Cimitirul nu este un simplu loc unde se află oameni îngropați și pietre inscripționate. Un astfel de spațiu este un monument al trecerii timpului. Plimbându-mă prin Cimitirul Central din Cluj, de pildă, am văzut mormintele unor persoane care au trăit de la finele anilor 1800 până după mijlocul anilor 1900 (deci care au supraviețuit celor două Războaie Mondiale), dar și un mormânt sub care nu se afla nimic, al unui soldat de douăzeci și ceva de ani care a murit pe front, am mai văzut generații întregi dintr-o familie îngropate împreună sau morminte solitare. Sub unele pietre se află bătrâni care au trăit aproape o sută de ani, sub altele tineri studenți sau copii.
Istoricul cimitirului
Cimitirul Central din Cluj sau Cimitirul Hajongard, s-a construit încă din secolul XVI, odată cu epidemia de ciumă din 1585, iar cel mai vechi mormânt din cimitir datează din 1599. Este unul dintre cele mai mari cimitire din Europa și se întinde pe 14 hectare. Numele lui provine fie de la numele familiei în a cărei proprietate era terenul, Hazinschart, fie de la numele grădinii care era pe acest teren, Hasengarten (Grădina cu iepuri) sau Haselgarten (Grădina cu alune). S-a extins în 1840, când s-a adăugat vechiul cimitir evreiesc, a fost reamenajat în 1885, iar în 1892 s-au adăugat noul cimitir evreiesc și cimitirul soldaților.
Punct turistic
Conform Melaniei Cîmpean, de la Centrul de informare truistică Cluj-Napoca, „Cimitirul Central este promovat pe cele două site-uri turistice ale Primăriei municipiului Cluj-Napoca, respectiv visitclujnapoca.ro şi visitcluj.ro, al doilea fiind un site de promovare a monumentelor istorice, realizat prin proiectul european La pas prin oraşul comoară, Cluj-Napoca.”
Proiectul La pas prin orașul comoară, Cluj Napoca s-a demarat în 2011 și s-a desfășurat timp de doi ani, având ca scop creșterea atractivității orașului prin promovarea atracțiilor turistice.
Prin acest proiect, în cadrul pachetului de promovare al centrului istoric al municipiului Cluj-Napoca, au fost realizate şi pliante de promovare a Cimitirului Central . „De asemenea, în Ghidul turistic al oraşului, este inclus şi Cimitirul Central. Acest obiectiv este inclus şi în Catalogul monumentelor istorice din municipiul Cluj-Napoca. Toate materialele realizate în cadrul proiectului La pas prin oraşul-comoară, Cluj-Napoca sunt prezentate şi pe un pachet CD+DVD, toate acestea fiind disponibile în mod gratuit la Centrul de Informare Turistică al Municipiului Cluj-Napoca.”
Cu toate că Cimitirul Central se întinde pe o suprafaţă foarte mare, nu există o hartă explicită pe care turiştii să o poată folosi pentru a ajunge la anumite morminte. La intrarea în cimitir, pe stânga, este un avizier. Aici puteţi găsi, totuşi, o hartă schiţată cu secţiunile cimitirului.
Personalități
De-a lungul secolelor, în acest cimitir au fost îngropate numeroase personalități din Transilvania.
Una dintre ele este savantul, exploratorul, speologul și biologul Emil Racoviță (1868-1947). El este îngropat alături de soția sa, Elena, și cei trei copii. Emil Racoviță a fost președintele Academiei Române în perioada 1926-1929. Printre alte descoperiri și lucrări importante, în anul 1920 a înființat primul institut de biospeologie din lume, în cadrul Facultății de Științe a Universității Cluj. Pe piatra de mormânt se află un basorelief cu portretul său din profil.
Ion Agârbiceanu (1882-1963) a fost scriitor, ziarist, parlamentar, prototop al Clujului și membru titular al Academiei Române. El este și unul dintre cei care au supraviețuit Războaielor. A lăsat în urma sa o amplă bibliografie. Piatra sa de mormânt este în formă de cruce, dat fiind că a fost teolog și prototop.
Tot în Cimitirul Central se află Cripta familiei Bánffy, care a fost restaurată recent. Mormintele membrilor familiei se află atât în interiorul criptei, cât și în exterior, spațiul fiind îngrădit. Familia Banffy este o familie nobiliară maghiară, foarte veche. Această familie a fost proprietara Castelului Bánffy din Bonțida, dar și a Palatului Bánffy din Cluj, care găzduiește acum Muzeul de Artă din Cluj.
Nicolae Bretan (1887-1968) a fost un compozitor, bariton și regizor de operă român. Mormântului lui se află la o răscruce de alei în Cimitirul Central, fiind construit din marmură albă. În locul numelui este semnătura lui, iar dedesubt o partitură.
Gheorghe Dima (1847-1925), compozitor, dirijor, pedagog și membru de onoare al Academiei Române este și el îngropat în acest cimitir, mormântul său fiind din marmură neagră.
Iuliu Hațieganu (1885-1959) este un alt om de seamă îngropat aici. El a fost doctor internist român și a făcut cercetări în domeniul tuberculozei. A fost, de asemenea, membru titular al Academiei Române. El este îngropat alături de familia sa.
Sámuel Brassai (1800-1897), considerat ultimul mare savant al Transilvaniei, a fost un lingvist și profesor de etnie maghiară. El a fost primul om din România care a predat în limba maghiară în loc de latină. A studiat singur științele, iar din 1837 a devenit membru corespondent al Academiei de la Budapesta.
Adrian Marino (1921-2005) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român. A fost premiat de Uniunea Scriitorilor, de Academia Română și este laureat al premiului Herder.
Janos Apaczai Cserde (1625-1659) a fost un cărturar umanist ardelean, reprezentant de seamă al filosofiei carteziene.
Smaranda Brăescu (1897-1948) De fapt, nu există niciun mormânt care să aibă acest nume în Cimitirul Central. Smaranda Brăescu a fost o aviatoare și parașutistă de renume internațional, având numeroase recorduri mondiale, dar și prima femeie pilot din România. Ea era urmărită de comuniști, motiv pentru care a fost îngropată sub numele de Maria Popescu, un nume foarte comun.
Cimitirul nu este, așadar, un simplu „spațiu” și atât. El poate reflecta istoria unei regiuni și evoluția socială a acesteia. Încă de când s-a construit, în secolul al XVI-lea, Cimitirul Hajongard adăpostește mormintele oamenilor din toate clasele sociale, de toate religiile și cu toate ocupațiile.