Este tânără, energică, iubeşte sportul din copilărie şi este fotbalistă profesionistă. A devenit campioană la senioare, după ce a devenit şi internaţională Under 17, la doar 16 ani. Sălăjeanca Szoke-Nagy Krisztina a reuşit să-şi împlinească visul din copilărie: acela de a juca într-o echipă de fotbal feminin renumită.
Ideea că „sportul rege”ar fi destinat doar bărbaţilor a fost demontată de câţiva ani în multe ţări occidentale, precum Franţa, Germania, Anglia, Suedia sau Norvegia, unde fotbalul feminin se joacă deja un nivel performant. La noi în ţară, activează în Liga I 12 echipe. Printre acestea, se numără şi CFF Olimpia Cluj-Napoca, campioana naţională a României.
Szoke-Nagy Krisztina (14 iulie 1997) are 16 ani şi provine din oraşul Cehu Silvaniei, judeţul Sălaj. Este o tânără ambiţioasă, hotărâtă şi competitivă. Mereu i-au plăcut jocurile sportive. Deşi este fată, are o pasiune pentru fotbal şi aspiră la o carieră strălucită în acest domeniu. În prezent, activează la CFF Clujana, echipa de senioare de la Olimpia Universitatea Tehnică Cluj-Napoca, campioana en-titre a României.
Născută într-un mediu favorabil, în care tatăl ei activa la echipa de fotbal al oraşului, iar sora ei activa la echipa de handbal feminin, a moştenit talentul în acest domeniu. La vârsta de 8 ani, a început să iasă cu băieţii să joace fotbal, apoi a început să îl însoţească pe tatăl său la antrenamentele şi meciurile de fotbal, iar mai târziu a ajuns să participe la diverse concursuri sportive organizate în cadrul şcolii. În oraşul Cehu Silvaniei nu exista o echipă de fotbal feminin, fiindcă nu era suficienţi jucători. Plină de entuziasm şi hotărâtă să-şi creeze o carieră în domeniul sportului, a început să activeze la vârsta de 11 ani, la echipa de handbal feminin a Şcolii Generale “Gyulaffi Laszlo”, alături de sora ei, Szoke Andreea, participând împreună la diverse concursuri judeţene şi interjudeţene. Timp de 3 ani a jucat în poartă, fiind cel mai bun portar din echipă. În echipa de handbal la care activa în Cehu Silvaniei avea un succes extraordinar, își îndeplinea rolul de portar foarte bine. Fetele din echipă o încurajau și o admirau, însă ea își dorea să joace fotbal. Deşi nu avea şanse să joace într-o echipă, se antrena zilnic acasă, iar tatăl ei o ducea de fiecare dată când avea meciuri, pentru a asista măcar şi pentru a învăţa, în acelaşi timp, regulile jocului. Din acest motiv, nu își mai petrecea timpul liber cu prietenele, ci ieșea tot mai des cu băieții care jucau fotbal, încercând să se perfecţioneze şi să aloce mai mult timp pasiunii sale.
În clasa a VIII-a, în cel de-ai doilea semestru, aflată în faţa examenelor şi în situaţia dificilă de a alege profilul liceului pe care să îl urmeze…viaţa i-a surâs. A găsit într-o zi un anunţ în ziarul „Luceafărul Bălan” că se fac înscrieri de fete pentru „sportul rege”. A fost impresionată şi, în acelaşi timp, curioasă. Cu sprijinul familiei, s-a prezentat la Cluj-Napoca, la antrenamente, şi, spre uimirea ei, a fost aleasă. A renunţat la prietenii din oraş şi la atmosfera plăcută de acasă, dintr-un oraş mic şi liniştit, pentru a veni la Cluj-Napoca. Pasiunea pentru fotbal, despre care se spune că este un sport dur, în special pentru fete, nu a împiedicat-o să facă această schimbare în viaţă. Atracția pentru acest sport a transformat-o într-o fire puternică, încrezătoare în forţele proprii şi pragmatică. A fost obișnuită cu mediul familial, cu afecțiunea din partea părinților în fiecare zi, însă mutarea în orașul Cluj-Napoca a maturizat-o, a motivat-o să devină mai responsabilă și mai independentă. „În perioada de acomodare am simţit dorul familiei, dar după o perioadă mai lungă m-am obişnuit cu atmosfera de la Cluj. Mi-am dorit de foarte mult timp să joc fotbal. Acesta este visul meu de când eram mică… vreau să devin campioană națională”, spune Krisztina foarte entuziasmată.
S-a transferat la Liceul „Ion Agârbiceanu”, iar la doar 14 ani a ajuns la Academia de fotbal feminin de la Cluj-Napoca şi, automat, a fost legitimată la CFF Clujana – echipa de junioare de la Olimpia Universitatea Tehnică Cluj-Napoca. Datorită ei, Şcoala „Ion Agârbiceanu” s-a calificat la faza finală de la Olimpiada Naţională Sportivă Şcolară la fotbal feminin, unde a avut un parcurs perfect, deoarece echipa a câştigat toate meciurile. De la primele concursuri la care a participat cu întreaga echipă, şi-a dat seama că acest domeniu îi place şi i se potriveşte personalităţii sale. De asemenea, jucătoarea din Cehu Silvaniei s-a remarcat şi la Cupa „Mărţişorului”, în luna martie a anului 2012, la categoria U15, găzduită la Cristuru Secuiesc, în judeţul Harghita, unde a obţinut diplomă de „jucătoarea fair-play”, deoarece a avut prestaţii excelente atât în poartă, cât şi pe teren.
Un an mai târziu, s-a transferat la Liceul cu Program Sportiv din oraş, beneficiind de antrenamente zilnice, pentru a putea ajunge la performanţă. În 2012, conducerea a hotărât ca fotbalista, împreună cu alte două junioare, să fie împrumutată pentru un meci la CS Independenţa Baia Mare – „lanterna roşie” a Superligii de fotbal feminine, prima manifestare din anul 2012 adresată fotbalului feminin. Din cele trei goluri înscrise în acel sezon, unul a fost înscris de Krisztina, aceasta jucând în acel moment ca atacant.
În 2013, la vârsta de 15 ani, a fost convocată să participe la un meci important, calităţile ei fiind remarcate de selecţionerii naţionalei Under 17 (Mirel Albon – antrenor principal şi Maria Delicoiu – antrenor secund). La turneul de dezvoltare organizat de UEFA la vecinii de peste Prut, în Moldova, „tricolorele” au reuşit să câştige primul loc, iar Krisztina a încercat să-şi demonstreze calităţile pentru a ajunge la această reuşită. În finala cu ţara gazdă, România s-a impus la loviturile de departajare, iar „eroina” a fost chiar portarul Szoke-Nagy Krisztina, care a apărat două lovituri de la punctul cu var. Pentru toate internaţionalele U17, festivitatea de premiere a însemnat un moment unic, fiindcă au avut ocazia să fie premiate de Michel Platini – preşedintele UEFA. „M-am simţit fotbalistă în adevăratul sens al cuvântului, m-am bucurat de performanţa atinsă”, afirmă Krisztina. O dată cu finalul acestui meci, au venit şi laudele la adresa echipei şi, bineînţeles, la adresa ei.
După doi ani şi jumătate petrecuţi în Cluj-Napoca, spune că se simte împlinită că a ajuns să joace într-o echipă de fotbal feminin şi, mai ales, că a ajuns să fie premiată de preşedintele UEFA. Chiar dacă ritmul de viaţă i s-a schimbat radical şi trebuie să fie aptă pentru antrenamente zilnice, afirmă că nu simte oboseala şi munceşte pentru a ajunge campioană naţională. Antrenamentele intense au ajutat-o să se perfecţioneze, reuşind în momentul de faţă să aibă rezultate admirabile atât pe teren, cât şi în poartă. La Cluj-Napoca, sălăjeanca a devenit o jucătoare polivalentă, jucând de la portar până la atacant. Trofeul din Moldova a fost câştigat ca portar, însă în ultima perioadă a intrat pe teren, deşi pasiunea ei este să se afle mereu în poartă, așa cum afirmă: „Mă simt mai în siguranţă în poartă, îmi place să plonjez.”
În sezonul următor, a făcut saltul la echipa de senioare, mai întâi ca rezervă, iar apoi în linia de atac, marcând două goluri pentru Olimpia Cluj: unul în Cupa României, cu CSS Târgovişte, şi unul în campionat, cu ASA 2013 Târgu Mureş. În vara anului 2013, echipa Olimpia Cluj a devenit campioană a României pentru a treia oară consecutiv (în anii 2011, 2012 şi 2013). În lotul echipei s-a aflat şi Krisztina, care a avut onoarea să ţină în mână trofeul, primind medalia de aur şi tricoul de campioană.
Tot anul trecut, la un meci în Estonia, Krisztina a evoluat cu România împotriva echipelor din Estonia, Croaţia şi Norvegia, însă tinerele fotbaliste nu au făcut faţă provocărilor şi nu au reuşit să se califice mai departe. Conform expresiei „După ploaie vine soare”, la scurt timp după dezamăgirea trăită în urma ratării meciului din lotul naţional Under 17, a fost convocată la lotul naţional Under 19. Din septembrie 2013 până în prezent se află în turneul de calificare la Campionatul Mondial, alături de Franţa, Suedia şi Polonia. Antrenamentele s-au aglomerat, fiindcă în fiecare duminică au meciuri.
Acum se declară mulţumită de tot ce se întâmplă în viaţa ei referitor la acest sport. Pune pasiune şi devotament în ceea ce face, participă la fiecare antrenament al echipei şi aşteaptă cu nerăbdare fiecare meci. Prin dăruire şi implicare, priveşte fiecare competiţie ca pe o oportunitate perfectă spre împlinirea aspiraţiilor. Idealul ei în viaţă este Marta Vieira Silva, jucătoarea din Brazilia.
