Super Bowl, un fel de finală a campionatului de fotbal american numit NFL, este urmărit anual de peste 100 milioane de spectatori. Pe lângă asta, un spaţiu de publicitate de 30 de secunde, care se termină cât ai zice „peşte”, incepe de la „mica” sumă de 4 milioane de dolari. Aceste lucruri pot caracteriza cel mai bine importanţa pe care o poate avea acest sport (cel puţin în străinătate), activitate ce a ajuns în urmă cu câţiva ani şi în Cluj Napoca.
Daniel Danciu are 25 de ani, este absolvent al Facultăţii de Psihologie din Cluj, practicant al paraşutismului de performanţă şi al câtorva stiluri de arte marțiale. Are chiar niscaiva medalii naţionale la aceste sporturi, ceva mai exotice pentru cele practicate de obicei în România. Totuşi, pe lângă săriturile din avion şi luptele cu centură neagră, Daniel mai are o mare pasiune: fotbalul american.
Dacă băieţii din Japonia pot, sigur putem şi noi
Divizia profesionistă de fotbal american din Japonia, numită X-League, poartă, într-o oarecare măsură, meritul de a fi principalul motiv pentru care acest sport există în acest moment în Cluj-Napoca. Ar putea fi număraţi pe degete cei care s-ar fi gândit că nişte sportivi niponi l-ar inspira pe cel care a adus fotbalul american în Cluj-Napoca.
„Mi-a venit ideea în momentul în care am văzut meciuri de fotbal american de colegiu din Japonia. Mi-am zis că dacă băieţii din Japonia pot, sigur putem şi noi”, mi-a spus Daniel. De altfel, acesta mai făcea meciuri cu colegii, pe unde apuca şi găsea un teren. Aşa cum mai fac puştanii din ziua de astăzi când au chef să încingă o miuţa între ei.
Postarea de pe forum a lui „Frozenfire”, a.k.a. Daniel Danciu, ce stă la baza creării primei echipe de fotbal american din Cluj-Napoca, încă sălăşluieşte prin topic-urile forumului de pe OnlineSport. Fraza „Nu-ţi pulsează sângele din dorinţa de a juca fotbal american în Cluj, dar te opreşte faptul că nu ai cu cine?” ar fi trebuit să fie responsabilă captării atenţiei. În ciuda aşteptărilor, pe lângă cei 4 membri deja existenţi (Daniel, Cipri, Lorand şi Răzvan, ultimii trei fiind prieteni de-ai lui), o singură persoană s-a arătat interesată de a se alătura echipei. Alex Bradea a fost cel încântat de idee.
Fotbalul american nu e un sport la care, în România, cei ce formează o echipă ar putea avea pretenţii la diverse selecţii, unde să aleagă cei mai buni atleţi şi oameni care au mai făcut cunoştinţă cu fenomenul, lucru pentru care cei din echipă căutau membri noi fără nicio pretenţie. Era un fel de „Vii să joci un fotbal american cu noi? Ne mai trebuie 2-3 coechipieri”.
O întâmplare amuzantă ce a rezultat chiar din imposibilitatea creării unor criterii de selecţie a celor ce vin în echipă s-a petrecut chiar la unul dintre antrenamente. Unul dintre cei veniţi pentru a juca nu era deloc obişnuit cu efortul ce trebuia depus la fotbalul american. La un moment dat, acesta s-a oprit și a stat, sprijinit de un copac, timp de aproape o jumătate de oră. Nici până în ziua de astăzi nu ştiu dacă tipul ăla a leşinat sau doar se odihnea cu ochii închişi”, mi-a mărturisit Daniel.
„Transilvania e un tărâm mistic. Şi dacii erau asociaţi cu dragonii”
După ce s-au strâns, cu mari greutăţi, oameni pentru echipă, aceasta avea nevoie de un nume. Ce nume putea să aleagă un paraşutist, simpatizant al diviziei de paraşutism „Dragonii Transilvani”, decât unul ce are legătură cu aceste creaturi mistice: Crimson Dragons a fost numele ales. Daniel a motivat faptul că a ales denumirea echipei din cauza notorietății zonei din Transilvania, care e asociată cu vampirii şi dragonii.
Primul meci al echipei s-a disputat prin luna decembrie a anului 2009. Adversarii, cei de la Bucharest Warriors, erau printre cei mai buni din România. Deşi au pierdut detaşat, clujenii erau mulţumiţi că au avut parte de un joc amical în compania uneia dintre cele mai importante formaţii de fotbal american din România. Totuşi, pentru că nu aveau destule echipamente, la fiecare schimbare dragonii schimbau uniformele între ei. Dragonii aveau exact 11 echipamente, cât pentru echipa ce trebuia să fie pe teren din primul minut, fără rezerve.
Cu părere de rău pentru iubitorii de fotbal american, trebuie să spun că meciul cu Warriors a fost şi ultimul pentru Crimson Dragons. Cu toate acestea, când l-am întrebat pe Daniel dacă echipa s-a desfiinţat, acesta a spus că preferă sintagma „şi-a suspendat activitatea”. Motivul principal este lipsa interesului şi a unor condiţii bune pentru desfăşurarea activităţii, asta deoarece „este o problemă insurmontabilă de infrastructură”. Pe lângă asta, conform spuselor lui, „este un sport în care bagi bani fără a avea posibilitata de a scoate”. Vorba aia, „Bagă, bagă. Bagă bani. Bagă bani!”.
Singura echipă ce a jucat în toate finalele de RoBowl
Unii dintre jucătorii ce au jucat înainte şi la Crimson Dragons nu au stat departe de sport nici după cele ce s-au întâmplat cu echipa. Alex Bradea şi Andrei Antonescu, doi foşti componenţi ai echipei, stau la bazele creării şi dezvoltării echipei Cluj Crusaders, echipă ce reprezintă destul de bine fotbalul american în Cluj, lucru pentru care publicul clujean a început să-i cunoască. Nu pe stradă, ci atunci când văd ştiri despre echipă sau afişe pe diverși stâlpi din oraş.
Conform lui Alex Bradea, faptul că celelalte echipe din ţară au început să mai mişte în plan fotbalistic şi să joace mai organizat a fost un impuls pentru cei care se antrenau, iniţial, la cartodromul din Cluj. Oricum, până să ajungă la cei 42 de membri pe care-i au în momentul de faţă, aceştia abia numărau 10 oameni la cartodrom. La asta se mai adaugă faptul că nu era cine ştie ce organizare, munca în paralel şi cursurile erau motivele pentru care „6 veneau sâmbăta şi 4 duminica” la antrenamente.
Venirea la echipă a antrenorului de acum, Rafael Ruiz, a însemnat o modificare majoră. Mexicanul care a crescut şi învăţat fotbalul american într-o ţară în care trebuie să spui „pa” acestui sport dacă ai peste 26 de ani, deoarece eşti considerat prea bătrân, i-a învăţat tot ce ştie pe băieţii de la Crusaders. După cum spune şi Alex, „înainte să vină Rafa, eram nişte băieţi care învăţău fotbal american doar de la ce vedeau la televizor”. Rafael i-a învăţat ce înseamnă poziţionarea în teren, stilurile de joc şi le-a îmbunătăţit condiţia fizică, ca să nu obosească după 3-4 sprinturi pe un teren de 100 yarzi.
Din patru finale de RoBowl, în principal datorită pregătirii lui Rafa, clujenii le-au jucat pe toate. Aceștia a câștigat două, iar la cea de-a 3 a au reușit un comeback de excepţie. Clujenii au pierdut acasă primul meci, însă la Bucureşti au dus meciul în prelungiri şi, după aceea, s-au impus. Plus că returul era unul în care unii organizatori ar fi fost în stare să anunţe dinainte câştigătoarea. Devotamentul băieţilor, însă, a întrecut orice aşteptări.
În a doua finală, mânaţi de o foame nebună datorită eforturilor făcute pe teren, membrii echipei au mers din Bucureşti până la Braşov ca să mănânce, în Pădurea Bogății. Toate la recomandarea unui coleg, care le spunea încă de pe la ieşirea din Bucureşti că restaurantul e cu „două curbe mai încolo”.
Cluj Crusaders este, de asemenea, prezentă la foarte multe evenimente locale. Alex Bradea şi Andrei Antonescu mi-au spus câteva dintre activităţile la care au participat. Transilvania College, Little People România, Zilele Clujului sau campanii de donare de sânge sunt câteva dintre cele în care au fost invitaţi de organizatori. De asemenea, Andrei mi-a spus că urmează o colaborare cu Habitat România.
Un obiectiv al celor de acolo este dezvoltarea fotbalului american în România, iar acesta pare să fie într-o dezvoltare vizibilă. Mărturie stă comparaţia dintre echipele de anul trecut şi cele de anul acesta. Acestea au sărit de la 4, câte erau anul trecut în campionat, la 9, cifră ce reprezintă numărul echipelor ce s-au înscris la ediţia de anul acesta a campionatului.
