Zilele trecute am citit un articol despre “câţiva elevi” de la Liceul Teoretic Gheorghe Şincai din Cluj-Napoca. Conform articolului, aceştia urmau să fie chemaţi în faţa unei comisii pentru că au postat pe un grup de Facebook mesaje şi fotografii cu caracter “jignitor” la adresa profesorilor lor. Relativ interesant până aici. Deja, din acel moment, mă gândeam cam de câte ori ar fi trebuit să fiu sancţionată eu sau miile de elevi şi studenţi cu care am interacţionat în cei aproape paisprezece ani de când fac parte din sistemul de învăţământ românesc.
Spre uimirea mea, totul a luat amploare. Internetul şi presa au început să vuiască de mesaje pro şi contra acestor elevi. M-am informat mai în amănunt şi am descoperit că este vorba despre doi elevi (olimpici – irelevant) care au creat un grup de Facebook, destinat colegilor şi absolvenţilor liceului. Au început glumele, discuţiile şi, normal, miştourile la adresa profesilor din acel liceu. Nu se ştie cum şi de ce, cadrele didactice au aflat şi au cotrobăit prin postările elevilor. Sancţiunile sunt, conform unui limbaj diaconescian, halucinante: posibile exmatriculări, note scăzute la purtare şi alte asemenea. Acum eu vă întreb: stimaţi părinţi, elevi, studenţi, profesori, şoferi şi şomeri, NU aţi râs niciodată pe seama unui cadru didactic? Nu v-aţi amuzat când persoana de la catedră făcea o greşeala, fie ea banală şi umană? Dacă nu aţi făcut acest lucru, v-aţi pierdut timpul pe băncile şcolii, căci v-aţi transformat în roboți mâncători de cerneală şi nu în oameni.
Ca să concluzionez, pentru cei care încă nu au realizat, pentru cei care îi numesc pe acei elevi nemernici, needucaţi, neruşinaţi: elevii respectivi sunt LIBERI. Liberi să se exprime, liberi să îşi strige toate durerile, toate bucuriile şi frustrările. De ce? Pentru că ei ştiu ce înseamnă libertatea de exprimare.
Sunt sigură că, în timpul atentatelor din Paris, la liceul respectiv s-a vorbit despre această libertate de exprimare şi gesturile criminalilor au fost aspru condamnate atât de elevi, cât şi de profesori. Să-mi spună cineva care este diferenţa dintre cazul Charlie Hebdo şi cazul „Gheorghe Şincai”. Poate doar metoda, cu siguranţă nu rezultatul.
Sunt studentă la Jurnalism şi o să mă exprim liber mereu pentru că vreau, pentru că pot şi, mai presus de orice şi de oricine, pentru că am dreptul.
