Oamenii, la fel ca poveștile pe care le găsim în cărți, ascund povești nebănuite și te pot purta pe alte meleaguri doar prin cuvinte. Tot ce trebuie să faci e să le oferi o șansă.
Am cunoscut-o pe Cristina Burduja într-o cafenea ascunsă, la un eveniment clujean care se numește Human Library. Karina Manea, unul dintre organizatori, îl caracterizează ca „un tip de eveniment prin care comunitatea clujeană are oportunitatea de a cunoaște culturi și perspective diverite, de a participa la conversații despre probleme actuale și, nu în ultimul rând, de a rupe barierele și prejudecățile prin intermediul diversității.”
Participanții pot citi oameni-cărți de peste tot din lume. Pot să le afle poveștile și să învețe despre cultura lor. Cristina a participat în calitate de carte dispusă să își împărtășească experiențele cu oricine este interesat. „E o perspectivă interesantă, cea în care îți parcurgi viața ca pe o poveste rostită, în care cititorul e chiar acolo, în fața ta și poate să intervină oricând, preluând-o și derulând-o mai departe. De fiecare dată povestea e alta, la fel cum cartea e alta de fiecare dată când e citită”, a spus ea, în timp ce își sorbea cafeaua.
Mi-a atras atenția prin felul ei de a vorbi și de a capta atenția întregii încăperi fără prea mult efort. Din atitudinea ei puteai să îți dai seama că e o artistă. A început să povestească despre călătorit și felul în care au ajutat-o drumurile. Tot ele au făcut-o să se descopere și au motivat-o să își urmeze visul de a deveni scriitoare. Mi-a spus că vine din Republica Moldova, dintr-o familie de doctori și avocați, și că acolo a fi scriitor nu e considerată o meserie. De aceea, a ales să studieze jurnalism la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj și abia apoi a decis să facă un masterat în Creative Writing la University of Essex din Marea Britanie. În prezent scrie poezie și teatru, lucrează la publicarea primului volum de versuri și ține, printre altele, ateliere de scriere creativă și teatru de improvizație.
Cu toate acestea, îi place, la rândul ei, să asculte poveștile celor din jur și să învețe din experiențele lor. „Cred că fiecare carte devine și cititor. Rolurile se schimbă permanent. Îmi place enorm să vizualizez cum se împletesc viețile ca niște fire luminoase compuse din cuvinte care se așază la locul lor datorită vibrației, astfel creând un tipar nou. La ultimul eveniment am întâlnit un cititor pentru care experiența de fi înconjurat de oameni necunoscuți și de a povesti deschis despre orice nu e tocmai una des trăită. Însă, până la urmă, în contextul în care vezi o carte deschisă, ești tentat să citești, iar o dată ce citești devii prezent și îți dai seama că toți suntem o apă și-un pământ. Trăirea efectivă a unei astfel de experiențe aduce cu sine încrederea în lumile înconjurătoare și eliminarea unor bariere care sunt, de altfel, inexistente.”
La eveniment au mai participat oameni-cărți din America Latină și Asia, iar poveștile lor au atras o mulțime de cititori gata să le asculte și să rezoneze cu poveștile lor.
„Fiecare om e o carte. Pentru mine e mereu o întâlnire de cărți care-și povestesc întâmplările în biblioteca numită viață. Am scris, la un moment dat, o povestire scurtă, intitulată Sunday Apostasy, din perspectiva unei bucăți de hârtie care se întreabă ce-i scris pe ea și despre relaționarea ei cu celelalte obiecte din spațiul înconjurător. E minunat să poți auzi și simți o carte, fie că e pe raft sau bea cafea, mânâncă prăjituri și râde cu gura căscată. A înțelege că toate-s vii, chiar dacă diferite ca formă, ritm și manifestare, e primul pas în experimentarea iubirii prin eliminarea iluziei de singurătate și separare.”
Dacă ai avea ocazia, tu ce carte ai citi?
