Tindem să ne construim o anumită experiență legată de ceea ce ne înconjoară, bazată pe legăturile și generalizările pe care le putem face. Până unde reușim să ne facem o idee cu privire la un anumit lucru, om sau concept fără a strecura o prejudecată? Cât de pregătiți suntem să nu punem eticheta pe o persoană după prima impresie sau cât de pregătiți suntem să așteptăm să ne formăm părerea după ce am cunoscut subiectul și nu după vocea lumii care se ia după ea însăși?
Stereotipurile cu privire la oameni sunt generalizări care desconsideră. O fi limba română una flexibilă, dar personalitățile umane sunt infinite. La fel și situațiile. Oricât de adevărat este că există un număr limitat de tipuri umane, nu există persoane care să fie doar un tip uman și atât. Conviețuirea, anturajul, influențele, alegerile, afinitățile, educația, mediul au un impact major și formează personalitatea unei persoane în timp, pe nesimțite. Poți să fii un tip uman. Ești. Dar nu ești numai atât. Și nici ceilalți nu sunt.
Toate blondele sunt proaste
Da, există acel tip de blondă sexy, atrăgătoare și nu foarte strălucită promovată de filmele americane ieftine, de bancuri și nu numai. Până unde culoarea părului are legătură cu inteligența unei persoane? Nu pot dovedi că toate blondele sunt deștepte. Nici că procentajul blondelor proaste este egal cu cel al brunetelor. Ideea e că blonda din fața ta poate să te surprindă într-o conversație și să nu știi ce te-a lovit. Am cunoscut blonde foarte inteligente, chiar culte, serioase și determinate. Mai mult, care să nu aibă nimic vulgar în atitudine. Dacă poți să cunoști culoarea părului unei persoane din primele secunde, ceea ce se ascunde dincolo de ea cere conversație, deschidere și bunăvoință. Fă-ți „curaj” și înarmează-te cu abilitatea de a trece dincolo de aparențe.
Femeile nu știu să conducă
De câte ori nu ai auzit (sau spus), într-o mașină fiind, că șoferul care a încurcat traficul a făcut-o pentru că era femeie? Dacă creierul unei femei este diferit de cel al unui bărbat, este probabil ca femeile să fie mai puțin înclinate spre această aptitudine, dar am cunoscut persoane de sex masculin care să conducă foarte prost și persoane de sex feminin care să conducă foarte bine chiar de la bun început. Chiar să le reușească de la prima încercare parcarea cu spatele. Ai grijă cu generalizarea pe accelerație. Țin să menționez aici că raportul pe 10 ani (2001-2011) al Consiliului European pentru Siguranța Transporturilor arată că trei sferturi dintre cei ce și-au pierdut viața pe șosele sunt bărbați. Conform acestui studiu, femeile sunt mai degrabă victime ca pietoni sau pasageri, bărbații dovedindu-se mai agresivi la volan și mai predispuși accidentelor.
Noi, românii, nu suntem buni de nimic
Acest lucru este sugerat zilnic, în discuțiile noastre obișnuite. Românul este întotdeauna nemulțumit de ceea ce se întâmplă, el întotdeauna știe că în străinătate totul e bine, chiar dacă nu îți poate spune cu precizie cum a ajuns la aceasă concluzie. Dacă ne gândim câţi români au plecat în străinătate, unde au fost foarte apreciaţi, ne dăm seama că nu stăm atât de prost pe cât ne lăudăm. Dacă îi asculţi pe cei ce locuiesc în afara ţării sau călătoresc mult, vei descoperi o multitudine de aspecte la care alte state ne sunt net superioare, dar nu puţine la care suntem egali sau superiori. Acest lucru este de apreciat, dat fiind pesimismul nostru care ne taie energia de a avansa şi de a schimba câte ceva într-un context de cruntă corupţie.
Un lucru scump este neapărat și de calitate
Nu, nu înseamnă că ai făcut neapărat o afacere bună dacă tocmai ți-ai cumpărat produsul căruia „îi face reclamă la televizor”. Compania care îl produce și-a plătit propria publicitate. Întotdeauna. Și, dacă achiziționezi produsul cu prețul mai ridicat, pe simplul principiu că „dacă e scump, e bun”, greșești din nou. O multitudine de produse de pe piață au prețuri ridicate din lăcomia producătorilor și a vânzătorilor. Și unele au etichete mincinoase. Nu spun că, în general, calitatea nu se adaugă la preț. Decât, probabil, dacă achiziționezi ceva second hand, deși și în acest caz plătești și calitatea produsului, de multe ori. Ceea ce spun, de fapt, este că datorită faptului că atunci când cumperi ceva plătești și calitatea, unii dintre noi avem impresia că, dacă plătim mult, cu siguranță ceea ce achiziționăm este și bun. Nu este așa.
Toți elevii care iau note mari sunt deștepți
Psihologul Howard Gardner a demonstrat în lucrarea sa, Teoria inteligențelor multiple (1983), că există șapte tipuri de inteligență (matematică și rațională, vizuală și spațială, verbală și auditivă, muzicală și ritmică, kinestezică, intrapersonală, interpersonală – cărora le-a adăugat, ulterior, inteligența naturalistă și inteligența existențialistă). Sistemul de învățământ le încurajează doar pe cea matematică și rațională și pe cea verbală și auditivă. Din acest punct de vedere, elevii care nu iau note mari nu sunt cei mai inteligenți, ci cei mai încurajați de sistem și de societate să își manifeste și să își dezvolte inteligența. Chiar și așa, câți dintre cei ce iau note mari la școală au o inteligență matematică și rațională și/sau verbală și auditivă ridicată? Și această întrebare cred că duce la cea mai importantă problemă: „În ce măsură trebuie să gândească elevii pentru notele pe care le primesc?”. În cele mai multe cazuri, ei trebuie să citească, să învețe, să redea. Probabil cei cu adevărat deștepți sunt cei care, făcând acest lucru, înțeleg substanța și își dezvoltă abilitățile. Fac toți cei care iau note mari acest lucru? Nu. Și, de multe ori, dacă ajungi să vorbești cu băiatul retras din ultima bancă, descoperi o inteligență debordantă și o lipsă de interes acută față de ceea ce îi propune programa și de modul de abordare. Nu e păcat? Mircea Eliade, cel ce a scris Istoria credințelor și ideilor religioase, a rămas repetent la matematică, iar Einstein nu strălucea deloc la științele umaniste.
Unul dintre cele mai de apreciat lucruri pe care le poți face în secolul vitezei și al informației ce se propagă din toate direcțiile este să gândești cu propriul cap, să tragi tu concluziile pentru tine. Blonda care a ajuns instructor auto, taximetristă sau avocată a dat peste multe piedici deja. Și va mai da, în timp ce lacomii care ne vând la prețuri maxime marfa lor produsă la costuri minime își deschid noi conturi la care românii continuă să spere în zadar. Aceștia nu își dau seama de ce sunt capabili, subestimându-se precum o fac copiii și tinerii, care se cred subdotați și rămân pentru restul vieții fără încrederea în sine esențială pentru a-și exploata potențialul. Problema cu aceste stereotipuri este că nu pot fi anihilate instant, ci doar treptat, prin contribuția personală a fiecărui individ.
Foto via
