Frate mijlociu în trilogia de filme Divergent Series și inspirat de cărțile Veronicăi Roth, Insurgent este un film care îmbină SF-ul cu aventura și romantismul. Este un film asemănător celor din seria The Hunger Games, însă mult mai plictisitor și lipsit de sens. E realizat de regizorul Robert Skhwentke, cunoscut cel mai bine după filmele Soția Călătorului în timp și Greu de pensionat.
Pentru cei care nu au văzut Divergent, aceștia trebuie să știe că acțiunea filmului are loc într-o lume paralelă în care oamenii sunt grupați în clase, în funcție de personalitatea lor. Tris Prior (Shailene Woodley) deține mai multe atribute, fiind superioară celorlate caste, lucru care o transformă într-un divergent. Ea este vânată de către Jeanine Matthews (Kate Winslet), liderul societății, care o consideră un pericol, deoarece nu poate fi controlată.
Dacă în 2014 făceam cunoștință cu o Tris în proces de formare, oarecum fricoasă și condusă de impuls, în Insurgent vom întâlni un personaj deja format, mai puternic decât crede, după cum o demonstrează comportamentul ei în diferite circumstanțe. Ea este acum un personaj chinuit de vinovăția pierderii părinților și în acest fel își complică viața când se pune de numeroase ori în situații periculoase pentru a-i salva pe cei din jur. Schimbarea e evidentă și în secvența în care aceasta își taie părul. Alături de iubitul ei, Four (Theo James) și a câtorva fugari, Tris este nevoită să se ascundă și, în același timp, să caute o armată cu care să lupte împotriva erudiților care sunt la putere. Jeannine deține o cutie magică,înăuntrul căreia se află un secret. Însă cutia nu poate fi deschisă decât de un divergent. Filmul devine previzibil în acest moment, când e evident că acest cineva va fi Tris.
Între Divergent și Insurgent există multe diferențe. Cea mai evidentă e aceea că al doilea film e mult mai sec, poate și din cauză ca nu mai aduce ceva inedit ( primul film prezenta o lume nouă, necunoscută, un personaj necunoscut). Singura întrebare de la care se așteaptă răspuns de-a lungul filmului e: Oare ce e în cutie? Și întreg filmul se rotește, ca să nu spun lungește, în jurul acestei întrebări. Există în film și doze de suspans, alternate cu momente de respiro (prea multe, ce-i drept), însă la nivelul acțiunii nu se întâmplă mari lucruri. În plus, artificiile SF sunt prea exagerate, o spun eu, care sunt de multe ori atrasă de filmele și cărțile despre lumi și situații care nu există în lumea noastră. Efectele speciale și scenele în care Tris se prinde la milimetru de o frânghie în flăcări și urcă vertical pe un perete în flăcări (perete al unei case plutitoare) nu fac altceva decât să scoată omul din poveste, alertând creierele că așa ceva nu o să fie niciodată posibil. Interpretarea actorilor nu are extraordinar, dar nu este nici iritantă sau falsă. Ajutată foarte mult de fizionomia feței, Shaylene reușește să se transforme cu succes într-o Tris duioasă și cu ochii umezi, ba îi ies chiar și părțile în care mimează regretul și dezamăgirea. Părțile în care trebuie să fie o dură și o bătăioasă, însă, lasă de dorit, iar faptul că s-a ales ca unele să se redea în slow-motion accentuează și mai tare acest lucru.
Per total, Insurgent mi s-a părut un film care nu oferă nimic spectaculos. Îmi pun din nou speranțele în următoarea producție, Allegiant, care va apărea în 16 martie, anul viitor.
