Horea Balea: „Nu te poți considera pilot dacă nu ai avut parte și de momente tensionate”

    Din cele mai vechi timpuri, oamenii au comparat conceptul de libertate cu zborul păsărilor pe cer. Există, însă, și o categorie de oameni care experimentează la propriu această libertate: planoriștii. Horea Balea, membru al aeroclubului „Traian Dârjan” din Cluj-Napoca , este pilot planorist absolvent al cursurilor de pilotaj. L-am întâlnit la o cafenea și i-am pus câteva întrebări. 

    planorism2

    Cine sau ce te-a atras către această pasiune?

    Ca orice băiat, de mic am fost pasionat de avioane. Urmăream tot ce zbura pe cer, construiam machete de avioane, vizionam documentare,  deci pot spune că această pasiune a aparut în copilărie.

    De la ce vârstă ai început să practici acest sport ?

    Am început la vârsta de 16 ani, vârsta minimă necesară pentru a dobandi o licență de zbor, conform legislației internationale.

    Ce trebuie să faci ca să ajungi pilot planorist?

    În primul rând, un viitor pilot trebuie să fie apt din puct de vedere medical, psihologic și, nu în ultimul rând, să fie pasionat de acest domeniu.  Făra pasiune nu poți realiza nimic. În al doilea rând, trebuie să urmeze un curs teoretic care cuprinde mai multe aspecte ale aviației sportive. După finalizarea pregătirii teoretice, începe partea practică, adică zborul propriu-zis. Aici, în funcție de progresul fiecăruia, se poate obține licența în decurs de câteva luni, până la un an.

    planorism1

    Descrie senzația trăită în timpul unui zbor.

    Sunt mai multe feelinguri, dar cea mai intensă senzație este cea de libertate, posibiltatea de a te mișca în voie deasupra tuturor și toate acestea fără motor, bazându-te doar pe curenții de aer. În același timp, este prezentă și o stare de stres și frică, datorate riscurilor la care te expui.

    Ce riscuri presupune un zbor cu planorul?

    În primul rând, riscul de a rămâne fără resurse de zbor, adică fără curenți ascendenți de aer, aceasta obligându-te să aterizezi într-un loc neamenajat. În al doilea rând, există riscul unei coliziuni cu alte aeronave sau chiar parașutiști. O altă problemă ar putea fi efectuarea unor manevre greșite, care ar duce automat la o prăbușire.

    Că tot veni vorba  de riscuri, ai avut parte de vreun incident?

    Da. Nu te poți considera pilot dacă nu ai avut parte și de momente tensionate! Chiar în această vară, în timpul unui zbor destul de liniștit, starea vremii s-a schimbat brusc,  formându-se o furtună de vară care m-a obligat să vin de urgență la aterizare. Din cauza stresului, am sărit câțiva pași din procedură, uitând să cobor trenul de aterizare. Am realizat acest lucru cu câteva momente înainte de a atinge solul, iar tot ce am apucat să fac a fost să scot trenul de aterizare pe o poziție intermediară. Am reușit să aterizez în condiții de siguranță, dar planorul a suferit câteva avarii minore la trenul de aterizare.

    Ai fost penalizat în urma acestei greșeli?

    Da, dar nu așa de mult pe cât mă așteptam. Am fost nevoit doar să ajut la repararea planorului și să efectuez un zbor de verificare cu un instructor la bord.

    Care a fost cea mai frumoasă experiență la bordul unui planor ?

    Cu siguranță cel mai frumos zbor al meu a fost și cel mai lung pe care l-am efectuat, 6 ore și 18 minute. A fost un zbor în care am avut șansa să văd Munții Apuseni de la 3000m altitudine. Totodată, dintr-o singură privire, puteam admira întreaga Transilvanie. Zborul a fost foarte obositor, dar a meritat fiecare secundă din el. Am parcurs o distanță de 302 km cu o viteză medie de aproximativ 50km/h.

    Cât de costisitoare este o astfel de activitate?

    Din fericire, România este singura țară din UE care subvenționează acest tip de activitate. Singurele taxe pe care un pilot trebuie să le plătească sunt cele de afiliere la federație, în valoare de 60 RON pe an, o sumă infimă față de costurile din vest, unde se plătesc cam 1200 de euro pe an.

    Ce sfaturi ai pentru  cei care sunt interesați de planorism ?

    În primul rând, să fie siguri că iși doresc acest lucru, iar mai apoi să fie pregatiți să facă unele sacrificii, cum ar fi ieșitul în oraș cu prietenii sau statul la televizor, deoarece această activitate necesită foarte mult timp. În rest, nu pot decât să le urez baftă și îi aștept să ne întâlnim la zbor.