pe care le pun individual pe fiecare legumă, iar dacă am pungi reutilizate, din plastic, acasă, le folosesc pentru a pune alimentele moi.

La început mi-a fost rușine să fac asta, uneori nu puteam evita să folosesc pungi, deoarece cumpăram și pentru părinții mei. Dar de când stau singură și mă gospodăresc singură, îmi este mai ușor. Spre exemplu, la casă mi se reproșa că le este greu să scaneze mai mulți cartofi cântăriți individual sau când cumpăram haine, casiera îmi spunea că ei nu oferă pungi de plastic, ci de carton. Însă le refuzam, deoarece nu aveam nevoie de 10 pungi pe care le puneam în punga cu pungi. 

În schimb, astăzi m-am grăbit să plec la cumpărături și am uitat complet de pungi.

Ponturi pentru a-ți ușura viața

Cum poți recicla, fără să  realizezi că reciclezi:

  1. Donează hainele unor cunoștințe mai sărace sau la anumite centre de donații de haine. Acestea se pot găsi în mai toate orașele României. Donatul hainelor care încă pot fi purtate, dar nu-ți mai plac așa tare, este un mod de a face, în primul rând, pe o altă persoană mai fericită, iar în al doilea rând, întârzie procesul de poluare de la gropile de gunoi. În România, cel puțin, nu există date concrete despre nivelul de reutilizare al materialelor textile de orice tip aruncate la gunoi.
  2. Cumpără second-hand. La momentul actual, poți cumpăra aproape orice second hand: telefoane, haine, case, mașini. Însă de multe ori există un dublu standard când vine vorba de acest mod de cumpărare: fie ești considerat sub nivelul societății consumeriste, că doar este un lucru uzat, indiferent de gradul de uzanță a produsului, fie nu merită să iei acel produs, deoarece simplul fapt că a fost folosit poate fi considerat un dezavantaj. Un telefon, spre exemplu, care este certificat ca fiind funcțional de experți, este considerat de către mulți ca fiind vechi și uzat. Indiferent de ce ar spune un expert, mulți vom fi reticenți să oferim o șansă acelui produs.
  3. Dacă ești la cumpărăturile săptămânale și nu ai cum să nu folosești o pungă de plastic, pune legumele sau fructele în pungă, dar nu le înnoda și lipește eticheta pe un singur produs din interiorul pungii. Când casiera va cântări produsele, înainte să bată bonul, va vedea că totul este în regulă. Iar punga folosită va fi reutilizată până se va rupe de la uzură.

Vineri, 25 iunie

Astăzi nu am ieșit din casă, așa că am în gând o listă de lucruri prin care încerc și eu să îmi îmbunătățesc acest aspect al calității vieții.

Cum să devii o persoană mai eco friendly:

  1. Poți căuta pe internet magazine zero waste, cu produse de îngrijire și igienă. Sunt din ce în ce mai multe. Există la Târgu Mureș, București, Cluj, Oradea și Iași. Dar o veste bună, pentru cei care nu au în oraș magazine fizice, ar fi că există și în formă digitală: comanzi la kilogram, îți sunt livrate și poți composta sau recicla materialele în care au fost aduse.
  2. Poți reduce tot ce părea în exces. Dacă ești ca mine și îți place să îți cumperi multe, dar multe haine, un prim pas spre a fi mai bun cu natura ar fi să nu mai consumi atât de mult fast-fashion. Nu înseamnă să reduci de tot, însă dacă ai cumpăra doar un produs sau două pe lună din mall, iar în rest să cumperi din second hand-uri, tot vei avea un impact mai puțin nociv  asupra mediului. 
  3. Compostează, dacă ai cum. Locuiesc momentan la cămin și nu-mi permit să compostez. Însă selectez extrem de atent ce arunc la coș și unde. Dacă ai posibilitatea de a composta, fă-o! Ce înseamnă asta? Compostarea înseamnă să creezi din fructe și legume, resturi mai ales, îngrășământ natural. Cu ajutorul viermilor din pământul așezat pe fundul vasului de compost, procesul de fermentare devine mai rapid. 
  4. Paiele de plastic. Da, veșnica problemă a paielor de plastic… Poți investi undeva la 8-10 lei pentru 2-3 paie de metal sau sticlă, cu plic de depozitare sau pliabile, facile pentru depozitarea în geantă. Inclusiv unele restaurante nu mai oferă, fără să ceri, paie. Așadar, dacă aveai nevoie de un imbold să-ți cumperi un pai de metal sau de sticlă, acum îl primești. 

Sâmbătă 26 iunie

Nici astăzi nu am părăsit casa, ceea ce a însemnat că nu am aruncat plastic. Asta mă face tare mândră, poate ar trebui să petrec mai mult timp acasă.

Așa că m-am decis să fac un mic playlist de videoclipuri pe care le-am urmărit, pentru a redacta acest articol, dar peste care am dat și în 2019 și au avut un impact major în percepția mea asupra schimbării pe care o fac.

Nu este un drum ușor și nici ieftin în primă fază, cam asta reiese din toate videoclipurile urmărite. Însă este un proces revelator, în care descoperi că lucrurile și noțiunile pe care le considerai normale sunt de fapt o formă de consumerism creată de branduri și livrată nouă ca un must.

Cea mai mare problemă cu care mă confrunt, indiferent dacă sunt pe rețelele de socializare sau afară, este legată de modul în care să le livrez aceste informații prietenilor mei, în așa fel încât să încerce să se schimbe. Mulți dintre ei sunt deschisi la orice fel de discuții, însă acțiunea de a pune în practică este inconvenientul. Așa că le trimit și lor ceea ce am pus mai jos în listă.

Sustainable or Greenwashing? How to Evaluate Fashion Brands

Why humans are so bad at thinking about climate change

10 Ways to Reduce Waste | Zero Waste for Beginners

12 Cheap & Easy Tips for Reducing Your Waste – Sustainable Zero Waste Hacks

Why buying plastic-free groceries is so hard (Marketplace)

why the zero waste movement is NOT a solution to the climate crisis

Duminică, 27 iunie

Dintr-o vină pe care o am de fiecare dată când prietenii mei întreabă ce comandăm când ne strângem, azi am ajuns să petrec ore întregi pe internet să găsesc o soluție la gândurile care mă macină. După vreo cinci videoclipuri legate de zero waste, am dat peste o altă noțiune considerată mult mai facilă pentru cei care întâmpină greutăți la începutul tranziției către zero plastic, minimalist waste. Acest curent este legat de reducerea tuturor cumpărăturilor. Când volumul de consum scade, ușor-ușor, se poate schimba un mindset. 

Peste acest trend am dat ascultând podcastul The Sustainable Minimalist. Când încerci să reduci gradual, vei ajunge într-un punct în care vei simți că nu mai este nevoie de consumul în exces sau chiar deloc, deoarece ai găsit opțiuni sau înlocuitori sustenabili.

Alte recomandări de podcasturi sunt So hot right now, Outrage and Optimism, The Wardrobe Crisis și How to Save the Planet.

Luni, 28 iunie

Cred că cel mai mare inamic al meu, nu neapărat în săptămâna asta, dar în general, este paiul de plastic. Ele sunt una dintre cele mai mari inconveniențe când este vorba de ieșitul în oraș. Există două posibilități în care pot fi aduse odată cu comanda: într-un alt plastic, pe care trebuie să-l rupi pentru a folosi paiul, sau direct în băutură. În primul exemplu, îl poți refuza, însă în a doua posibilitate, răul deja a fost făcut. Ceea ce am învățat este să menționez să nu-mi fie adusă băutura fără pai, însă nu de fiecare dată chelnerul și-a adus aminte. Într-adevăr, nu este vina lui, deoarece are mai mulți clienți, însă este mai bine să menționezi să omită plasticul, decât să nu ai ce face după.

Marți, 29 iunie

Provocarea pe care mi-am propus-o a fost mai mult decât să îmi testez limitele consumului de plastic. Au fost șapte zile de introspecție asupra ideii de a mă opri din consumul unor lucruri care mă-nconjoară fără să vreau. 

Cu adevărat, să mă opresc din a consuma plastic înseamnă să refuz aproape orice îmi face plăcere: înghețată, chipsuri sau produse de igienă.

Pentru a face o schimbare cu adevărat, trebuie să regândesc de la punctul zero. 

Să încerci într-o săptămână să fii zero waste este imposibil, însă am făcut asta mai mult pentru un imbold în redefinirea a ceea ce consideram că pot face și  ce nu. Acum sunt mult mai deschisă la ideea de a nu fi neapărat zero waste, ci minimalistă în folosirea produselor. Am încercat și voi mai încerca diferite lucruri pentru a ridica gradul de reciclare a pungilor (pungi de diferite tipuri în geantă, ceea ce până acum consideram ciudat și o rușine dacă m-ar vedea alții; acum realizez că ceea ce a stat între mine și noi schimbări vizibile și de durată au fost anumite idei care trebuie ușor-ușor deconstruite).

Săptămâna aceasta am aruncat patru pungi pline cu produse de reciclat, majoritatea din plastic sau carton (în această săptămână fiind acasă, adică acest volum de consum se împarte la trei persoane). 

Miercuri, 30 iunie

Ultima mea zi a însemnat mai mult o criză legată de ce aport benefic sau negativ aduc eu în lume: dacă eu pot fi un poluator mai mare, pe termen foarte lung, decât alții, pentru că știu că industriile de fast fashion sau petroliere poluează excesiv. Am  încercat să mă gândesc dacă fac mai mult rău prin nepăsarea față de a încerca să mă implic. Această acțiune poate consta în reducerea plasticului uzat, semnalarea și documentarea despre problemă și luarea de act prin semnarea de petiții. În urma unei lungi seri de documentare, toate petițiile găsite sunt semnate de foarte puține persoane, probabil pentru că nu sunt destul de mediatizate cauzele. Consider că dacă mult mai multă lume s-ar implica, chiar și în semnarea unei petiții, care să atragă atenția asupra problemei în spațiul public, ar exista un punct de plecare în drumul către reducerea producerii de materiale neperisabile care ne poluează aerul, pământul, apele și alimentele. 

Și fix când am dus gunoiul la reciclat, am aflat de la angajații Romprest că în perioada aceasta degeaba colectăm selectiv, deoarece scandalurile mari dintre primăria sectorului 1 și firma de salubritate încetinesc procesul de selecție. A fost un final trist al acestei săptămâni și un început plin de incertitudine pentru mine în această schimbare pentru reducerea gunoiului pe care îl produs (în mare plastic și carton). Dacă eu, ca cetățean și consumator, îmi fac datoria să reduc și să selectez clar unde și ce arunc, de ce autoritățile nu pot duce acest proces la capăt?

Premisele economiei circulare

În 2015, Comisia Europeană a adoptat un pachet de măsuri prin care se încearcă tranziția, în Uniunea Europeană, la o economie circulară, făcută cu ajutorul unor resurse sustenabile. Pe scurt, încă din 2015, a fost început demersul pentru scoaterea de pe piață a produselor din plastic de unică folosință. Aceste măsuri au fost implementate pentru a stopa gradual poluarea maritimă cu microparticule de plastic.

Ce înseamnă economie circulară? Acest plan al liderilor Uniunii Europene și ai Comisiei Europene, este bazat pe reciclat, selectivitate și reutilizare sustenabilă. Ceea ce aruncăm este sortat, evaluat și cu ajutorul deșeurilor se creează energie și materialele necesare. Ceea ce uzăm poate fi refolosit și distribuit înapoi în ecosistemul social, care produce aceeași bani, dacă nu mai mulți. Iar cum materialele prime și cele distribuite în final sunt refolosite, înseamnă că totalul costurilor va va fi mai mic decât profitul. Așadar, consumăm ce utilizăm, iar planetei îi oferim un respiro de la tonele de gunoaie aruncate zilnic în lume.

Însă care este siguranța mea sau a celor care susțin această cauză, că marile firme importatoare vor fi de acord să reducă la zero producția de plastic sau să găsească alternative durabile și compostabile, din bani investiți de ei? Eu asta consider că este marea problemă în acest sector. Oamenii sunt niște simpli consumatori, care pot fi educați, fie prin videoclipuri și știri, fie prin discuții cu activiștii de mediu sau de către firmele care importă strict produse noi.

Lucruri pe care le-am învățat datorită acestei săptămâni:

Pe lângă reciclarea selectivă, făcută la tomberoanele specifice, există și centre care reciclează un singur tip de gunoi (fie sticlă, fie aluminiu, plastic sau carton). Remunerația este mică, aproape nesemnificativă, însă ai mai mare siguranță că produsul nu va fi contaminat pe drum. 

Când primești un colet, poți îndepărta cu atenție orice plastic sau scotch, ai grijă să nu aibă cartonul imperfecțiuni și îl duci la un centru independent de reciclare, unde 100% sunt evaluate și sortate produsele, înainte să fie puse la grămadă. Aceste locuri sunt uneori mai facile în ciclul de reciclare, deoarece multe mașini de gunoi care doar ridică gunoiul reciclabil, pun la un loc totul și există mari șanse să se verse ceva (pentru că nu toți știu ce pot pune la acele ghene containere), așa că acel carton poate fi compromis și scos din sistemul de reciclare.

Aceeași poveste este la toate materialele, însă ceea ce am înțeles este că tot de fiecare ține această schimbare. Deși ne putem face datoria și doar reciclăm, mai multe kg sau mai puține în funcție de consum, drumul deșeurilor până la depozitul de sortare este anevoios. Însă nu toată lumea poate avea timp să caute aceste resurse, mulți nu le avem în oraș sau nu sunt promovate îndeajuns. Așa că o soluție de acest fel, deoarece nu li se poate aplica tuturor, le oferă o șansă multora să nu ia în calcul reducerea de folosire a plasticului.

Oricine își dorește să reducă din cheltuieli, din poluarea zonală și să simtă că participă activ la menținerea mediului într-un stadiu normal, poate încerca să reducă plasticul. Este un proces de lungă durată, în care uneori îți pierzi din speranță, văzând că, deși tu faci unele schimbări, mediul tot afectat este, însă efectele se vor vedea în timp, odată cu creșterea numărului de oameni care aleg să treacă la obiceiuri de consum mai prietenoase cu natura.

Sursa cover foto: Nick Fewings on Unsplash

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.