În Piața Muzeului, printr-o ușă de sticlă, se poate zări o cameră luminată palid, cu mese și scaune aranjate parcă la milimetru. Mă refer la Camino: unul dintre numeroasele localuri din Cluj. De cum se deschide ușa, Bogdan sau Adriana, cei doi ospătari care lucrează aici, zâmbesc politicos și îndrumă oaspeții spre o masă liberă. Apoi, ochii noilor-veniți sunt liberi să privească în voie: de la fotografiile de pe pereți la inedita invenție de becuri în pălării sau la obiectele vechi și colorate. Mă duce gândul la o florărie. Or fi de vină fețele de masă vintage cu floricele. Dacă sunt unii romantici cărora le mai și place să posteze fotografii pe internet, au nimerit unde trebuie.
Iulius Boca și pe Claudia Mariș sunt doi tineri pe care i-am găsit la o masă lângă geam, într-o chicoteală intimă. Claudia este pentru prima dată la Camino, dar îi place și vrea să mai vină. Iulius e obișnuit cu localul: „Camino e foarte OK. Deși inițial mi se părea puțin ciudat cum e aranjat totul, dar muzica e foarte bună, servirea e super OK și mâncarea e bună”.
Un sentiment de casă comodă a bunicii, cam așa e Camino. Totuși, Bogdan cunoaște cel mai bine restaurantul: „Lucrez aici de un an de zile și vine foarte multă lume, persoane cam de 25 -35 de ani. Avem mulți clenți fideli care vin joi, vineri, sâmbătă, iar dintre ei sunt mulți studenți francezi. Restaurantul funcționează foarte bine”. Colega lui, Adriana, lucrează aici de doar patru luni: „Să îți spun scurt și direct cum e Camino: e un loc unde se mănâncă bine, e muzică bună, relaxare. Ești ca acasă, ce mai! E un loc foarte liniștit”, îmi spune ea cu bunăvoie. Cât despre perspectiva consumatorilor: „Aspectul este unul, ciudat, extrem de plăcut, în ciuda decorațiunilor way too old fashioned, dar perfect încadrat în peisaj. Singurul aspect neplăcut mie, client, sunt scaunele de lemn, extrem de inconfortabile. În rest, doar de foarte bine despre Camino”, de asta e convins Iustin Moldovan, o persoană care poposește des aici.
„Un loc pentru o masă în tihnă”
Există două tipuri de menuiuri: cel cu preparate și vinuri și cel cu băuturi. Aici se pot consuma diferite preparate: de la paste, la pui libanez cu humus (23 lei), supa thai cu lapte de cocos și coriandru (17 lei), dar și tikka masalla (27 lei), un preparat picant, cu specific indian. În materie de băuturi, se poate opta pentru Limonada Bio Tășuleasa(16 lei), siropul de soc și sucul de ghimbir, făcute în casă (14 lei). Cât despre prețurile acestora, nu sunt dintre cele mai joase. Cafeaua nu costă 5 lei, ci în cel mai bun caz 7 și 150 de grame de tort de ciocolată costă 16 lei. Chiar și așa, prețurile nu diferă cu mult față de ale altor restaurante cu prestigiu din Cluj, iar bucatele sunt lăudate și restaurantul are succes.
„Mâncarea este excelentă, nu multe feluri principale, cu duiumul, ca în majoritatea restaurantelor, ci câteva, dar excelente. Îmi place meniul atent selecționat: ușor exquisit, totuși comestibil și pentru mama (care are gusturi simple). Îmi place că, deși sună italienesc, e mai mult decât atât: e rafinat, familiar în același timp. E un loc perfect pentru o ieșire între prieteni gălăgioși, dar și un loc romantic, un loc pentru o masă în tihnă”, mai spune Iustin.
Cred că toate cafenelele și restaurantele au farmecul de a te duce cu gândul aparte, ca într-o dulce moțăială. Așa că, în momentul ieșirii din Camino, gândurile încă se vor legăna ușor, pe acorduri subtile de jazz.