În drum spre casă, un afiș de o culoare intensă îmi capteză atenția. Roșu reprezintă viteza, roșu este cadența, goana, prin urmare am luat-o la goană spre el. Fără să-mi dau seama, m-a determinat în câteva secunde să mă abat de la drumul pe care-l aveam de parcurs și m-am trezit citind printre rânduri. Era vorba despre Birdman, un film de Alejandro González Iñárritu, un regizor extravagant care a obișnuit publicul de-a lungul timpului cu tot felul de filme “nebune”.
Toată acțiunea se învârte în jurul lui Riggan Thompson (Michael Keaton). Personajul apare în primul cadru levitând, în chiloți, fapt care m-a intrigat la început, însă pe parcurs lucrurile încep să se limpezească. Riggan este o celebritate învechită a Hollywood-ului, cunoscut pentru rolul său în trilogia cu supereroul Birdman. La sfârșitul carierei, sătul de asocierea lui cu Omul pasăre, își propune să-și reîmprospăteze cariera și popularitatea, făcând marea trecere de la film la teatru.
Actorul își dorește celebritate și admirație nu din partea maselor, ci din partea oamenilor care contează, a colegilor de breaslă. Planul acestuia este de a se relansa printr-o piesă de teatru, “Despre ce vorbim când vorbim despre iubire”, de data acesta pe Broadway.
În plină criză de vârstă mijlocie, întâlnește tot felul de impedimente. Trece prin toate chinurile creației, caută gesturi potrivite ale mimicii, ale expresiei corporale, costume, scenografie, dar și actori competenți. Dorința lui este de a fi original, dar se confruntă cu o continuă tensiune. Are parte de avanpremiere ratate, care dezvăluie publicului problemele profesionale și personale, alimentate în mare parte de un actor bun, dar dificil, interpretat de Edward Norton.
Scenariul pune probleme pe umerii personajului principal din toate părțile. Acesta are probleme cu iubita actuală, care face parte din piesă, dar și cu fiica sa proaspăt ieșită de la dezintoxicare. Filmul ia, pe alocuri, o tentă supranaturală, de care, personal, m-aș fi lipsit. Actorul este bântuit de cel de-al doilea eu, care-l hărțuiește non-stop, sub forma personajului ce i-a adus celebritatea și care insistă să redevină ce-a fost, încă un fapt care-l derutează și mai mult în realizarea planului său.
Birdman este o comedie neagră pe care se presară pe alocuri accente dramatice, aproape culminând într-un mod tragic. Iñárritu ne păcălește cu acest cvasi-final și ne oferă, de fapt, unul hollywoodian, cu o turnură supranaturală.
Iñárritu introduce pe marile ecrane actori consacrați și realizează un scenariul imprevizibil, care îți lasă senzația că faci parte din acțiune. Considerat unul dintre cele mai bune filme ale anului, Birdman este un adversar de temut pentru Boyhood la următoarea ediţie a premiilor Oscar.
