Unii ar spune că în viaţă trebuie încercate toate măcar o dată. Asta pentru a evita să criticăm ceva ce nu cunoaştem. Consumul de marijuana nu mai este de foarte mult timp o enigmă. Mulţi oameni luptă pentru legalizare, mulţi oameni luptă pentru a împiedica acest lucru. Părerile sunt mai mult decât împărţite.
Andy este un oarecare personaj într-o lume mare. Andy se întoarce acasă după o zi plină, o zi în care a muncit mult şi în care, totuşi, nu a scăpat de critici. Andy este un luptător, ca oricare dintre noi. Ştie pentru ce luptă: pentru bani, pentru o poziţie în societate, pentru familie, pentru el. Andy are 15, 18, 25, 30, 45 de ani. Andy este consumator de marijuana.
,,Totul a început cum încep toate: cu începutul.”
În curtea şcolii sau la un colţ de stradă. Nu contează locaţia. Este cu prietenii, gaşca aceea mare şi impunătoare cu care părinţii sunt mai mult sau mai puţin de acord. Fumează prima ţigară cu marijuana şi nu i se pare mare lucru. Dacă îl întrebăm ce l-a determinat să facă acest lucru, spune simplu şi relaxat: ,,Nu ştiu, frate! Am vrut şi eu să văd cum e.”
Andy e puţin mai mare acum, a trecut mult timp de la prima ţigară. E la facultate, student eminent. La chefurile din cămin sau din cluburile de fiţe se răsfaţă cu alcool şi marijuana. Aşa s-a obişnuit, ne zice că ,,nu e cine ştie ce… Vii obosit de la facultate, tragi un fum, ieşi în oraş, altfel vezi lumea. Ai şi tu chef să râzi, uiţi că iubita ţi-a dat papucii sau că ai pierdut un bilet la pariuri”. Dacă-l prinzi puţin dezorientat, după ce e deja ameţit, întreabă-l când şi cum a început să fumeze. Va zâmbi sarcastic şi nu va şti ce să răspundă chiar atunci, dar după un timp îţi va zice că viaţa lui merge bine şi că regrete nu are. Va râde pe seama ta că îi pui întrebări ca unui licean: ,,Tu cum ai început să mergi? Cum ai început să vorbeşti? Totul a început cum încep toate: cu începutul.”
,,Dragă, amână alarma cinci minute…”
Studenţia a trecut, a trecut chiar şi doctoratul. Andy este un bărbat de succes, cu o familie mare şi frumoasă, cu poze de vacanţă şi un living încăpător, înţesat de prieteni. Andy merge la muncă în fiecare zi. Îşi iubeşte serviciul, dar nu i-au plăcut niciodată orele fixe. După 15 ani de muncă, nu s-a obişnuit încă cu sunetul enervant al alarmei la ora 7 dimineaţa. ,,Dragă, amână alarma cinci minute. Oricum, oamenii nu vor să-şi vadă şeful la birou când îşi beau cafeaua.” Dar se ridică conştiincios din pat, ca în fiecare zi, merge la birou cu cravata frumos aranjată şi dirijează o armată de oameni, cu preţul altor riduri. Seara se încheie la fel, angajaţii pleacă, el îşi toarnă puţin vin şi fumează un joint cu scaunul pe spate. Meditează la tot ce nu are legătură cu eşecurile sau succesele acelei zile. Îşi ia servieta şi conduce relaxat spre casă, cu Pink Floyd pe fundal şi imaginea celor dragi, care îl aşteaptă acasă, în minte.
Conform ANP, cei mai mulţi consumatori de marijuana autodeclaraţi în România au fost în anul 2009. De atunci a existat o mică scădere. Întrebarea care apare este dacă a scăzut numărul consumatorilor sau dacă, de fapt, oamenii se tem să-și mai expună părerile și opțiunile. Dacă a doua variantă este răspunsul, societatea are o mare problemă. Această societate, acest sistem, trebuie să își pună întrebarea: ,,De ce?” și să caute o soluție. Să caute și să găsească!
Foto via
