Undeva în Cluj, în zona de periferie, aproape de calea ferată, o clădire veche, care aparţine de Romania Film, e lăsată în paragină si adăpostește un altfel de cimitir: un cimitir al culturii, al timpului ‒ un loc unde filmul este lăsat să moară. Mii de role de peliculă cinematografică de 35 mm, care s-ar întinde pe distanțe kilometrice, zac în mizerie și se dezintegrează câte puțin în fiecare zi. De pe stradă, prin gardul șubred de fier, se vede un morman de peliculă de film, însă, la prima impresie, cei neinițiați în lumea cinematografiei ar spune că este, de fapt, film fotografic sau bandă de casetă. Totul zace sub egida trecutului. Pe clădire se poate observa, printre bucățile de tencuială smulse de timp, sloganul „Trăiască Partidul Comunist Român”. Decorul pare chiar desprins dintr-un film, mai ales din cauza faptului că, în partea din spate a curții, se deschide o arcadă din peliculă cinematografică prinsă, din cauza vântului, printre crengile copacilor.
Pelicula de 35 mm a fost cea mai utilizată peliculă în cinematografie. Numele vine de la lățimea peliculei, care este tăiată în fâșii de 35 mm și are perforații pe ambele părți, înregistrând imagini cu aceeași cadență: 24 de cadre/secundă. Acest tip de peliculă a fost utilizată pentru prima dată în 1892, de către William Dickson și Thomas Edison, cei doi folosind materialul furnizat de către George Eastman, fondatorul companiei Kodak. La începutul cinematografiei, suportul peliculei conținea nitroceluloză, care era o substanță ușor inflamabilă și care degaja o masă de gaze nocive, însă acum substanța a fost înlocuită cu acetat de celuloză sau cu poliesteri, substanțe care nu sunt inflamabile. Totuși, pelicula trebuie păstrată în cutii speciale de transport, iar în cinematografe sau depozite trebuie să se asigure păstrarea la o temperatură și o umiditate adecvată.
Locul în care filmul este călcat în picioare
Pentru a pătrunde în curte, trebuie să intri pe un geam sau să sari gardul, însă ceea ce se află dincolo de gard și dincolo de pereții scorojiți ai clădirii este cu adevărat spectaculos. Pe jos sunt foarte multe role de film, iar pentru a putea explora toate încăperile trebuie să calci direct pe aceste role de peliculă cinematografică. Pereții fac parte și ei din decorul care ne traspune într-o lume a filmelor: afișul filmului „Forever Young” (1992), care îl are ca protagonist pe Mel Gibson, a rezistat destul de bine umezelii. Alături de Mel Gibson veghează asupra locului și Sylvester Stallone și Sharon Stone pe afișul filmului „The Specialist”(1994).
Filme per kilometru
Un film întreg încape pe aproximativ 8-9 bobine, fiecare având 2-3 km, dar unele role cu filme mai lungi pot avea și 6-7 km lungime. În acest loc, aparent uitat de lume, sunt multe bobine care, teoretic, ar mai putea fi proiectate dacă ar fi conservate și arhivate într-un mediu propice, ferit de lumină puternică, umezeală și praf. Pe jos, printre rolele de film și cioburile de sticlă, se află risipite și foi din caietul tehnic al filmelor, un caiet în care sunt notate cinematografele în care a fost rulat filmul, tipul aparatului pe care a fost rulat și totalul proiecţiilor – practic, un fel de istoric a rolei de film. Cinematografe precum „Pacea” din Sibiu, „Dacia” din Baia Mare, Bistrița, Arad și Piatra Neamț, „Scala” din Zalău, „Progresul din Mediaș sau „Arta”, „Favorit” și „Mărăști” din Cluj-Napoca sunt câteva dintre locurile în care filmele au fost rulate de peste două-trei sute de ori.
Actori celebri și-au dat întâlnire aici
Deși timpul pare să-și fi pus amprenta pe acest loc, totuși, printre filme vechi, se află și filme de prin anii 2000. Printre cutiile ce conțin peliculă cinematografică de 35 mm sunt filme celebre ca „Charlie’s Angels” (2000), avându-le ca actrițe principale pe Cameron Diaz, Drew Barrymore și Lucy Liu, „Collateral Damage”(2002), în regia lui Andrew Davis, cu Arnold Schwarzenegger în rolul principal, dar și un film din seria Harry Potter care, cu siguranță, a marcat copilăria și adolescența generației din anii ‘90 – „Harry Potter and The Goblet of Fire” (2005). Pe una dintre rolele atârnate de tavan se observă o secvență cu Robert De Niro și Blythe Danner din „Meet the Fockers”(2004), dar și secvențe din „The Last Samurai”(2003), „Men in Black II”(2003) și „Dracula 2000”(2000).
Locul e necunoscut în lumea filmului clujean, dar a devenit un teren de joacă pentru copii
Numeroase festivaluri internaționale de film au loc în centrul Clujului și aduc, o dată cu ele, foarte multe personalități, iar orașul se poate mândri cu multe cinematografe și locuri în care se pot proiecta filme, însă, la periferie, între clădiri gri și vechi hale industriale, filmul și, totodată, cultura sunt lăsate să moară în nepăsare.
Deși locul prezintă o situație tristă, acesta a devenit o atracție pentru clujeni și este vizitat de tot mai mulți oameni, fiind utilizat pentru photoshooting-uri și pentru filmarea unor videoclipuri, sau pentru a lua mostre de peliculă acasă, iar copiii îl consideră un loc de joacă. Ștefan S., în vârstă de 13 ani, se joacă în acel loc de 4 ani și sare împreună cu vecinii săi, direct de pe clădire, în mormanul de peliculă. El a elucidat un mister pe care managerul de la cinematograful Florin Piersic din Cluj-Napoca, cinematograf care se află sub conducerea România Film, nu l-a putut elucida când a fost întrebat de ce locul a ajuns să arate așa: „Clădirea e aici de mulți ani, iar rolele de film erau puse pe etajere metalice. Țiganii au furat fierul, iar noi ne-am jucat cu rolele și le-am scos afară din clădire.”
Cu toate că pe bobinele de film este menționat faptul ca ele aparțin de „Romania Film” și că depozitul se află în proprietatea acestei instituții, Gabriela Bodea, fost director „Romania Film” – oficiul Cluj și actual manager al cinematografului „Victoria” din Cluj-Napoca, a marturisit că nu știe nimic despre acest loc.
De asemenea, nici Dan Curean, profesor la Facultatea de Teatru și Televiziune din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” şi specialist în producţia de film documentar nu știa de existența acestui loc, devenit un teren de joacă pentru copii.
Ar trebui acordată mai multă atenție acestei pelicule, ținând cont că multe dintre rolele de film de acolo sunt întregi și ar putea fi curățate, depozitate și arhivate, mai ales pentru că, la cât de repede evoluează tehnologia, e posibil ca în următoarele decenii aceste resturi de peliculă cinematografică să devină piese de muzeu. Acum toată lumea stochează filmele pe suport digital și, chiar și la cinematografe, filmele sunt proiectate de pe acest tip de suport. De asemenea, oricine poate intra în curtea depozitului, iar un chibrit aprins din neglijență ar putea provoca o tragedie.
