1922. Soarele a răsărit și se anunță o zi frumoasă la Downton Abbey, însă o tensiune exaltată plutește în aer. Lady Rose (Lily James) pregătește o surpriză unchiului ei, lordul Grantham (Hugh Bonneville), cu ocazia zilei de naștere. Complici sunt toți, atât membrii familiei Crawley, cât și personalul, dar nimeni nu știe exact în ce constă surpriza plănuită de tânăra rebelă Rose. De aceea, domnul Carson, majordomul, este mai agitat decât de obicei. Spritul tradițional britanic, pasiunea pentru muncă și nevoia de a plănui totul în cel mai atent detaliu îmi amintesc imediat de Anthony Hopkins în rolul majordomului Stevens, din filmul Rămășițele zilei. Doamna Patmore are mult de muncă la bucătărie, Carson trebuie să aleagă vinul, valeții curăță argintăria, iar doamna Hughes are grijă de curățenia generală a casei. Spre seară, surpriza sosește și trebuie ascunsă o perioadă scurtă de timp în bucătărie. Pentru prima oară la Downton Abbey, ne este prezentat un personaj de culoare. Aceasta este surpriza lui Rose: un cântăreț de jazz cu orchestră, care este privit cu suspiciune, mai ales de Carson și mama lordului Grantham, Violet Crawley (Maggie Smith). Ei bine, până la urmă, aristocrația britanică se simte „ciudat” de bine pe acest ritm muzical și petrecerea continuă până târziu.
Serialul este ecranizarea adaptată a cărților The world of Downton Abbey și The Chronicles of Downton Abbey, scrise de Jessica Fellowes, care este nepoata lui Jullian Fellowes, producătorul și scriitorul scenariului pentru Downton Abbey. Regizorul este Brian Percival, ultima peliculă semnată de acesta fiind The Book Thief. Se pare că eforturile echipei dau roade, astfel încât, după două sezoane, serialul a fost nominalizat de 27 de ori la Primetime Emmy Awards, stabilind, astfel, un record. Odată cu sezonul trei, devine unul dintre cele mai urmărite seriale din lume. Șapte premii au fost câștigate de Maggie Smith, al cărei rol de mamă, bunică și prietenă este presărat cu umor britanic, care iese la iveală mai ales în prezența rudelor de origine americană și de fiecare dată când aceasta o tachinează pe Isobel Crawley (Penelope Wilton).
Serialul este o dramă istorică realizată cu o deosebită atenție la decor, costume și detalii, precum bijuteriile purtate de femei sau materialele folosite la rochii. Primul episod al serialului a apărut în 26 septembrie 2010 și prezintă primirea veștii scufundării Titanicului de către familia Crawley. Odată cu vaporul, dispare și moștenitorul de drept al domeniului Downton Abbey. Putem urmări cum se desfășoară viața unei familii aristocrate engleze, complexitatea personajelor și cât erau de vizibile diferențele sociale din Anglia în perioada interbelică. Un moment crucial al serialului este prezentarea acțiunii din Primul Război Mondial și a urmărilor acestuia, consecințe care sunt acceptate cu greu de societatea britanică, mai ales în ceea ce privește relația dintre aristocrație și clasa de jos. Serialul este caracterizat de Alessandra Stanley pentru nytimes.com ca fiind ”a show about class differences that panders to contemporary notions of democracy and equality.” Trebuie menționat accentul autentic britanic al actorilor și ritualurile englezilor, prezentate în cel mai mic detaliu, ceea ce transformă serialul, într-o oarecare măsură, într-un documentar cu valoare istorică.
Până în prezent s-au filmat patru sezoane, iar sezonul cinci este așteptat în această toamnă cu nerăbdare, mult ceai, accent britanic „downtonian” și multe alte replici istețe ale ducesei Crawley, care, poate, a aflat, între timp, ce este un weekend.
