Ești student și te plictisești. Urmează întrebarea cea mai des întâlnită în această situație: „Unde mergem astazi?”. Evident, răspunsul trebuie să respecte anumite norme de conduită impuse de viața studențească: te duci acolo unde îți este locul. Un anume bar e potrivit doar pentru câțiva oameni. Categoriile în care se împart localurile nu sunt multe, dar, cu siguranță, oamenii din ele au fiecare au coloratura lor.
Pe Mitică l-am cunoscut în Bamboo sau Obsession
Să începem cu începutul: cluburile „de fițe”. Acolo merg, de obicei, copiii precum Mitică Fâsegist, care aruncă în silă pe bar câte un Eminescu și mai comandă încă o sticlă de șampanie. E deja beat și vrea să își sărbătorească euforia făcându-le cinste celor de la masa de lângă cu a doua sticlă de rachiu din lacrimi de panda. La urma urmei, mami și tati tocmai i-au mai virat o sumă fenomenală în cont, răsplata că a ajuns și el la un seminar în toată săptămâna de dinainte. Acestea sunt acele localuri unde nu poți să mergi de două ori cu aceeași rochie sau cu o cravată deja etalată, pentru că lumea mondenă te-ar excomunica pe loc. Dar sunt localuri ale viselor: băieții visează să plece cu cineva acasă, fetele visează să își cunoască viitorul soț bogat sau măcar vreun căutător de talente care să le recunoască valoarea. Cine nu a visat niciodată în Bamboo, Diesel sau Obsession să arunce prima piatră.
Baruri de date-uri perfecte pentru metaliști
Urmează apoi, pe lista noastră, barurile de rockeri. Ce contează că nu ai călărit în viața ta nici măcar o bicicletă, darămite un motor? Dacă ai ceva care să semene cu o vestă de piele, aici e locul tău. E locul perfect unde să aduci o fată la prima întâlnire. Dacă fata e tot ce ți-ai dorit vreodată, va fi mult prea preocupată să dea din cap și nu va fi atentă la tine. Ea are părul lung și negru, pierce-uri și cercei în locuri neașteptate: sprâncene, buze, nas, frunte, talpa piciorului stâng. Poartă în portofel o poză cu un Harley-Davidson și speră că, în curând, aceasta nu va fi singurul item din portofel Dacă, în schimb, domnișoara te plictisește groaznic și nu e genul tău, muzica e oricum prea tare ca să auzi ce zice. Puncte bonus pentru astfel de locuri: au niște prețuri incredibil de mici la o băutură vag colorată și cu o proveniență discutabilă pe care o numesc bere.
Ei doar bâlbâie ceva despre Heidegger
Un loc foarte special în categorisirea barurilor frecventate de studenți sunt acele cafenele ale artiștilor. În traducere liberă, baruri de unde ieși mirosind ca o scrumieră, marcă a faptului că ai petrecut câteva ore admirându-l pe pseudo-actorul de la masa de lângă sau pe filosoful avangardist de la bar. Primul își vântură podoaba capilară într-un mod foarte teatral în timp ce recită replici dintr-o piesă de teatru „underground”. Își dorește să fie următorul Tudor Chirilă. Dacă cineva i-ar spune că ar trebui să aspire la statutul lui Toma Caragiu, își va da ochii peste cap și va zice doar „Nu am chef azi”. Filosoful pufăie dintr-o țigară rulată și bodogăne ceva despre Heidegger către barmanița prea ocupată ca să fie interesată. Să nu care cumva să îi spună cineva că Heidegger e plictisitor. Urmează atunci o discuție interminabilă despre „hermenautică”. Toți ceilalţi beau vin și discută, evident, politică. Fiecare speră că va frânge atunci încă o inimă sub 18 ani. Dar orele trec, banii oricum nu au fost (că doar ce artist ești dacă ai măcar un leu) și fiecare pleacă, dintr-un astfel de bar, sperând că, poate, a doua zi va fi mai aproape de statutul de neînțeles. Poate va ieși în fața barului și va atrage atenția poliției. Astfel, va primi o amendă și va obține statutul de renegat.
Într-un loc diferit de toate astea, unde volumul muzicii e suficient de scăzut cât să poţi discuta, unde vin oameni care doar beau o cafea, sungurul subiect de discuție mai interesant decât noua grădiniță deschisă în centru e vremea de afară. Aici nu se întâmplă nimic. Iar în tot timpul ăsta, unii visează cu lacrimile de panda în pahar, alții dau din cap și alții îl fac pe Heidegger să se învârtă în mormânt. Dar, măcar, întrebarea „Unde mergem astăzi?” are întotdeauna un răspuns.
