La marginea oraşului Cluj-Napoca, pe strada Câmpina, dintr-o sală mare se aud, în fiecare după-masă, paşi de dans şi ritmuri melodice. Apropiindu-mă de acel loc, surprind mai multe perechi de tineri care se mişcă şi simt cum viaţa lor pulsează în ritm de dans, iar în mijlocul lor văd o tânără care gesticulează şi le explică ordinea paşilor: „1,2,3…1,2,3…1,2,3.”
La prima vedere, mi se pare a fi o tânără pasionată de dans, puţin mai experimentată ca ceilalţi. Descopăr că ea este instructoarea Ioana Damsa, tânăra care a cucerit întreaga ţară şi Europă la categoria dans sportiv de performanţă. Blândeţea şi răbdarea ei sunt reflectate în glasul suav şi, totodată, energic, transmiţându-le perechilor din sală bună dispoziţie şi stimulându-i să îi urmeze performanţa.
Dacă alegi să o admiri pe Ioana Damsa (22 de ani), ochii ei căprui, părul şaten deschis şi zâmbetul larg te molipsesc. Originară din Baia-Mare, Judeţul Maramureş, şi-a descoperit talentul la 9 ani, îndrăgostindu-se de dans, de scenă şi de ritmurile vibrante ale muzicii. Îndemnată de cei apropiaţi să urmeze cursuri în acest domeniu, a reuşit să urce pentru prima dată pe scenă la vârsta copilăriei, fiind pregătită de maestrul Lorand Ilieş şi, pe urmă, de Alexandru Rusu. A ajuns să practice dans sportiv de performanţă, datorită ambiţiei şi devotamentului care au determinat-o să îşi transpună talentul într-o pasiune, iar mai târziu într-o meserie.
De la început şi până în prezent, a luat contact în diverse moduri cu această formă de artă, reuşind să se îndrăgostească de dans. Pentru a ajunge la un nivel ridicat, a fost nevoită să petreacă 6-8 ore pe zi în sala de repetiţii, să studieze şi să aprofundeze teoria şi paşii dansului. Spune că oboseala şi bătăturile de la picioare nu au încetat să apară, după atâtea ore petrecute în ritm alert. Dar nu le acordă importanţă. Consideră dansul un remediu miraculos pentru formarea personalităţii sale.
Împreună cu partenerul ei de dans de la Baia-Mare, a participat la diverse concursuri organizate în ţară, reuşind să se califice mereu pe primele locuri. În timp, performanţa şi eleganţa lor a fost observată de maeştrii internaţionali şi de organizatorii de concursuri dedicate dansului sportiv din Europa. Astfel, perioada adolescenţei ea nu şi-a petrecut-o în faţa televizorului, urmărind seriale, plimbându-se cu prietenii prin mall sau ieşind în oraş, ci prin numeroase ţări europene (Belgia, Olanda, Franţa, Spania, Italia, Estonia, Cehia, Rusia, Lituania etc), pe scenă, cucerind juriul pretenţios. Acum, priveşte această etapă din viaţa ei cu nostalgie, considerând că: „Nu mai am atâţia prieteni cu care să ies atunci când am timp liber, fiindcă m-am îndepărtat de ei. Nu am ieşit cu ei la timpul potrivit, atunci când toţi se distrau în gaşcă, fiindcă eu trebuia să fiu prezentă la repetiţii ore în şir, apoi eram plecată la diverse concursuri.”, dar este conştientă de faptul că aceste sacrificii au ajutat-o să facă ceea ce îi place, iar prin dans trăieşte de fiecare dată un sentiment sublim şi înălţător. Se consolează cu ideea că „În orice ţară aş călători acum, pot să apelez la cineva, fiindcă prin atâtea competiţii, mi-am făcut noi prieteni.”
În paralel cu această pasiune, şi-a urmat studiile obligatorii, la acelaşi nivel de perfomanţă. A terminat Colegiul Naţional Vasile Lucaciu, Baia-Mare, profil real, specializarea Matematică-Informatică intensiv. Severitatea şi năzuinţa ambiţioasă a tatălui ei, fiind profesor de matematică în aceea perioadă, de a-şi vedea fiica pe locuri fruntaşe în orice domeniu, a încurajat-o să obţină rezultate deosebite atât la învăţătură, cât şi în dans. „Tatăl meu voia să vadă mereu că sunt prima peste tot şi cred că din acest motiv am prins ambiţia de a-i demonstra că pot. Am făcut eforturi mari, dar sunt bucuroasă că am reuşit ceea ce mi-am propus.”
Pe parcurs, s-a lovit de numeroase dificultăţi, iar una dintre ele a fost atunci când a rămas fără partener de dans, înaintea unui concurs foarte important. Avea nevoie de un partener de acelaşi nivel ca ea, pentru a se putea completa unul pe celălalt şi pentru a face faţă provocărilor impuse de fiecare concurs. Întâlnirea cu Ion Postolachi, dansator de performanţă din Moldova, a fost una deosebită. Împreună şi-au construit un parteneriat bazat pe loialitate, încredere şi respect, o relaţie de prietenie de lungă durată, care dăinuie şi azi. Au participat la concursuri de mare prestigiu în toată Europa, clasându-se pe primele locuri. Până în prezent, se simt satisfăcuţi că au obţinut medalia de aur la categoria Adult Rising Stars Standard, în cadrul concursului internaţional de dans sportiv „Bassano Open”, desfăşurat în Italia (2012), locul V internaţional la categoria tineret (2010), locul VIII în semifinală la Campionatul European, la categoria adulţi. Ambii sunt membri ai Federaţiei Belgiene de Dans Sportiv (F.B.D.S) şi absolvenţi ai Institutului de Dans „Team Diablo Italia”. Au avut ocazia să fie pregătiţi de maeştrii Paolo Bosco şi Silvia Pitton, din Italia.
Dacă vorbesc în continuare despre performanţa Ioanei Damsa, nu este o greşeală, dar pot spune că este incompletă, fiindcă această performanţă este obţinută de ambii parteneri: Ioana şi Ion. Dansul este o parte a vieţii lor şi tot el i-a învăţat să zâmbească, să fie autentici şi spontani.
Cei doi au o viaţă dinamică, în care monotonia şi rutina zilnică nu-şi au locul. Sunt studenţi la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Cluj-Napoca, iar în afara cursurilor din cadrul facultăţii organizează, în fiecare după-masă, cursuri specializate de dans: Dans Sportiv Standard (vals lent şi vals vienez, tango, slow fox, quick step) şi Dans Sportiv Latino (samba, cha-cha, rumba, jive), coregrafii şi dansul mirilor. Cursanţii se încadrează în vârste cuprinse de la 3 ani la 65 de ani. Ioana iniţiază tinerii şi le îndrumă primii paşi în această artă de la vârsta de 16 ani. Pune accentul pe aceste cursuri şi îşi doreşte ca acum, ea la rândul ei, să devină instructor şi să insufle mai departe acestă pasiune. „Într-adevăr, în urma acestor cursuri, am un venit lunar, ceea ce înseamnă că nu mai trebuie să mă întreţină părinţii mei, deşi mă pot baza pe sprijinul lor material la orice oră. Însă nu acest lucru contează, ci faptul că mă simt bine alături de aceşti oameni, că am ocazia să-i învăţ să atingă şi ei perfomanţa mea.” Din cauza efortului şi a programului suprasolicitant, i-a apărut o problemă gravă la un picior, iar pentru o perioadă nu v-a mai putea practica dansul de performanţă. Însă, cum dansul este o sursă a fericirii pentru cei doi, un mijloc de exprimare a dorinţelor, participă la fiecare sfârşit de săptămână la diverse evenimente particulare.
