Are 27 ani şi este medic rezident la Spitalul Clinic de Adulţi Chirurgie III din Cluj-Napoca. Numele lui este Jamil Serhal, are dublă cetăţenie, provenind dintr-o mamă româncă şi un tată libanez. A absolvit şcoala în Liban şi facultatea a urmat-o în Cluj-Napoca, la Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu”.
A ales să facă Facultatea de Medicină din România pentru că “e foarte bună”, spune el, “Tatăl meu a făcut aici facultatea şi am văzut şi rezultatele, maică-mea e româncă, ţara mea e România, la fel ca şi Libanul”. Jamil a intrat la facultate pe un loc bugetat, prin Ambasada României în Liban. Chiar dacă studenţii străini plătesc studiile în totalitate, cei cu un părinte român au dreptul să intre la buget şi unii primesc şi burse. Spune că Facultatea de Medicină de stat din Liban nu e aşa bună şi cea privată e foarte scumpă, iar “aici e destul de bună şi cea de stat”. Faptul că este pe jumătate român l-a ajutat să se integreze foarte repede printre ceilalţi studenţi.
A ales chirurgia, la fel ca tatăl său, pentru că de mic a fost pasionat de ideea de a face bine, iar “chirurgia îţi dă satisfacţia de a salva vieţi şi e şi bine plătită”, spune el. Îşi plătește rezidenţiatul, costă 5000 € pe an, nu primeşte salariu, dar consideră că “recompensa e mâna de lucru, experienţa şi ce putem face după”. Ceilalţi rezidenţi, români primesc un salariu simbolic şi cunoaşte cazuri în care unii au rămas fără gaz din cauză că nu se descurcau fără ajutor de la părinţi. “Dacă părinţii nu au, nici ei nu au şi sunt medici”, adaugă el.
Crede ca statul român ar putea ţine medicii în ţară dacă i-ar trata ca pe nişte doctori adevăraţi, le-ar da salarii mai mari, le-ar crea condiţii normale de lucru şi nu i-ar considera funcţionari publici. “Sunt mai mult zei, oamenii mor fără ei”, spune Jamil. Acelora care cer bani pentru serviciile lor consideră că ar trebui să li se ridice dreptul de practică, “dar nu poţi să îi interzici unui om, care e recunoscător pentru că i-ai salvat copilul, pe el sau pe mama lui să îi dea medicului o recompensă, dacă el vrea asta” spune viitorul medic.
L-am întrebat dacă se vede practicând aici sau în afara ţării, dar a zis că nu vrea să răspundă, deoarece ar da satisfacţii unora şi i-ar supăra pe alţii. Cu toate astea, la finalul interviului mi-a spus că, deşi ar câştiga mai bine în străinătate, preferă să rămână în România, pentru că e ţara lui şi, pe lângă asta, şi-a întemeiat aici o familie.
