Pe Schmitt mi l-am imaginat tot timpul ca pe un om inspirat. Ca pe omul care vede ceva pe stradă, merge acasă și scrie. Ca pe scriitorul care are puterea ca poveștilor captivante, uneori umoristice pe care le zugrăvește să le înrămeze mereu un gând bun, ceva care să îți mai bată câteodată la poarta …

Continue reading “Schmitt sentimental: Visătoarea din Ostende (Eric-Emmanuel Schmitt)”