„Nu aveam multe, însă eram uniți”. O altfel de copilărie

    La prima vedere e o femeie simplă, cu o privire caldă și deschisă. Părul alb și ridurile fine sunt singurele lucruri care îți spun că au nins ceva ani peste ea. În rest, e plină de viață și povești. Doamna Maria Pătrovcean are 73 de ani, locuiește în comuna Rona de Sus din Maramureș, o comunitate de ucraineni situată aproape de graniță. Îi trec pragul căsuței vechi și o gâsesc torcând lână. Îmi zâmbește și mă invită în ucraineană să iau loc. Povestea începe.

    12659810_965432956879918_1760320632_n

    Copilăria i-a fost definită de schimbările aduse de sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.

    „Cea mai mare problemă a fost faptul că nu era de mâncare. Am avut o copilarie într-o vreme în care nu era de mâncare, niciunde. Nu era nimic de cumpărat, parcă nici pământul nu avea roade. M-am născut într-o familie cu cinci copii. Nu aveam multe, însă eram uniți. În mare parte, copilăria mi-a trecut departe de casă, având grijă de animale. Eram plătiți cu 50 de bani pe lună. Atunci valorau mai mult, cu 11 bani se putea cumpăra un litru de ulei. Îngrijeam în jur de 30 de animale – vaci, oi – și cel mai greu știu că era să fug după ele în opinci. Vara dormeam sub cerul liber, împreună cu frații mei. Mâncam mămăligă la ceaun cu lapte, umblam cu picioarele învelite în piele de vițel. Nu aveam pantofi sau haine cumpărate, însă eram fericită. Ne iubeam mult între noi și casa era un loc sfânt.”

    12650615_965431650213382_1291361340_n

    Cu toate că vacanțele de vară și, în mare parte, timpul liber le era ocupat cu îngrijrea animalelor, copiii de atunci își inventau jocurile și jucăriile singuri.

    „Nu erau păpuși ca pe vremea asta, nu aveam jucării. Ni le făceam singuri, eu am avut o păpușă din frunze de porumb. Pe vremea asta era zăpadă, mergeam cu sania. Era o sanie mare pentru lemne pe care ședeam câte patru deodată. Nu aveam un trai așa cum e acum, nu erau jucării sau dulciuri. Noi eram fericiți dacă mama reușea să facă pâine de sărbători. Ca să cumpere fâină, trebuia să meargă la oraș și era departe. Ne bucuram de fiecare dată când veneau sărbătorile. De Crăciun, mama ne gătea tot ce se putea. Așteptam nerăbdătoare să merg la colindat, să primesc mere și nuci. Pentru mine erau ca ciocolata pentru copiii din ziua de azi. Mereu așteptam cu nerăbdare perioada asta pentru a mânca „dulciuri”. De Paște, în Joia Mare, era un obicei, ne trezeam cât mai de dimineață pentru a ajunge primii la casele vecinilor, ca să primim ouă și chifle. Erau simple, uneori și din făină de porumb. Ne bucuram pentru că aveam ce să ne luam de mâncare când mergeam pe câmp cu oile. Cel mai bucuros moment pentru noi era atunci când știam că trebuie avem un miel și încercam să mă trezesc înaintea fraților mei, ca să alerg în staulul oilor să văd eu prima mielul. Era un obicei între noi, cel care ajungea primul trebuia să pună un nume mielului și era al lui. Mieii îi țineam în casă, cu noi, ca să nu le fie frig până ce erau destul de mari pentru a dormi cu restul oilor.”

    12659780_965430226880191_776484781_n

    Școala era altfel, după modelul țărilor din Uniunea Sovietică: „La școală, fiecare clasă avea poza lui Lenin deasupra tablei. Dimineață, cei care erau pioneri se ridicau în picioare și salutau în rusă învățătorul. Salut voios de pioner. Cine știa carte mai bine era pioner și purta o cravată cu trei culori. Trebuia să aibă note numai de cinci și patru; notele de pe vremea aceea erau de la 1 până la 5, după cum primeau note și cei din Rusia. Am fost și eu pioner, învățam foarte bine, materiile mele preferate erau Limba Ucraineană și Geografia. Mereu reușeam să am cinci la materiile astea. Dimineață mergeam la școală, după-amiază, când mă întorceam, luam masa și mergeam cu animalele, oricât de departe eram trimisă. Îmi luam cărțile cu mine. Dacă nu reușeam să învăț ziua, învățam seara până târziu la lumina lămpii. Tinerii de azi să învețe bine, să aibă frică de Dumnezeu și respect față de părinți, să se folosească înțelept de libertatea pe care o au și de condițiile de acum.”