Taekwondo este o artă care nu scoate doar luptătorul din om, ci și valorile morale care stau la baza unui caracter puternic. O formă a artelor marțiale originară din Coreea, Taekwondo are la bază combinația dintre forță și tehnică. În Cluj-Napoca există câteva cluburi de Taekwondo, printre care și Clubul Ego. Acolo l-am cunoscut pe Andrei, posesor al centurii negre și, totodată, un participant activ la competițiile de Taekwondo.
Andrei-Alin Drăguș are 26 de ani, dintre care aproximativ 8 ani i-a dedicat acestui sport. A intrat într-o sală de Taekwondo la recomandarea unui prieten: „A fost chiar primul meu contact cu artele marțiale. Dragoste la prima vedere.” Când practici un sport, acesta nu îți modelează doar corpul, ci și caracterul, intri în contact cu oameni și principii noi.
„Dacă ar fi să mă gândesc cum eram înainte și cum sunt acum, după ce am petrecut anii aceștia prin sala de sport, pot să spun că, în primul rând, mi s-a schimbat felul de a gândi și felul în care îmi privesc temerile. Le văd altfel din mai multe perspective.”
Avem temeri și îndoieli înainte de orice lucru important pe care dorim să îl facem. Contează foarte mult să le înfruntăm, mai ales atunci când suntem la început și centura neagră poate să ni se pară ceva imposibil. „Ca să ajungi să faci performanță, îți trebuie în primul rând multă voință, multă determinare, oameni care să fie alături de tine. Singur nu o să reușești. Chiar dacă pe suprafața de luptă ești singur, aportul îl are și echipa, locul unde te antrenezi, colegii. De exemplu, dacă ești singur într-o sală de începători și tu vrei să faci performanță, șansele sunt zero. Trebuie să fie un grad ridicat de pregătire în sală, să ai parteneri de luptă cu care să te pregătești, să ai anumite condiții, o sală cât de cât pregătită. Multă lume crede că centura neagră e finalul, acela nu e capătul drumului. Dar abia acolo ți se deschide mintea și vezi cât mai ai de muncit. Până la urmă, centura neagră e o reflexie a ta.”
Andrei evoluează într-o sală unde îl are alături pe Bogdan Călugăr, fondatorul clubui Ego, care a ajuns campion național la doar 24 de ani. Pregătirile le face sub îndrumarea antrenorului său, Nicu Pop, care e totodată și antrenorul lotului universitar. Andrei Drăguș a participat la mai multe competiții, precum Koryo Taekwondo Festival, unde a obținut locul II, după o pauză de un an și ceva.
„Îmi aduc aminte că am avut un adversar mai înalt ca mine. De fapt, el a și luat locul 1 atunci. Am avut un meci în care am adoptat o tactica destul de defensivă, dat fiind că orice făceam el mă ținea la distantă, având în vedere ca avea în avantaj înălțimea.” Un alt rezultat notabil a fost locul II obținut la Cupa României, categoria -63, care a avut la la Brașov.
„Acolo am avut 4 meciuri. Pe primul l-am pierdut în ultima secundă, cu 5 la 6. Al doilea meci a fost cu același adversar din primul meci. După ce m-am adunat și am fost mai atent la indicațiile antrenorului, am câștigat la vreo 5 puncte diferență. A fost unul din cele mai frumoase meciuri. Tot în cadrul acestei competiții am avut parte de o fază amuzantă, știam că nu mai am meciuri. Am mers la plimbare în Poiana Brașov, ajungem acolo si îmi sună telefonul. Era ceva oficial de la competiție, care mă suna să mă anunțe că trebuie să lupt din nou. Am venit din Poiană, m-am schimbat repede pe drum, când mi-a fost strigat numele la microfon, pentru a mă prezenta pe suprafața de luptă. Încă nu eram echipat complet. M-am luptat cu un tip foarte bun din Galați – dacă nu ma înșel – am făcut egal și am pierdut la punctul de aur.” Punctul de aur se primește atunci când după trei reprize este egalitate. Concurentul care marchează primul în runda adițională câștigă punctul de aur. „În finală am mers tot eu mai departe, chiar dacă am pierdut la punctul de aur, deoarece adversarul meu se accidentase. În finală mai mult ne-am apărat, fără prea multe riscuri pe care să ni le asumăm, dat fiind că era finala la seniori, la o categorie destul de grea. A fost un meci super tehnic, am pierdut pe o greșeală individuală în ultima repriză, când am zis că dacă nu risc, nu câștig. Am fost omul cu inițiativa, el asta aștepta și se pare ca a ieșit învingător.”
O competiție de Taekwondo presupune foarte multă pregătire și atenție. Fiecare sală are propriul stil de antrenamente, antrenorii dezvoltă propriile tactici și indicațiile oferite diferă la fiecare luptător.
„Înainte de luptă nu pornești niciodată cu gândul că o să fii învins. La început există orgolii, chiar dacă nu sunt arătate. Fiecare vrea să demonstreze că e mai bun, eviți cât poți de mult adversarul, ca să nu divulgi anumite secrete de pregătire.”
Ceea ce îl motivează pe Andrei să lupte în continuare este pasiunea pentru acest sport, adrenalina, ambiția și sentimentul plăcut al unei tehnici bine executate.
„Nu ți se decontează nimic. Până la urmă, chestia asta o faci pentru trăirile dinaintea meciului. Adrenalina care pulsează când arbitrul dă startul luptei, faptul ca nu știi niciodată ce se poate întâmpla, copiii care își pun alocația la pușculiță și nu ies cu prietenii, tocmai ca să poată să își plătească antrenamentele”
