Au trecut mai bine de două săptămâni de când ciorditorii fotbalului românesc și-au ocupat locurile de cinste la brutărie. Cu riscul de a plictisi, am să revin asupra acestui subiect. Printre cei 8 care au speriat vestul se regăsesc două personaje foarte dragi mie și, anume, Ioan Giovani Becali și managerul huligan al echipei Steaua București.
Ne-au picat fețele în momentul în care am aflat că niște hoți, niște infractori au fost condamnați la închisoare. A început să ne sperie normalitatea. Cum să te uimească faptul că unul ca Ioan Becali ajunge la închisoare? Acest Giovani a ținut, de-a lungul timpului, adevărate teorii televizate cu privire la mafiotism, a elaborat o întreagă teorie a șmecheriei, în care ne explică el ce înseamnă conceptul de mafiot și cum dă el șpagă pe ici, pe colo. Să nu uităm cantitățile de salivă pe care le-a lăsat, de-a lungul timpului, în studiourile unor emisiuni. Și, totuși, lumea a fost uimită când judecătorii au realizat un act de normalitate, adică au trimis un escroc după gratii.
Cât despre colegul de suferință al domnului Becali, managerul huligan, se găsește și el în aceeași categorie, doar la un nivel mai mic: el este un borfaș de o mai mică anvergură. Dacă e să aruncăm o privire asupra ascensiunii managerului, ne aducem aminte automat de acel croșeu bine aplicat unui suporter al echipei din Ghencea. Să nu uităm nici exploziile din cadrul emisiunilor de sport în care managerul Stelei se comporta asemenea unui opus al vidanjorului, în direcția mai multor persone care au avut realizări în cadrul sportului rege. Să nu uităm huliganismele comise de personajul în cauză, în vara anului trecut, când, asistat de două gorile, a sucit vitejește mâna unei jurnaliste, înainte de antrenamentul oficial al echipei Steaua București. Și totuși, după pronunțarea sentinței, s-a grăbit domnul manager pe o rețea de socializare să scrie „Mulțumesc România!”. Înduioșător. Adică am îndrăznit noi să facem așa ceva? Cum ne-am permis, dom’le, să-l condamnăm pe domnul manager? Îngrijorător este faptul că huliganul a anunțat din pușcărie că o să se-ntoarcă mai puternic. Poate o să aducă de după gratii noi îndeletniciri, noi tactici golănești de agresare.
După acest articol pot fi catalogat drept răutăcios sau mai știu eu ce. Dar o să fiu sincer: indiferent de cum voi fi catalogat, nu o să-mi ascund bucuria pe care am simțit-o în momentul în care am aflat că acești bișnițari de autogară au primit ceea ce merită. Pentru binele acestei societăți și pentru binele fotbalului ‒ sport pe care, personal, îl iubesc ‒ sper ca acești interlopi să rămână acolo mult timp.
