Dacă mai demult lumea se ferea pe cât posibil de alb, în ultimii ani s-a iscat „pe piață” și printre trenduri o adevărată isterie… albă. De când e lumea, albul era folosit doar ca pată de puritate, simplitate și eleganță în accesorii și elemente de impact, care să nu fie afectate sau distruse cu trecerea timpului sau la cea mai mică atingere. Astăzi întâlnim tot mai des case și apartamente amenajate în alb – de la mobilă la scaune, canapele, fotolii și piese de decorațiuni, lumea nu se mai teme să folosească această nonculoare.
Albul este, de altfel, perceput în teorie ca reprezentând puritatea, pacea, siguranța, sensibilitatea ș.a.m.d. Însă, pentru fiecare om în parte, albul poate reprezenta total altceva. Îi face pe unii să se simtă puri, sensibili, inocenți și vulnerabili, pe când pentru alții acesta reprezintă putere, siguranță și rezistență.
Însă hai să dăm puțin timpul înapoi prin anii ‘60 și să vorbim despre o mișcare ce a adus odată cu ea folosirea albului și a luminozității ca efecte de bază, respectiv Minimalismul. Acesta este exprimat prin mișcări/ stiluri în diverse forme de artă și design, unde lucrarea este redusă la părțile fundamentale.
Unul dintre principalele aspecte ale minimalismului este lumina. Aceasta accentuează punctele focale dorite, poate crea iluzia unui spațiu mai mare sau reflecta culori. De aici se poate trece foarte ușor și la utilizarea albului în proiectele de arhitectură și design interior. Are efect de luminozitate, eleganță și totodată transparență, fiind ușor de folosit și introdus în proiecte atât de design industrial, cât și vestimentar sau chiar în gastronomie (plating).
Albul și minimalismul în arhitectură și design interior
În arhitectură, spre exemplu, minimalismul este axat pe un proces de reducere a lucrării la concepțiile sale de bază: spațiu, formă și lumină. Principiul arhitectului Mies van der Rohe suna cam așa: „Less is more.” (Mai puțin înseamnă mai mult), prin care acesta definea strategiile sale de tip estetic pentru a accentua structura internă a unei construcții. Adopta un plan deschis, reducea structura, rezultând astfel un produs puternic, transparent și elegant.
Designerul Buckminster Fuller adopta și el un motto asemănător cu cel anterior: „Making more with less.” (Făcând mai mult cu mai puțin), însă tehnicile sale erau axate pe tehnologie și inginerie, nu pe estetică.
Minimalismul este însă un stil popular, mai ales în domeniul designului interior. Elementele sale fundamentale se axează în continuare pe mobilier jos, linii clare și suprafețe dure, deși în prezent se fac simțite și tot mai multe culori, pasteluri și texturi organice.
„Banalii” pereți albi au devenit un trend și toată lumea le găsește o justificare (când în trecut cam toți încercau să scape de simplitatea acestora), întreaga paletă cromatică a unei încăperi mulându-se, în principiu, după acest aspect. Consumatorii s-au inspirat de la designeri și din trenduri, astfel că au uitat de zilele în care își făceau griji pentru mobila albă, pentru felul cum o vor curăța/ îngriji – acum, trebuie să recunoaștem, mulți o cumpără și pentru că „așa este la modă”. Puțini se bucură și înțeleg adevăratul sens al minimalismului și al albului, iar cei cu prea mulți bani în cont se vor mula după viitoarele tendințe atunci când va fi cazul, iar acestea nu vor lăsa un impact asupra lor.
Este relaxant să stai într-o încăpere luminoasă și albă – este atemporală și i se potrivește oricărui anotimp, generație și sex. Însă nu orice cameră decorată în alb va fi și una de succes sau va arăta bine; acest trend vine și el cu regulile lui în ceea ce privește designul interior, astfel încât nu orice piesă de mobilier albă aruncată într-o încăpere va da bine instant. Trebuie ținut cont de texturi, nuanțe, straturi, contraste ș.a.m.d – ochiul format al unui designer sau simțul estetic vor spune de la sine ce este bine și ce nu.
Albul și minimalismul în designul vestimentar
În zona designului vestimentar regăsim aerul minimalist încă din anii ’90, în colecțiile pentru femei ale lui Calvin Klein și Donna Karan. Astăzi, nume precum Jil Sander, Peggy Hartanto, Celine sau Margiela redau linii clare și fine, edgy și impunătoare, contraste și structuralitate, în nuanțe deschise și mult alb. Minimalismul în modă se poate reduce ușor la alb-negru și linii clare, geometrice, la care se mai adaugă culorile neutre sau metalice.
Dacă în teorie „albul îngrașă”, astăzi nicio adevărată „fashionistă” nu va face cale întoasă când vine vorba să poarte haine albe. Uită de propriile nesiguranțe și se conformează de dragul modei. Bineînțeles, nu pe toate le prinde – și nu orice piesă vestimentară albă aruncată pe corp dă bine. Principiul texturii, al nuanțelor, straturilor și al contrastelor, la fel ca în designul interior, se aplică și în designul vestimentar. Trebuie învățat ce și cum stă bine pe propriul corp și nu purtat ceva doar de dragul lumii, ci pentru siguranța din interiorul fiecăruia.
Albul și minimalismul în gastronomie (plating)
E puțin amuzant, însă cand vine vorba de gastronomie, ideea de minimalism începe să îmi displacă oarecum – pentru că, dacă e să ne gândim la elementele de bază ale acestuia, ne alegem cu… mai nimic. Plating-urile (dish-urile) minimaliste se rezumă la foarte puțină mâncare (cât pentru a degusta), farfurii albe și preparate așezate cât se poate de simplu, curat și totuși cu impact. Cine s-ar sătura cu porțiile de mâncare din farfuriile văzute la diversele show-uri de gen sau din restaurantele cu „stil” ? Dacă ții la siluetă și ai și bani de dat pe astfel de dish-uri și preparate, atunci nu te va deranja; însă dacă ești un adevărat gurmand pofticios, mai bine îți construiești propriul plating, cu de toate.
