Tribul e un film curajos, violent, cu un conținut sexual explicit și redă povestea sumbră a lui Serghei (Grigoriy Fesenko), un adolescent proaspăt venit la o școală-internat pentru copii surdo-muți. Rolul lui Serghei este de a-și găsi locul în „trib” – o rețea a școlii care are de a face cu prostituția și alte infracțiuni. Acest proces de integrare are loc înainte de a risca totul – se îndrăgostește de fata greșită.
După câteva ritualuri obligatorii, Serghei se integrează în trib. La început, ia parte la câteva jafuri mărunte și, în cele din urmă, devine un proxenet. Sergey face greșeala de a se îndrăgosti de Anna, una din cele două fete date spre prostituție. Legătura dintre cei doi reprezintă o încălcare fatală a legilor nerostite ale tribului. Consecințele sunt sumbre și chinuitoare.
Nu exista subtitrări, nici inserturi, nici explicații. Și nu există nici coloană sonoră orchestrală sau muzica accidentală. Filmul se desfășoară în acompaniamentul continuu de pantofi și zgomote pe coridoare murdare sau în dormitoare de internat. Există, pe alocuri, șoapte incipiente, non-verbale, sau mormăieli și gicniri de furie și durere. N-a fost nevoie de cuvinte. Acțiunile, emoțiile și impulsurile disperate vorbesc mult mai tare în acest film. E o peliculă care îți antrenează atenția, fiecare interacțiune devine efectiv un puzzle de rezolvat, având în vedere că cea mai mare audiență a filmului nu posedă nicio înțelegere a limbajului semnelor.
Într-o scenă, Sergey ia parte la o provocare în care este nevoit să lupte pentru a-și dovedi puterea sub ochii tuturor colegilor. Pe tot parcursul luptei, cei din tribune „vorbesc” non-stop, zeci de mâini se mișcă intermitent, frenetic. Toate sunt prinse în energia duelului, însă fără niciun singur sunet . Alt moment este cel în care Anna se cearta cu cea mai bună prietenă a ei. Atunci când ea se supară, doar se întoarce, o metodă prin care blochează comunicarea lor complet. Modul în care se afirmă vizual reciproc pentru a fi „ascultați” e palpitant și ireal.
Tribul se numără printre cele mai spectaculoase debuturi ale anului trecut și a câștigat peste 15 premii internaționale. Jocul actorilor e uluitor, având în vedere că foarte puțini dintre ei sunt profesioniști. Tribul este o lovitură îndrăzneață de cinema, prin care regizorul ucrainean Miroslav Slaboshpitsky marchează un debut uimitor pentru public. Deși este un film dificil de vândut publicului larg, merită încercat.
Ce este deosebit de impresionant este modul în care poate spune o poveste. Ne arată cât de mult putem înțelege prin alte acțiuni și momente fără să fie nevoie de dialog.
