Un articol de Cristina Chiș și Dezső Erika
În centrul oraşului, curţile interioare au anexe gospodăreşti care sunt folosite în diferite scopuri. Unele au roluri comerciale sau administrative, iar altele sunt locuinţe pentru familii. Există, printre locuințe, numeroase birouri: firme de avocatură, sedii ale partidelor politice, notari, centre de copiere, agenții de turism. Aici, dincolo de gangurile din centrul istoric al Clujului, intimitatea oamenilor se scufundă în cotidianul orașului aglomerat. Fiecare spaţiu are rolul lui bine definit.
Am reuşit să vorbim cu câteva familii care locuiesc aici. Ne-au spus că sunt nevoite să trăiască într-o continuă agitaţie, datorită faptului că în jurul locuinţei lor se desfăşoară activităţi diverse, iar condiţiile de trai nu se ridică la nivelul unui oraş european. Chiar dacă au privilegiul de a locui în centrul Clujului, unde clădirile monumentale întâmpină trecătorii, viaţa lor de zi cu zi este una împovărată de griji. Locuinţele lor ar avea nevoie de lucrări de reabilitare, dar fiindcă imobilele fac parte din patrimoniul oraşului, au nevoie de autorizaţii pentru a face modernizări. Cu toate astea, oamenii sunt optimişti, primitori şi sociabili.
Dincolo de clădirile istorice care mărginesc bulevardele din centrul Clujul se ascund adevărate povești. Am trecut porţile deschise ale acestora şi am văzut lumea de acolo cu alţi ochi.
Pe Bulevardul Eroilor, în curţile interioare se îmbină activităţi diverse: de la firme private, xeroxuri, birouri ale notarilor publici şi până la rutina zilnică a oamenilor care trăiesc aici.
Str. Dorobanţilor, nr. 7. De la parter, panourile informative ne spun faptul că în această clădire se desfăşoară activităţi administrative.
În aceeaşi curte găsim un colţ intim.
Un spaţiu asemănător am întâlnit în P-ţa Cipariu, o zonă intens circulată zilnic. La început, dezordinea de după poartă dă impresia că e doar un alt loc abandonat sau este folosit ca depozit de magazinul vecin. La etaj, însă, există locuințe private.
În perioada comunismului, centrul a fost locuit de o populaţie educată, cu poziţii respectabile în societate. Acum, o mare parte din populaţia care mai trăieşte în centru este îmbătrânită, fiindcă cei mai mulţi au decis să îşi vândă locuinţele şi să se stabilească fie într-un cartier mai liniştit, fie în altă localitate.
Pe Str. Memorandumului, la nr. 2, am găsit-o pe doamna Fodor – pensionară de 85 de ani – o femeie amabilă şi vorbăreaţă. Trăieşte în această curte, într-un apartament primit cadou de la socrii ei în anii ’70.
Rămasă văduvă şi fără copii, viaţa doamnei Fodor curge zilnic în acelaşi ritm: se bucură de liniştea oraşului doar în zorii zilei. Pe urmă, participă la zgomotul urban, iar seara este bulversată de muzica din cluburile de la parter. „Uneori simt cum vibrează podeaua de la muzica dată la maximum din cluburile de jos”, spune femeia, obişnuită de atâţia ani cu acest ritm.
Proprietățile din centrul oraşului sunt înguste. Majoritatea au doar o cameră mică, înghesuită. În casa doamnei Fodor bucătăria, dormitorul și livingul sunt același lucru cu locul de uscat rufe. Deasupra capului îi atârnă un bec, care e prea sus ca să ilumineze încăperea. Lângă asta sunt întinse cabluri, cu scopul de a prinde plafonul care se destramă de ani de zile.
Curte interioară cu intrare de pe Strada Memorandumului, nr. 2.
Etajul clădirii, de unde se observă decorul şi activităţile cotidiene ale persoanelor care încă mai locuiesc aici. În paralel, la parter îşi desfăşoară activitatea câteva firme private.
Pe Str. Regele Ferdinand am intrat în casa familiei lui Vasile Belea. Stăpâna casei ne-a spus că deşi autorităţile nu iau măsuri în privinţa amenajării curţilor interioare, care au ajuns într-un stadiu dezastruos (scări crăpate, uşi vechi, pereţi a căror tencuială s-a decojit cu trecerea timpului) nu le acordă nici permisiunea de a face modificări în apartament. Asta datorită faptului că toate clădirile din centru fac parte din patrimoniu. În această situație se află și doamna Fodor, dar și alți locuitori din centru.
Familia Belea a început să-şi amenajeze puţin locuinţa, însă aspectul vechi al scării interioare dintre cele două nivele a rămas acelaşi de zeci de ani. Şi o păstrează la fel.
Imagine din interiorul curții, Strada Regele Ferdinand.
Balustrada de la etaj este multifuncțională: când este timpul curățeniei generale, se pot întinde două sârme într-un colț, de care se pot atârna covoare, pături sau rufe spălate.
Potrivit Programului multianual pentru realizarea lucrărilor de protejare şi intervenţie asupra clădirilor situate în „Ansamblul Urban – Centrul Istoric al oraşului Cluj-Napoca”, edificiile aflate în perimetrul definit de Str. Memorandumului trebuiau să fi fost amenajate în prima etapă a programului, în perioada 2013-2014.
Programul se derulează în trei etape, în perioada 2013-2018, având ca „obiectiv principal stabilirea principiilor şi cadrului general pentru respectarea şi punerea în valoare a specificităţii patrimoniului local istoric, cultural şi arhitectural prin derularea lucrărilor de protejare şi intervenţie asupra clădirilor din Ansamblul Urban – Centrul Istoric al oraşului Cluj-Napoca, în concordanţă cu planurile de urbanism şi regulamentele locale aferente, aprobate în condiţiile legii, în scopul creşterii calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, precum şi al conservării caracterului estetic-arhitectural al cadrului urban construit”, potrivit datelor furnizate pe site-ul primăriei oraşului Cluj-Napoca. (http://www.primariaclujnapoca.ro)
Curțile interioare ale Clujului sunt totodată ușor și greu de găsit: în centrul orașului se găsesc la doar câteva numere distanță una de cealaltă. La început, majoritatea par a fi birouri de notariat, agenții de turism sau de avocatură.
Cei care au ales să trăiască în aceste case și-au asumat faptul că locuiesc lângă cluburile și barurile zgomotoase și că vor fi deranjați cu întrebări legate de biroul lui X, sau, poate, de un salon de înfrumusețare. Cu toate astea, își trăiesc zilele liniștiți și mulțumiți, ușor izolați de fuga de „afară”.
Undeva la etaj, într-un colț, găsești mâncare pentru pisici lăsată de bătrânelul care a refuzat să se mute din vechiul apartament, chiar dacă muzica din clubul de la subsol îl deranjează în fiecare seară.
