Portretul unui fotograf de portrete: Daniel Penciuc

    2_foto_penciuc

    Daniel Penciuc este fotograful care folosește tehnica pentru a surprinde spiritul. Pasiunea pentru arta fotografică l-a determinat să-și găsească stilul, iar de mai bine de doi ani se axează pe fotografia de portret, deși recunoaște că ,,Nu-i ușor să faci un portret cu o poveste”.

    Cum a început Daniel Penciuc să scrie cu lumină?

    Mi-am cumpărat primul aparat foto DSLR în 2010, dintr-o întâmplare. Am început să fotografiez peisaje, flori și insecte, iar pozele mi se păreau fenomenale. Le-am pus pe un forum de fotografie, încântat de „operele mele”,  iar feedback-ul primit acolo m-a făcut să înteleg că fotografia înseamnă mai mult decât o simplă declanșare și că e timpul să mă apuc de studiat.

    În noiembrie 2010 am văzut un afiș care anunța un workshop de fotografie în Bucovina, atelier ținut de Sorin Onișor. Mi-am zis că nu trebuie să-l ratez, mai ales că era foarte aproape de mine. În vremea respectivă locuiam în Suceava. Atunci am descoperit contralumina, ceața și atmosfera care aducea poveste în fotografii, oamenii cu expresivitatea lor. Atunci am auzit prima dată despre compoziție în fotografie, despre „nu mai pune soarele în mijlocul cadrului” și „aveți grijă la suprapuneri”.

    De ce ați ales să vă axați pe fotografia de portret?

    După aproape doi ani de hoinăreli prin țară alături de fotografi care mi-au devenit prieteni apropiați, timp în care am fotografiat multe peisaje, dar și mai mulți oameni în diverse situații, care încă mai păstrau mesteșugurile tradiționale, am simțit că este momentul să mă îndrept spre altceva, spre alt gen de fotografie.

    În turele foto mi-a plăcut foarte mult când fotografiam oamenii, iar faptul că eram tot timpul în mediul lor m-a făcut să apreciez și lumina naturală în care făceam fotografiile. Și atunci, în primăvara lui 2012, am luat decizia de a mă axa pe fotografia de portret în lumină naturală. Am mai ieșit pe parcursul anului 2012 și la ture foto prin țară, însă din 2013 m-am ocupat exclusiv de fotografia de portret.

    Ca fotograf, dumneavoastră vă alegeți modelele, sau ele vă aleg?

    În majoritatea cazurilor eu am ales modelele. Pornesc de la o idee, de la un accesoriu sau de la o locație și încep să construiesc imaginea în jurul acestora. Apoi îmi imaginez ce model s-ar potrivi mai bine cu imaginea din capul meu și încep să-l caut. Au fost și câteva cazuri în care m-au contactat modelele și am construit pe o idee de-a lor sau am gândit fotografiile care să se potrivească cel mai bine cu modelul.

    4 penciuc

     Cât de mult contează aparatura folosită, în raport cu creativitatea și cunoștințele în fotografie?

    Consider creativitatea și cunoștințele pe primul plan. Cât timp ești creativ și știi ce faci, aparatura nu ar trebui să te limiteze. Am văzut fotografii foarte faine făcute cu aparatură pe care unii fotografi o consideră slabă sau depășită. Evident că și niște obiective potrivite, de exemplu, pentru fotografia de portret, te vor ajuta să ai niște cadre pe care cu un obiectiv de kit nu vei reuși să le faci, însă nu asta ar trebui să fie pe primul plan.

    Care este cea mai mare provocare pentru ca o fotografie de portret să fie aproape de perfecțiune, luând în calcul că perfecțiunea nu există?

    Cred că cea mai mare provocare este să aduci modelul în starea potrivită, pentru a transmite ceea ce tu vrei de la fotografia finală. Iar asta mi se pare cu atât mai provocator cu cât modelele care apar în fotografiile mele sunt, de regulă, fete fără experiență fotografică. Restul lucrurilor, precum decorul, accesoriile, ținuta, lumina sunt detalii care te ajută să construiești imaginea așa cum ți-o dorești.

    Care este cel mai important lucru pe care trebuie să-l transmită un portret?

     Cred că unul dintre lucrurile foarte importante la un portret e dat de povestea pe care o transmite. Să putem citi ce simte personajul în acele momente, ce trăiri are, ce vise are, ce gândește. Nu-i ușor să faci un portret cu o poveste, dar, dacă ar fi ușor, probabil satisfacțiile nu ar fi așa mari.

    2 foto_penciuc

    Vorbind de etică, din punctul dumneavoastră de vedere, cât ar trebui modificată/corectată o fotografie de portret?

    Fotografia de portret nu este fotojurnalism. Asta înseamnă, în opinia mea, că poți edita fotografia atât cât este necesar, astfel încât imaginea finală să fie așa cum ți-ai imaginat-o. Uneori, la o fotografie de portret, fac doar o editare primară: puțin contrast, luminozitate, claritate și cam atât. Alteori editez tenul în cele mai mici detalii, părul, ochii, hainele, fundalul sau scot din cadru elemente pe care nu le-am putut scoate la fața locului (creanga unui copac, de exemplu).

    Știu că ați participat la mai multe ediții ,,Marea hoinăreală”, organizate de Sorin Onișor. Acesta nu se axează neapărat pe realizarea de portrete. Vă atrage și fotografia de peisaj, sau chiar fotojurnalismul?

    Cum ziceam la început, de la Sorin Onișor am învățat prima dată fotografie, hoinărind alături de el prin satele țării noastre. Prima mea expoziție personală a fost „Locuri și Mesteșuguri”, unde am avut fotografii de peisaj, alături de fotografii de fotojurnalism. Chiar dacă acum mă ocup doar de fotografia de portret, fotojurnalismul mă atrage în continuare și chiar voi începe un proiect la începutul lunii august; însă mai multe despre asta la momentul potrivit .

    Vă împlinește fotografia?

    Fotografia mă împlinește spiritual, mă relaxează, mă deconectează de la agitația și stresul zilnic. Este o pasiune pe care am dezvoltat-o foarte mult și care mi-a adus multe satisfacții pe parcursul acestor cinci ani de când o practic.

    Care este cea mai mare mândrie a dumneavoastră ca fotograf?

    Faptul că oamenii îmi recunosc fotografiile fără să le semnez pot spune că mă face să mă simt mândru!

    *Fotografii din arhiva personală a lui Daniel Penciuc.