La 21 de ani, Andrada Man, studentă la Universitatea Viena, secţia Studii juridice, are un palmares impresionant şi un viitor promiţător. Este multiplă campioană la karate, deţinând un titlu de campioană internaţională, cinci de campioană naţională şi patru de vicecampioană. De asemenea, este olimpică la istorie, filosofie, română, sociologie, franceză, matematică. Aşadar, am invitat-o pe Andrada Man la un ceai să-mi povestească cum e să fii un bun performer şi în cadrul activităţii şcolare, dar şi în sala de antrenament.
Bineînţeles, am vrut să ştiu cine o inspiră pe Andrada şi care sunt pasiunile sale, spunându-i că eu consider această întrebare clişeică, dar că sunt curioasă să ştiu răspunsul:
E aproape imposibil de stabilit exact. Îmi plac Kant şi Cioran şi mă înţeleg bine şi cu Paler, deşi filosofiile lor nu prea se aseamănă. Îmi place sportul şi percep karatele mai mult drept un stil de viaţă, decât ca un sport. În rest, îmi place să citesc. Citesc mult, citesc orice. Sunt pasionată de ştiinţele juridice, fapt pentru care am ales să urmez cursurile facultăţii de Drept.
De ce spui că artele marţiale sunt un stil de viaţă?
Am început karatele în urmă cu 12 ani şi, din copilul sensibil şi răsfăţat, am devenit, în mare parte, omul disciplinat de azi. Karate, în viziunea mea, este prost perceput ca un sport în care înveţi să te baţi. Eu n-am învăţat asta. Eu am învăţat să lupt. Să transpun lupta din ring în viaţa reală şi disciplina şi perseverenţa şi-au spus cuvântul în momentul în care am promovat examenul pentru centura neagră la 15 ani. De aceea spun că artele marţiale sunt un stil de viaţă.
Ce te-a motivat să începi acest sport?
Neîncrederea tatălui meu şi refuzul de a-mi cumpăra un kimono. Am făcut un pariu atunci cu el, că după un an voi primi kimono-ul. Au trecut 12 şi am schimbat 4 kimono-uri.
Care au fost cele mai importante premii?
În viziunea altora, sunt o multiplă campioană naţională şi campioană internaţională la karate, olimpică la faza judeţeană la filosofie şi istorie. De asemenea, am luat locul întâi la olimpiada de matematică, sociologie, franceză, la Sesiunea de referate şi comunicări, două premii de locul doi la olimpiada judeţeană de română, diplomă de onoare din partea Colegiului Naţional „Simion Bărnuţiu”, Şimleu Silvaniei şi diplomă de excelenţă din partea primăriei, dar asta e mai puţin important. În viziunea mea, cel mai important premiu a fost faptul că am învăţat să respect ceea ce fac eu şi ceea ce fac alţii.
Ce loc au ocupat studiile în viaţa ta, în timp ce practicai karate?
Studiile au fost şi sunt prioritare, bineînţeles. Am învăţat că pot să am mai multe priorităţi şi am învăţat să nu dorm până nu-mi sunt gata temele, chiar dacă veneam obosită de la antrenament.
Care crezi că sunt calităţile care te-au ajutat să îmbini cele două aspecte ale vieţii tale şi să obţii rezultate în ambele?
Perseverenţa şi încăpăţânarea mea, uneori prostească, de a învăţa tot, de a asimila tot ceea ce oamenii de lângă mine pot să mă înveţe. Şi, bineînţeles, dragostea pe care am pus-o în fiecare lucru pe care l-am făcut. Dacă alegi să faci ceva, fă-o cu tot sufletul sau n-o fă deloc!
Au existat momente în care ai simţit că clachezi?
(Râde). Da. Momentele în care mi se termină provizia de ciocolată şi trebuia să stau trează. De fapt, nu-mi amintesc un moment în care să mă fi gândit să renunţ la ceea ce fac. Cred că asta îmi e menirea, să fac cât mai multe lucruri, iar oamenii de lângă mine să-şi ia fiecare partea din cunoştintele mele de care au nevoie.
Cine te-a susţinut în tot demersul acesta?
Sunt o singuratică şi o egoistă în acel timp, în sensul în care cred că cele mai bune soluţii pentru a mă ajuta le am eu. Părinţii mei au încercat să-mi susţină avântul sau cel puţin, să mi-l tolereze.
Care sunt principalele tale realizări la şcoală?
Cea mai mare realizare a mea de-a lungul acestor ani a fost faptul că am avut timp să citesc. Pe plan şcolar, am terminat şef de promoţie de fiecare dată când am avut ocazia; în fapt, de două ori. Şi-am participat la numeroase olimpiade, două naţionale, la istorie şi filosofie şi restul la nivel judeţean. Am studiat primul an la Facultatea de Drept, Universitatea „Babeş-Bolyai”, iar acum sunt studentă în Viena, urmând aceleaşi cursuri.
Ceea ce ai realizat îţi aduce fericire?
Eu cred că fericirea e mai mult o chestiune care depinde de voinţa noastră şi mai cred că, de cele mai multe ori, durează doar câteva clipe; dar e mai bine că e aşa, cred că am înnebuni cu toţii dacă fericirea ar fi o stare continuă. Eu sunt fericită în nefericirea mea, în zbuciumul şi bucuriile de o clipă, dar sunt un om norocos.
Foto: arhivă personală
