Richard Glatzer și Wash Westmoreland au colaborat pentru a doua oară, după Quinceañera (2006), la încă o dramă, Still Alice. Producția a fost premiată la Oscar, BAFTA, Globurile de Aur și este o adaptare după romanul scris de Lisa Genova. Pe când Quincañera este povestea de tranziție bruscă a unei adolescente la viața de adult, Still Alice privește prin ochii unei femei diagnosticate cu Alzheimer, care își pierde memoria, individualitatea și ajunge la stadiul unui copil.
Filmul este o narațiune profundă, personală și totodată educativă a unei femei excelente prin inteligența ei – Alice (Julianne Moore) -, profesoară de lingvistică la Universitatea Columbia. Acțiunea urmărește stadiile bolii timpurii din perspectiva protagonistei, dar și din cea a familiei acesteia.
Personajele secundare completează prin jocul actoricesc imaginea și simțirile lui Alice, fără să distragă atenția de la caracterul individualist al structurii narative. În rolul soțului iubitor îl avem pe Alec Baldwin, copiii – Kate Bosworth, Kirsten Stewart și Hunter Parrish –, iar în rolul ginerelui îl avem pe Shane Mcrae. Aceștia acompaniază rolul lui Juliane Moore prin execuții ireproșabile ale rolurilor, deși într-o manieră discretă și bine măsurată.
Alice înglobează rolurile de mamă, soție și academician, în ipostaza de a-și pierde persoana și statutul sub semnul bolii, într-unul dintre cele mai notabile roluri ale lui Julianne Moore. Drama personajului complex, care cunoaște furie, frică, disperare și izolare este contrastată de personalitatea puternică a lui Alice, de optimismul și sprijinul familiei care, în mod natural și impasibil, își continuă viețile. Subiectul filmului este delicat, dar reușește să echilibreze caracterul introspectiv și dramatic cu realismul crud, prin imagini și dialoguri ingenioase.
Cinematografia și editingul filmului se combină perfect, rezultând o simplitate rafinată, cu scene în care o vedem doar pe Alice într-un decor blurat, care ne aduc și mai aproape de perspectiva protagonistei. Un exemplu relevant se regăsește într-una dintre cele mai memorabile scene ale filmului, când Alice primește diagnosticul medicului – o vedem în prim plan, focalizată, în timp ce pe fundal se aud vorbele doctorului. Astfel, protagonista acompaniază întreg narativul, camera îi urmărește îndeaproape acțiunile și simțirile, în ipostaze realiste și pline de empatie.
Still Alice este un film răsunător, care merită trăit din plin. Subiectul tragic este transpus într-o poveste subtilă, care evidențiază cele mai marcante detalii din povestea dramatică și realistă a lui Alice.
