O cheamă Ana-Maria Butura, dar se prezintă Ana. Și e întocmai ca numele ei, simplă: are părul castaniu, ochi căprui și cerceluși micuți. Dacă o vezi pe stradă, ai spune că e doar o fată printre alte fete. Dar dacă îi privești mâinile, vei observa modele micuțe, linii, bucle, care se intersectează armonios. Ana e singura persoană din Cluj care face tatuaje cu henna. Și asta o face diferită.
Care e povestea tatuajelor cu henna?
Să îți faci tatuaje cu henna e ca și cum te-ai da cu uleiuri esențiale pe mâini, trebuie să fie o înfrumusețare în mod natural. Îl faci și apoi se duce. Știu că suntem în secolul XXI și nu se mai pune accentul pe asta, dar ideea e să fie ceva frumos, să înfrumusețeze corpul. E ca un ritual. Tatuajele cu henna au început de foarte mult timp. În India, femeile își făceau modele cu henna, își vopseau unghiile cu henna și apoi mergeau la „agățat”. Mămicile își făceau modele pe burtică. Mai mult, au și semnificații: florile, păunii, elefănțeii…
Tu ții cont de această simbolistică?
Da, chiar dacă nu o explic. Majoritatea persoanelor vin la mine cu un model de pe net și împreună încercăm să îl facem original. Astăzi, cineva m-a surprins în mod plăcut. A venit o tipă la mine și a zis: „Fă-mi tu ce vrei, mă las pe mâna ta!”. Mi-a plăcut mult încrederea asta și mă bucur că i-a plăcut foarte mult ce i-am făcut.
Cum ai început?
În iunie 2014. Chiar înainte să fac 18 ani, atunci m-am apucat, în cadrul unui festival. „Green Sensation”, mai exact. Eram implicată cumva în organizare, erau acolo mulți prieteni de-ai mei și m-am gândit: hai să aduc ceva nou. Înainte de festival, prietenii mei mi-au luat prima comandă de henna și știu că am mers acasă și am luat toate tutorialele la rând, am dormit o noapte întreagă și dimineață mi-am făcut mie tatuajul.
Dar ai desenat înainte?
Da, am făcut 4 ani de arte plastice și am rămas cu pasiunea asta pentru chestiile migăloase, pentru detalii, cu multe bucle. Îmi place foarte mult tradiția indiană, tot ce ține de ei: îmi place că sunt devotați religiei, sunt plini de cultură și asta mă inspiră. Când fac tatuaje, îmi pun câte un pack de-ăsta de câte o oră jumate de meditație hindusă, care mă duce în lumea aia pentru că nu trăiesc în India, în lumea aia plină de culori… Am avut și un amic indian care m-a ajutat foarte mult în toată călătoria asta.
Cum te inspiri pentru modele?
Le fac cu mâna liberă. Le fac eu și sunt ale mele. Toate sunt originale, încep cu o linie și o tot extind. Chiar și când vin persoane la mine cu poza, tot timpul îmi las amprenta.
Părinții tăi te susțin în ceea ce faci?
Da. De la tata am moștenit cumva talentul și amândoi împărțim cumva partea asta artistică: știm și cu ce se mănâncă, povestim despre asta, el îmi arată desenele lui, eu îi arăt desenele mele… Mă susține în tot ce înseamnă artă. Mama mă susține și ea în ce fac, dar la început a fost oarecum sceptică, pentru că nu știa ce e, așa că am luat-o și i-am făcut un tatuaj micuț, un ineluș. Nu e de acord cu tatuajele permanente, e mai mult axată pe ideea că trebuie să îți lași corpul așa cum e, deși nu cred că ar deranja-o să le fac altora, atâta timp cât nu îmi fac mine. Suntem și o familie destul de religioasă și ne percepem corpul ca pe un templu.
Cât ține un tatuaj cu henna?
Depinde de pigmentul pielii și de felul în care se asimilează culoarea, pentru că intră doar în primul strat de piele. La fiecare diferă. Cam așa e și la culoare. Nu pot să garantez că vei avea un vișiniu închis, un roșu închis sau un portocaliu închis. Mai sunt câteva elemente care stimulează culoarea să iasă mai închisă. Acestea sunt uleiul de eucalipt sau citricele, în special lămâia.
Nu e periculos?
Nu, ce folosesc eu e ceva natural, se face dintr-o plantă. Nici măcar nu expiră, ci mai degrabă se depigmentează după o lună. Henna neagră e mai accesibilă ca preț, se prepară mai ușor, dar are și reacții adverse, te poți aștepta să ai mâna plină de umflături. De aceea evit să o folosesc.
Cum plănuiești să te extinzi?
Sper să pot aduce la Cluj tatuajele cu henna, să aduc ceva în plus, mai ales că suntem capitală europeană (a tineretului n.red.). Aș vrea să lucrez într-un salon împreună cu cineva, într-un spațiu care are mai multe servicii. Să fie și unghii, și tatuaje sau și piercing-uri, și tatuaje. Mă gândesc și la un salon micuț, care să fie al meu și nu știu de ce mi-l imaginez pe Memo (str. Memorandumului n.red.), unde ușa e de sticlă, e un ghișeu alb… Aș vrea să fie așa… un local frumos, alb, curat, cu măsuțe și fotolii așa, drăguțe, cu poze cu lucrări de-ale mele și muzică orientală… În cazul unui salon, aș vrea să îmi extind și posibilitatea materialelor și diversitatea lor. Să am și henna albă și tot felul de sclipiciuri. Probabil ar trebui comandate de afară, pentru că în România nu există și ar implica și niște costuri. Atunci trebuie să știu că am pe cine le folosi.
Ai vrea să mergi mai departe cu tatuaje permanente?
Sincer, nu simt că am abilitățile necesare ca să pot să fac un tatuaj permanent. Am făcut un tatuaj micuț și mi-am dat seama că nu îmi place chestia asta, să provoc durere, fie ea și constructivă. Exisă puține cazuri în care omul să nu fie nemulțumit de ce îi faci. El vine, îți zice că vrea o bufniță, îi faci o bufniță și el e mai mult decât fericit, pentru că e mai mult decât poate el să facă. În schimb, un specialist îți vede linia, îți studiază tehnica și își dă seama dacă e ok sau nu. Am primit niște feedback-uri destul de răutăcioase de la persoane care fac tatuaje. Pe de altă parte, am primit și feedback-uri pozitive. Eu îmi păstrez locul meu, nu vreau să fac concurență. Eu fac doar ce îmi place, considerându-mă un body artist sau cum vrea lumea să îmi spună. Nu îmi pasă, atât timp cât fac ce îmi place.
