Primăvara anului 2008. Băieţii din clasa a XI-a de la Liceul Sportiv „Banatul” din Timișoara au parte de ceva mişcare pe terenul de fotbal. Printre unii, care deja par a avea fizicul unor fotbalişti consacraţi şi sunt gata oricând de un umăr la umăr, găseşti un tip mai subţirel, care la o mică analiză îţi aminteşte de cei din clasele generale. Gabriel e prins în jocul celorlalţi, iar printre atâţia colegi mult mai zdraveni e singurul care-i poate întoarce pe toate părţile. Se vede, are ceva special.
Cinci ani mai târziu, pe celebrul stadion Santiago Bernabeu din Madrid se joacă un meci ce pare a avea o favorită certă, Real Madrid, şi un outsider, Granada. Gabi, subţirelul de altădată, păşeşte pe gazon, unde dă mâna cu celebrii Cristiano Ronaldo sau Iker Casillas. Contrar aşteptărilor, galacticii spanioli sunt ţinuţi în şah de o echipă la care Gabriel Torje zburdă pe teren. Pentru ca tacâmul să fie complet, Granada câştigă meciul şi echipa românului ţine capul de afiş al tuturor ziarelor din Spania.
De la preparatul prăjiturilor la crearea golurilor
Gabi, care înainte de a mânca fotbal pe pâine la „Banatul” se specializase pe prepararea prăjiturilor la grupul de industrie alimentară din oraşul bănăţean, a atins un nivel superior. Micuţul mijlocaş a ajuns de la Poli Timişoara, echipă ce l-a scos în fotbalul mare, la un nivel unde se bate de la egal la egal cu marii fotbalişti ai lumii.
A beneficiat de încrederea acordată de Dinamo, care l-a luat din oraşul de pe Bega şi l-a dus la Bucureşti. Suma de două milioane de euro plătită de câini către timişoreni nu e de ici, de colo, dar nici prestaţiile mijlocasului nu s-au lăsat mai prejos. A început să-şi cucerească fanii prin meciuri şi goluri. Nu se bate cu nimeni în declaraţii şi nu a spus niciodată că e dinamovist de mic. Cu toate că au existat şi episoade mai neplăcute.
Episodul cu „Steaua e numai una” l-a îndepărtat pentru o perioadă din inimile fanilor dinamovişti. Totuşi, sensibilitatea arătată la finalul meciului cu Steaua din Cupa României, când a izbucnit în plâns, l-a propulsat pe Gabi printre fotbaliştii cei mai iubiţi din ultimii ani ai lui Dinamo.
“Don’t expect me to be Alexis Sanchez”
După 3 ani petrecuţi în groapă, câinii au început să primească tot mai multe oferte pentru mijlocaş. Cele peste 100 de meciuri jucate pentru câini au fost de ajuns. Hamburg, Wolfsburg, Lille, PSG şi Rubin Kazan au fost echipele vehiculate că ar fi pus pe masă sume de peste 3-4 milioane de euro pentru a-l lua din România. Cel puţin la Rubin, în Rusia, ar fi fost îngropat în bani.
Udinese Calcio, formaţie de primele locuri în Serie A, a câștigat licitația. Pentru formaţia ce căuta un nou înlocuitor pentru Alexis Sanchez, plecat pe o sumă la care cluburile româneşti abia visează ( 26 milioane de euro), banii n-au fost o problemă la acea perioadă.
“Spira il vento dell’Est: Ecco Gabriel Torje!” („Bate vântul din Est: Iată-l pe Gabriel Torje”), titra site-ul oficial al italienilor imediat după semnarea contractului. Torje a ţinut, totuşi, să le mai taie din avânt friulanilor după declaraţia în care s-a ferit de o comparaţie cu chilianul Sanchez. S-a şi văzut diferenţa. Nu s-a putut impune în trupa lui Guidolin, iar italienii au început deja să-i caute o formaţie care să-l crească în locul lor pentru un an de zile sau mai mult.
La numărul 21 s-a oprit mijlocaşul cu meciurile pentru alb-negri. Cele două goluri marcate pentru italieni şi debutul magnific cu două pase de gol au fost date uitării.
Messi de România în peninsulă Iberică
Mirajul confruntărilor cu Real Madrid sau Barceloana l-a direcţionat către Spania. În „ţara toreadorilor” îl aştepta Granada, o echipă care până atunci era o anonimă pentru majoritatea formaţiilor de primă ligă.
Ajuns acolo la pachet cu colegul de la Udinese, Floro Flores, Gabi a simţit încă de la început cum e să intri în gura fanilor. După numai 15 minute jucate, a comis faultul prin care Rayo Vallecano a profitat şi a marcat singurul gol al meciului. Totuşi, promisiunile făcute fanilor au dat roade. Cu paşi mici, s-a impus în prima echipă, ba chiar şi-a servit atacanţii cu câteva mingi puse pe tavă pentru gol.
Nu degeaba cotidianul de sport „AS” l-a inclus pe lista celor ce au crescut competitivitatea în Primera Division. L-au preferat pe Torje în detrimentul unor fotbalişti veniţi cu surle şi trâmbiţe la granzii Spaniei, precum Song sau Luka Modrić.
Cu bune, cu rele, dar în special bune, sezonul s-a terminat şi Gabriel a trebuit să-şi facă bagajul de întoarcere în Italia. Coşmarul numit Guidolin, antrenorul care l-a trimis în Spania, era însă prezent la antrenamentele echipei şi anul acesta. Motivul a fost numai bun pentru impresarul fotbalistului să-şi ia la rând numerele din agenda telefonică pentru un nou împrumut. Transferul definitiv era puţin probabil, din cauza sumei cu multe zerouri solicitate de Udinese pentru acesta.
Vestea că Torje şi-a găsit echipă tot în Spania, iar acum nu la o anonimă precum Granada, ci la Espanyol Barcelona, rivala de moarte a echipei lui Messi, a explodat chiar din prima zi. Nici salariul de jumătate de milion de dolari, pe care-l va primi pentru acest an, nu-i de lepădat.
În aproape trei luni la Espanyol, Torje nu a prea convins, însă. Nu mai e fotbalistul apreciat la Granada şi lăudat de ziarele spaniole. Mai degrabă, e cel despre care Marca scria în octombrie că este „Numai un alt transfer al antrenorului Aguirre, ce nu a ajuns să fie protagonist”.
Cristian Safta, dirigintele lui Torje din clasele V-VIII spune că încă de mic se vedea la el că e „un mic extraterestru”. Imediat după transferul la Udinese, fotbalistul i-a trimis un mesaj profesorului în care i-a spus: „Urmează Barcelona”. Se pare că a avut dreptate într-o privinţă. Chiar a ajuns la Barcelona, însă la Espanyol. Să-i calci pe urme lui Gică Popescu e destul de greu, însă vom vedea în următorii ani dacă şi imposibil.
