DJ Shiver sau Alexandru Raul Gherman, pe numele său din buletin, este un tânăr care a renunţat la cariera pe care şi-au dorit-o părinţii săi şi şi-a urmat pasiunea pe care o avea de mic copil. El a fost ales de către iubitorii de muzică cel mai bun DJ din Cluj în anul 2013 şi are mari şanse la câştigarea aceluiaşi premiu în cadrul Cluj Life Awards 2014. El ne-a povestit cum şi-a descoperit pasiunea pentru muzică, câteva momente inedite cu care s-a confruntat şi ce planuri are pentru viitor.
Când ai avut primul tău contact cu muzica?
Primul meu contact cu muzica a fost la trei ani de zile, când mama mea a pornit un magnetofon şi am ascultat Phil Collins – Another day in paradise, melodie care este şi acum una dintre preferatele mele.
Care a fost, pe scurt, evoluţia ta de atunci şi până acum?
La început, e ca şi sexul prima dată. Nu ştii ce să faci. Apoi, pe parcurs, te înveţi şi începi să citeşti publicul, exact ca şi cu persoana lângă care eşti. Îţi dai seama în ce direcţie vrea să meargă înainte să ceară asta. De exemplu, dacă simţi că atmosfera e prea sus, tu automat o aduci mai în jos, pentru că îţi dai seama că nu poţi să mergi până la apogeu când toţi sar unul peste altul. De-a lungul timpului, am fost DJ de muzică comercială, DJ de discotecă, de club, apoi am mixat doar la evenimente, am lucrat ca şi stage manager şi multe altele, dar toate legate de muzică.
Ceea ce faci e pentru tine doar o pasiune sau o vezi ca pe o adevărată meserie?
În momentul în care vrei să trăieşti din asta, trebuie să o vezi şi ca pe o meserie şi să fii atent la tot ce zici şi ce faci. Pentru noi sunt foarte importante toate detaliile, de la ce vorbeşti până la cum te îmbraci. Din orice se poate ridica un comentariu, dar cred că undeva la 80-90% este pasiune. Nu am carte de muncă ca DJ. Ar fi frumos să existe o şcoală în România care să te înveţe exact ce să faci când apari în faţa a zeci de mii de oameni. Ştiu că este în SUA, la New York.
Ştiu că ai terminat Facultatea de Topografie şi Cadastru. Cum se împacă asta cu muzica şi meseria de DJ?
Topografia şi muzica sunt două lucruri care nu au nimic în comun. E imposibil să găseşti o legătură între ele. Am făcut facultatea asta pentru că aşa mi-au cerut părinţii. Ei nu credeau că poţi să trăieşti din muzică şi aveau puţină dreptate. În România e imposibil să trăieşti ca DJ de muzică electronică. Dacă eşti DJ de muzică comercială, atunci da, poţi avea un trai bun, pentru că eşti invitat la multe evenimente. Eu trăiesc dintr-un salariu şi sunt singurul din România care a fost în echipa de organizare a patru festivaluri diferite.
Ce înseamnă să fii DJ în străinătate, în comparaţie cu un DJ din România?
O diferenţă foarte mare ar fi aceea că românii sunt foarte mofturoşi şi au nevoie tot timpul de ceva nou. Oamenii din afară ascultă orice. Nu contează ce pui, că ei oricum dansează, mai ales că acolo e altfel cu drogurile şi se consumă într-un hal inexplicabil. Nu mi-aş dori să pun muzică pentru zece mii de oameni care nu ştiu că sunt acolo. Cred că e cea mai mare durere din industria muzicală. Vreau să pun pentru o mie care să simtă muzica, să bea apă şi să se distreze. Eu oricum sunt genul care nu bea, nu consumă nimic. Sunt tot timpul cu apa în mâna şi asta se vede.
Care e cel mai dificil lucru la această meserie?
Se acumulează foarte multă oboseală. Eu, după un eveniment, două zile sunt la pământ. Nu sunt în stare să mă ridic din pat şi stau în pat, dar mă uit la alţii, care au câte patru-cinci evenimente pe săptămână, oameni mari care fug de pe un continent pe altul şi îmi dau seama că e obligatoriu să consume droguri ca să reziste, dar din acest motiv se şi autodistrug. De exemplu, cel mai bun DJ de anul acesta a fost ales Dixon, care a avut 370 de evenimente în 365 de zile. Nu mai trebuie să spun nimic. Trebuie doar să urmăreşti efectele secundare ale drogurilor într-un interviu de-al lui.
Povesteşte-ne un moment inedit cu care te-ai confruntat.
A venit unu’, mi-a pus pistolul la cap şi mi-a spus să schimb piesa. A fost foarte simplu… am schimbat piesa.
Unde te vezi în viitor, din punct de vedere profesional?
Eu mă văd în zece ani făcând festivalul meu. Fie că va fi Electric peste zece ani şi voi fi mai bine în organizare, fie că voi avea festivalul meu. Iar pe la 50 de ani, voi avea micul meu studio, unde voi fi înconjurat de nepoţi şi voi face muzică pentru coloane sonore. Ăsta-i visul meu.
foto via DJ Shiver
