Filmul Poarta Albă, în regia clujeanului Nicolae Mărgineanu, a avut premiera în Cluj-Napoca joi, 23 octombrie, la ora 20:00, la Cinema Victoria, în prezența regizorului și a celor doi actori principali, Cristian Bota și Sergiu Bucur.
Filmul este inspirat din cartea Vărul Alexandru, de Adrian Oprescu și prezintă periplul a doi tineri studenți în lagărul de muncă silnică de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Adrian şi Ninel, condamnați alături de oameni proveniți din toate mediile sociale, dar mai ales din lumea intelectualilor, îşi dau seama treptat că munca forţată la Canal nu are scopul construirii unei căi de transport între Dunăre şi Marea Neagră, ci crearea unui loc al suferinţei organizate, unde cei indezirabili regimului comunist sunt exterminaţi.
La finalul proiecției, Cristian, actorul ce interpretează rolul lui Adrian, afirma cu lacrimi în ochi că „deținuții care au lucrat la Canal au fost acolo pentru ca noi să putem fi în continuare români!”. Astfel de emoții au însoțit filmul pe tot parcursul realizării lui. E o peliculă care a luat naștere din dorința regizorului de a le arăta și celor care nu au cunoscut ororile regimului actele incriminabile ale comunismului. Nicolae Mărgineanu, tatăl, a trăit o astfel de experiență. A fost închis timp de 16 ani într-o închisoare comunistă, ceea ce a făcut ca acest subiect să fie ecranizat și în alte pelicule semnate Nicolae Mărgineanu, precum Binecuvântată fii, închisoare sau Undeva în Est.
Filmul a fost turnat la cariera de calcar Sitorman (Dobrogea), filmările au durat 35 de zile, iar pentru figurație au fost cooptați deținuți de la penitenciarul Poarta Albă, deținuți care, așa cum regizorul povestea, s-au dovedit foarte receptivi și dornici de a da o mână de ajutor. Pe lângă aceste detalii de ordin tehnic, Nicolae Mărgineanu a mărturisit, în sesiunea dedicată întrebărilor publicului, că acest proiect a fost realizat cu un buget redus, dar că se bucură că a reușit să redea prin personajele sale ideea că „trebuie să trăiești murind și nu să mori trăind”. Tot el spune că nu ar încerca niciodată să facă un film despre autoritățile comuniste, pentru că cei care au trăit cu adevărat această perioadă sunt oamenii simpli, românii ca Adrian și Ninel, care au fost luați din lumea lor și azvârliți, la propriu, în noroi.
Griul dat de dungile alb-negre ale zeghei de deținut nu au reușit să suprime culoarea din sufltele celor doi tineri, Adrian și Ninel. Filmul este o poveste despre prietenie şi solidaritate, într-un univers întunecat şi nedrept; o poveste despre speranţă. Deși aflați la prima experiență a unui rol principal, cei doi actori, Cristian Bota și Sergiu Bucur, au reușit să dozeze într-o manieră echilibrată inocența tânărului visător și maturitatea acestuia, odată ce conștientizează situația. Întrebați de ce au acceptat un rol într-un astfel de film, fără nicio tentă comercială, cei doi actori debutanți au spus că un rol ca acesta e un „pansament profesional, contribuie la formarea carierei tale, dar mai ales la creșterea ta spirituală”. Scene ca cea în care își petrec noaptea în Dunăre, alergatul prin zăpadă sau imobilitatea din magazia morților i-au pus în dificultate pe cei doi, dar nu i-au descurajat.
Un judecător condamnat privește cu dispreț la tot ce se întâmplă în jurul lui. Un om de rând se apropie de el și îi întinde un colț de pâine: „‒ L-am primit de acasă. ‒ Pentru ce ești aici ? ‒ Am dat un colț de pâine unui fugar. Mi-ai dat 7 ani.”‒ asta este Poarta Albă, un film despre viață, despre oameni asupriți de oameni. Pentru cei care doresc să-l vadă, filmul încă rulează în cinematografele din țară.
