Lucian Blaga și bârlogul de la BCU

DSC04676

În anul 1948, când România a devenit stat comunist, sub conducerea lui Gheorghe Gheorgiu-Dej, un profesor a fost înlăturat de la Catedra de Filosofia Culturii de la Universitatea Cluj deoarece ar fi refuzat să conducă Partidul Național Popular. Acest om și-a găsit, mai apoi, un loc de muncă la Biblioteca Academiei din Cluj, care își avea la acea vreme sediul în BCU.

Deși se știe că era o fire introvertită, prezența lui nu a trecut neobservată. Angajații bibliotecii îl numeau „domnul profesor”. Aici, la BCU, se pare că se simțea ca acasă. În pauzele de lucru se retrăgea într-un loc liniștit pentru a crea. Între 1952-1954, Lucian Blaga avea în bibliotecă încăperea lui personală, unde își continua munca în pofida sistemului. Studenții care încă îl apreciau veneau aici să-l consulte. Tot în acest loc, a tradus Faustul lui Goethe: o capodoperă controversată a literaturii germane, profundă, mistică, fundamentată pe principii filosofice. Nu este de mirare că a ales să traducă această carte, dat fiind că pare o transpunere a caracterului și personalității sale în literatură. De altfel, încântat că a terminat de tradus opera, poetul i-a spus colegului său, Ion Mușlea, folclorist român, în glumă, „Păcat că nu mai trăiește Goethe să retraducă pe Faust din românește, căci ar ieși mai bine ca originalul din 1800!”.

Cult, cunoscător a numeroase limbi străine, a fost numit în 1954 director-adjunct științific al Bibliotecii. Totuși, pentru el, creația a rămas mereu o prioritate. După ce întocmea fișe bibliografice, clasifica, cerceta și elabora lucrări pentru Școala Ardeleană, Blaga se retrăgea sub „nebănuitele trepte” pentru a scrie și pentru a traduce alte opere, chiar poezii, cărora încerca să le dea mereu un aer cât mai natural, dar și pentru a primi vizite de la iubitorii de cultură și filozofie care îi cereau opinia, sfatul sau îndrumarea. Ion Mușlea menționează un avocat care îl vizita pe poet ani de-a rândul pentru că scria și făcea cu Blaga „școală de poezie”.

DSC04679

Când am văzut prima dată ușa de la Bârlog, mi-am imaginat o cămăruță înghesuită, dar nu este așa. „Nebănuitele trepte” nu sunt scările dintre etajele bibliotecii, ci balustrada de dincolo de ușă, scările prin care cobori în camera luminoasă, spațioasă, liniștită, îngrijită. Cel puțin eu așa mi-o imaginez. Acum este birou administrativ, dar, ca toată clădirea, a păstrat iremediabil ceva din deceniile trecute. Biroul, hârtiile, calculatorul conviețuiesc cu o canapea de atunci și cu lada de zestre a fiicei filosofului. Sub „nebănuitele trepte” nu mai pășește Blaga, acești pereți nu îl mai refugiază în creație, dar păstrează urmele „pașilor profetului”.

Bibliografie:

Ion Mușlea, Lucian Blaga – bibliotecar în „Steaua”, an XX, n55, 1969, p. 5-10

Doru Radosav – Lucian Blaga și biblioteca, 1997

Leave A Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.